13,648 matches
-
sau proiecta câte o planetă rece mai aproape de soarele ei... Dar tot nu era de ajuns. Ori de câte ori se hrănea, creștea și mai mult. În ciuda inteligenței sale formidabile, nu izbutea să-și găsească echilibrul. Stăpânit de o teamă cumplită, se vedea condamnat să piară într-un viitor apropiat. Sosirea navei îi trezise o nouă speranță. Subțiindu-se și lungindu-se într-o anumită direcție, va porni pe urmele navei, oriîncotro s-ar îndrepta aceasta. Va începe astfel o luptă deznădăjduită pentru supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spune, închiși de la naștere, ca-n pușcărie, ca-n plasa de fluturi sau ca-n colivie, într-o lume pe care n-o doreați, n-o cunoașteți și n aveți cum s-o stăpâniți. Degeaba vă zbateți. Suntem prizonieri și condamnați, fiecare în lumea lui și-n singurătatea lui. De ce nu mă vedeți? Sunt ferecat în argintul înghețat al icoanei unei lumi care poate că deja nu mai este. Încerc să vă văd de acolo, din rama zilei mele de-acum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să fii piatră. La Poliția bucureșteană se luau amprentele de aproape trei ani, dinainte de venirea lui Caton Lecca, o făcuse prima dată domnul doctor Minovici, cel mai vârstnic dintre cei trei frați, Mina, care experimentase „dactiloscopia“ pe câteva zeci de condamnați. Un an mai târziu Costache propusese să se ocupe el însuși de Serviciul de identificare judiciară, cum exista prin alte părți ale lumii pentru răufăcătorii cei mai mari, criminali, falsificatori de bani, violatori. Aveau fișe antropometrice, cu fotografie și amprente
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lung de făcut, prin beznă. Îl simți, mai mult decât îl văzu, pe Botosu îndărătul lui, îi auzea gâfâitul. O luă la fugă, dar alerga greu, parcă avea ghiulele de picioare, cum îi povestise nea Cercel că li se pun condamnaților. Se gândi că ar putea scăpa numai dacă se ridică deasupra pământului și dădu din mâini, observându-se parcă din afară cum se înalță, greu și puțin, ca rațele, ceva îl trăgea în jos, apoi reuși, iată, era cam la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a răspuns ca și cum s-ar fi minunat de cerul albastru: „Ea nu are nevoie de nimeni“. Omar ar fi vrut să se spună asta și despre el, însă se simțea atașat de ființe, de locuri și de detalii, ca un condamnat cu picioarele înlănțuite. — Ce te face să fii ușor și să zbori pe deasupra a tot ce se-ntâmplă? își întrebase prietenul. Godun doar se mulțumi să ridice din umeri. El, Omar Ben-Masoud, era prins. Începuse să plouă și, mai mult
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ducă un porc sau un curcan la familia ,, judecătorului’’ adică a lui sau la familia lezată sau păgubită. Trebuia respectată cu strictețe decizia altfel ar fi fost de rău când se elibera din penitenciar . Astfel pentru a respecta hotărârea județcătorului, condamnatul trebuia să fure din altă parte pentru a se achita de datorie față de ,,general’’. Fiind bolnav și bătrân a decedat dar a fost îmbălsămat pentru a rezista o săptămână, fiind vizitat de toți infractorii ,,grei’’ din țară , cei din comunitatea
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
este diferită și mai ales comportamentul în timpul detenției. Cei din urmă au frecvente crize depresive cu toate consecințele ce decurg de aici. Problema justificărilor infracționale și cea a recidivei sunt prezentate pe larg, accentuându-se diferențele dintre diversele categorii de condamnați. A doua distincție este determinată de nivelul cultural al deținuților: cei cu studii sunt mai socializați, compensează prin imaginar frustrările inerente închisorii, depun eforturi pentru a se menține la un nivel acceptabil de civilizație (vorbire elegantă, îmbrăcăminte curată, politețe cu
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
miros de moarte răspândit peste tot ar fi putut să-l facă sentimental. Dar când n-ai dormit decât patru ore nu ești sentimental. Vezi lucrurile așa cum sunt, adică le vezi conform dreptății, hidoasa și derizoria dreptate. Iar ceilalți, cei condamnați, simțeau și ei același lucru. Înainte de ciumă îl primeau ca pe un salvator. El avea să aranjeze totul cu trei pilule și o seringă, și îi strângeau brațul conducându-l de-a lungul culoarelor. Era măgulitor, dar primejdios. Acum, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
UNUL SINGUR. CÂT ȚINE CIUMA NU MAI POATE FI VORBA DE ANCHETE SECRETE, DE DOSARE, DE FIȘE, DE INSTRUCȚII JURIDICE MISTERIOASE, DE ARESTĂRI IMINENTE. PROPRIU-ZIS, NUMAI EXISTĂ POLIȚIE, CRIME VECHI SAU NOI, NU MAI EXISTĂ VINOVAȚI, NU MAI EXISTĂ DECÂT CONDAMNAȚI CARE AȘTEAPTĂ CEA MAI ARBITRARĂ DINTRE GRAȚIERI ȘI PRINTRE EI POLIȚIȘTII ÎNȘIȘI." ASTFEL, COTTARD, ȘI TOT CONFORM INTERPRETĂRII LUI TARROU, ERA ÎNDREPTĂȚIT SĂ PRIVEASCĂ SIMPTOMELE DE NELINIȘTE ȘI DE ZĂPĂCEALĂ PE CARE LE PREZENTAU CONCETĂȚENII NOȘTRI CU ACEA SATISFACȚIE INDULGENTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că ai rămas tot la ceea ce se știe din stampe și din cărți. O legătură la ochi, un stâlp, și, mai încolo, câțiva soldați. Ei bine, nu! Știi că, dimpotrivă, plutonul de execuție se așează la un metru jumătate de condamnat ? Știi că, dacă condamnatul ar face doi pași înainte, ar atinge puștile cu pieptul ? Știi că, la această scurtă distanță, soldații își concentrează tirul asupra regiunii inimii și că toți, împreună cu gloanțele lor mari, fac acolo o gaură în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la ceea ce se știe din stampe și din cărți. O legătură la ochi, un stâlp, și, mai încolo, câțiva soldați. Ei bine, nu! Știi că, dimpotrivă, plutonul de execuție se așează la un metru jumătate de condamnat ? Știi că, dacă condamnatul ar face doi pași înainte, ar atinge puștile cu pieptul ? Știi că, la această scurtă distanță, soldații își concentrează tirul asupra regiunii inimii și că toți, împreună cu gloanțele lor mari, fac acolo o gaură în care ai putea să bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
n.tr.). White Anglo Saxon Protestant grup social din S.U.A., care se autoconsideră superior (n.tr.). Asociația Tinerilor Creștini (n.tr.). * Notă echivalentă cu insuficient (n. tr.). * Cartier sărac, frecventat de emigranți (n. tr.). * Metodă de execuție, practicată de pirați; condamnatul era obligat să meargă pe o scîndură scoasă în afara corabiei, legat la ochi (n. tr.). * Zi de carnaval, care corespunde sărbătorii ortodoxe. „Lăsata Secului“, ajunul începerii Postului mare al Paștilor (n. tr.). * Destrăbălat (lb. franceză în orig.) (n. tr.). * (Joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
proveneau din orașe diferite și aveau profesii și vieți diferite. Toți aveau porecle. Porecla lui Armanoush era Doamna Sufletul-Meu-Surghiunit. Își alesese numele acesta ca un tribut adus lui Zabel Yessaian, sigura romancieră pe care Junii Turcii o trecuseră pe lista condamnaților la moarte În 1915. Zabel era o personalitate fascinantă. Născută În Constantinopol, Își trăise mare parte din viață În exil. Se bucurase de o viață tumultoasă ca romancieră și gazetară. Armanoush avea o poză a acesteia pe birou, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
revenea, cel puțin să-i mai fie date trei sau patru zile de stat sub dudul negru, cu Găsit întins lângă ea, râzând cu botul deschis și limba atârnând. Ca și cum ar fi fost vorba de ultima dorință disperată a unui condamnat, nu cerea mai mult, și deodată, cu un simplu cuvânt, tatăl îi deschisese poarta spre libertate, de fapt, putea să vină din Centru de câte ori dorea, să deschidă ușa casei ei cu cheia casei ei, să regăsească în același loc tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bărbatul acela cu saxofon. Acum ea merge În poante pe spătarul băncuței, azurie și blondă, nici acum nu știu ce ascunde sub tulul vaporos ce-o Împodobește. Capela e săpată În stâncă, altarul e străjuit de o pânză neliniștitoare ce Întruchipează chinurile condamnaților În măruntaiele infernului. Câțiva călugări cu glugă Îmi fac loc să trec printre șirurile lor tenebroase, și Încă nu mă tulbur, fermecat cum sunt, de fantezia iberică... Dar - oroare - pânza se ridică, și dincolo de ea, miraculoasă lucrare a unui Arcimboldo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pot să-l Înlocuiesc pe Balsamo la San Leo, adică, de fapt, să-mi iau locul care-mi era menit din veșnicie. Dar mă vor recunoaște, Îmi spun, și fiindcă toți cred acum că eu sunt acela, iar acela e condamnatul, cineva tot o să-mi vină În ajutor - complicii mei, cel puțin -, nu se poate substitui un prizonier fără ca nimeni să-și dea seama, nu mai suntem pe timpurile Măștii de Fier... Naiv! Într-o sclipire Înțeleg, În timp ce călăul Îmi Împinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ai dus la toaletă, tati? E una chiar acolo. Probabil că ai fost de nenumărate ori acolo. Expresia nedumerită îi reveni pe chip. Era ca și cum ar fi stat de vorbă cu un copil speriat care știe că a făcut ceva condamnat de adulți, dar habar nu are ce anume. — Serios? Pur și simplu nu mi-am amintit. Îmi pare rău, Franny, sincer. Un fior înghețat îi străbătu tot trupul, în ciuda căldurii din mașină, amintindu-și de cuvintele doctorului. „Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Voiam să-mi dau peste cap colegii. Alt exercițiu tâmpit. Și am început să pierd ore-n șir acolo, pe secție. Uitat. Inert. Departe. Ei erau vii. Câteva săptămâni bune am mers împreună cu Dana Cenușă, de la Direcția Penitenciarelor, pe secția condamnați pe viață Rahova București. Trimisesem un fax. Nu se înțelesese mare lucru din el, mi-era să nu mi se interzică. Peste câteva zile eram în cabinetul directorului Direcției. Pe Emilian Stânișor l-a convins Cenușă pentru mine. Acordul directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pază. Scrisori nelimitate. Aparatura electronică, L-V, 7-14. Lunar: 1 kg Ness, 15 cartele telefonice. Arestații preventiv 3 pachete de 5 kg-lună, 3 vizite. Nerecidiviști 3 pachete de 5 kg-lună, vizite 3. Recidiviști 2 pachete de 5 kg-lună, vizite 2. Condamnați sancționați minori 4 pachete/5 kg, vizite 4. Condamnate gravide care au născut, cât e copilul cu mama în detenție 4/5 kg, vizite 4. Condamnați selecționați în sistem, cu paza altor condamnați 3 pachete/5 kg lunar, vizite 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pachete de 5 kg-lună, vizite 3. Recidiviști 2 pachete de 5 kg-lună, vizite 2. Condamnați sancționați minori 4 pachete/5 kg, vizite 4. Condamnate gravide care au născut, cât e copilul cu mama în detenție 4/5 kg, vizite 4. Condamnați selecționați în sistem, cu paza altor condamnați 3 pachete/5 kg lunar, vizite 3. Arestați contravențional 4 pachete/5 kg lunar, vizite 4. Scrisori nelimitat. 1 200 bucăți țigări. Lunar deținuții pot face cumpărături. Cuantumul sumei în care pot efectua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu cine voi sta de vorbă. Nu aleg după ferocitate. Nu aleg deloc. Ei, după cum vor, stau sau nu de vorbă cu mine. Nu-i cunosc. De aceea, de multe ori nu fac nici o deosebire între gardianul fără chipiu și condamnatul pe viață. Pușcăriașul se așază pe scaun în fața mea. Îmi cere ceva. Cei mai mulți îmi cer țigări și nes. Ei dau povestea, eu le aduc marfa. Nu negociez. Nu zâmbesc. Râd nervos la vreo poveste. Râd, fiindcă descopăr eroii unor povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
văzut, spațiul dintre clubul ăsta al deținuților, clădirea asta frumoasă și aia părăginită. E un hectar de ronduri de flori. Acolo poate să facă o licitație cu firme d-astea care vrea să investească și să facă niște ateliere cu condamnații pe viață. Și ce profit ar avea Direcția penitenciarelor, penitenciarul! Ce reclamă frumoasă s-ar face la sistemul penitenciar! Dar așa, ne ține într-o cameră, lacătele, lacătele într-altele, gratiile-ntre alte gratii. Oricum, anii trec precum zilele, zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
slujbă. Aia bătrână a căzut jos când (râde) m-o văzut cu țigara-n mână în curtea bisericii. În ’88, am încasat prima pedeapsă mare. Condamnare la moarte. Intrat în celula morții, cu Ștefănescu, ăla cu vinurile. Ștefănescu a stat condamnat la moarte vreo doi ani. Resemnat și vesel. Știa mult să tacă. Deștept, trecut prin viață. Eram tânăr, aveam 23 de ani, am stat doar câteva zile - o săptămână și ceva, două săptămâni - nu-l lăsam în pace. Eram nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
80 și ceva de kile, eu aveam vreo 60 și nici nu puteam s-o târăsc barem. Și atuncea m-am gândit cum să fac și am ajuns la varianta asta nenorocită, care m-a adus și în postura de condamnat pe viață: am tăiat trupul, l-am împărțit în vreo cinci genți și le-am scos pe la geamul de la șosea, fără să vadă vecinii. Cum ați tăiat-o? De la picioare. Dacă mă credeți, eu n-am putut toată viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
revoluție, toată lumea nu știa ce să facă cu noi. Nu știa ce condiții, era ’90, cât se schimbase de la comunism la așa-zisul democrat. Nu se schimbase nimic, miliția era poliția. Nu-și închipuiseră că vor avea nația asta de condamnați. Comisii peste comisii, se bătea fierul mult cu evenimentele din 15 iunie, veneau pentru ăia. Și eram văzuți și noi de drepturile omului. Nu aveam nimic în plus sau în minus, dar erau atenți să nu avem obiecte tăioase, hrana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]