5,238 matches
-
fost considerate de Napoleon că o denaturare a literei și spiritului acestuia, refuzând, la rândul său, să pună în aplicare angajamentul de a evacua teritoriile germane, potrivit prevederilor tratatului. La deteriorarea rapidă a relațiilor francoprusiene a contribuit și decepția cercurilor conducătoare prusiene provocată de opoziția lui Napoleon față de tentativa lor de a crea Confederația Germaniei de Nord, cu scopul de a putea controla cel 171 Cf., ibidem, p. 73. 172 Cf., scrisoarea lui Grenville, adresată lui F.J. Jackson, la 18 octombrie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
68-69. 173 Cf., pentru detalii, în legătură cu împrejurările constituirii acelei Coaliții, Edouard Driault, Austerlitz, p. 195 și urm. 174 Cf., ibidem, p. 277. puțin o parte a spațiului german 175. Iată, deci, tot atâtea cauze care au fost considerate de cercurile conducătoare prusiene că impunând necesitatea abandonării politicii lor de neutralitate, practicată, cu strictețe, până atunci, pentru una activă, alături de noua Coaliție antifranceză, cea de a patra, constituită de Anglia și Rusia 176. Cum operațiunile militare împotriva Prusiei puteau fi extinse până în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pe care o avusese Austria la dispariția Poloniei de pe harta politică a Europei, Talleyrand punea în evidență doar efectele negative ale acelei dispariții pentru securitatea Austriei, concretizate în faptul că devenise vecină nemij locită a Rusiei 207. Ca urmare, cercurile conducătoare austriece 202 Ibidem. 203 Ibidem; prin urmare, memoriul "doit avoir pour conséquence nécessaire, inévitable et prochaine d'effectuer contre l'Angleterre le blocus continentale" (cf., ibidem). 204 Ibidem. 205 Ibidem. 206 Ibidem, p. 12. 207 "En effet du jour où
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
équilibre" și a unei "division d'Etats qui, sans nuire a sa puissance réelle, lui ôterait un voisinage, dont leș conséquences ne peuvent être ni utiles ni honorables", ceea ce se putea realiza prin amintitul schimb de teritorii 208. Reacția cercurilor conducătoare austriece a fost, însă, departe de a corespunde obiectivelor urmărite de Franța în problema poloneză și, pe cale de consecință, în Europa de Nord și în Europa Orientala, refuzând să accepte cedarea Galiției pentru Silezia 209. Cum încheierea păcii cu Rusia constituia o
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
că una ce impieta asupra punerii în aplicare a înțelegerilor privind evacuarea Prusiei de către armatele franceze 221, în timp ce P.A. Tolstoi îl suspectă pe Napoleon că avea anumite planuri și în ceea ce priveau provinciile poloneze ale Rusiei 222. De aceea, cercurile conducătoare ruse erau îngrijorate de staționarea trupelor franceze nu numai in Prusia, ci și în Ducatul Varșoviei 223, mai ales că Napoleon condiționă evacuarea lor de evacuarea de către Rusia a Principatelor Române 224. Nu puțină îngrijorare provoca acelorași cercuri și posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ibidem, p. 743. 225 Ibidem, p. 777. 226 Ibidem, p. 797. Ducatul Varșoviei, indiferent de formă sau formele sub care s-ar fi concretizat, i-ar fi apropiat atât de mult de frontierele apusene ale Rusiei, încât, potrivit calculelor cercurilor conducătoare ruse, le-ar fi oferit cestora "toujours une position menaçante" pentru ruși, "si on se brouiller un jour"227, temere ce explică insistența cu care Alexandru I se pronunță împotriva posibilității că Franța și Rusia să fi devenit vecine nemijlocite
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
plus, amintită necesitate era reclamata și de starea de încordare, desi mascată, din raporturile Rusiei cu Austria, cauzată mai ales de faptul că cea din urmă nu vedea cu ochi buni anexarea Principatelor Române de cea dintâi 229. Temerea cercurilor conducătoare ruse, cauzată de posibilitatea reunificării Poloniei s-a diminuat, însă, considerabil, odată cu încheierea păcii franco-austriece de la Viena (Schönbrunn), din 14 octombrie 1809, în baza căreia Austria ceda o parte a Galiției Rusiei, în calitatea sa de aliata a Franței, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sfârșitul anului 1809 și începutul celui următor, zvonuri referitoare la intenția lui Napoleon de a reconstitui întreaga Polonie "en faveur d'un prince régnante de France", concomitent cu cel privind un posibil război franco-rus235. Ca urmare, au reapărut îngrijorările cercurilor conducătoare ruse, provocate de problema poloneză, în condițiile în care nu existau indiciile unei apropiate încheieri a păcii cu Poartă Otomană 236. Zvonurile în discuție aveau, însă, o bază reală, Kurakin să le aducă la cunoștința tuturor guvernatorilor civili, fiind convins
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
le-am menționat, ci chiar din cauza unui impediment foarte serios, ridicat de temerea că resuscitarea "le nom même de ce Royaume" să fi provocat, "dans un avenir", "des réalités funestes à la Russie" (s. Ven.C.)247. Cu toate acestea, cercurile conducătoare 245 Cf., scrisoarea pe care i-a adresat-o la 28 februarie 1811, în Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 982-983. 246 "La Russie voudrait faire pour la Servie ce qu'elle a fait pour la Moldavie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
proiectul în discuție, în continuare, în "rezervă". Aceasta nu însemnă, totuși, ca Rusia ar fi amânat orice demers care să-i înlesnească rezolvarea, în favoarea sa, a problemei poloneze, până când ar fi fost create toate condițiile necesare. Din contră, cercurile ei conducătoare urmăreau să le creeze ele, si inca cât mai repede cu putință și chiar în "miezul" acelei probleme. Iată pentru ce, "dans un conseil très secret, îl a été arrêté de rétablir le Grand Duché de Lituanie, dont Să Majesté
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sugerat avantajele pe care le-ar fi obținut Austria dacă ar fi acceptat să schimbe Galiția cu Silezia, cea dintâi făcând parte, cum s-a menționat, din planurile lui Napoleon privind Polonia. Și aceasta sugestie a fost declinata, deoarece cercurile conducătoare vieneze îl suspectau pe Napoleon că agită problemă Galiției doar în scopul de a preveni o eventuală coalizare a puterilor copartajante ale Poloniei și a reactiva vechea rivalitate austro-prusiană pentru Silezia 296. La rândul său, Napoleon nu a forțat notă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
internațional, pentru a contribui la restabilirea păcii dintre Franța și unul din membrii celei de a doua Coaliții antifranceze, anume Rusia, putere ce deținea, cum se știe, o pondere covârșitoare în raportul de forțe din Europa de Nord. Tocmai de aceea, cercurile conducătoare prusiene erau interesate că Prusia să fi putut aduce servicii acestei puteri, pentru a beneficia, la rândul ei, de sprijin, atunci când ar fi avut nevoie de așa ceva pentru promovarea intereselor pe care le-am menționat. Prilejul se ivise chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
tenir de nouveau l'équilibre du commerce"324. La această acțiune trebuia, credea regele, să fie raliată și Spania, scopul final fiind, se repetă el, "à mettre de justes bornes au monopole et au principes arbitraires des Anglais"325. Cercurile conducătoare prusiene erau și ele conștiente că problemele cu care era confruntata Europa de Nord nu puteau fi rezolvate temeinic și durabil, daca nu se rezolvau și cele existente în Europa Orientala. În anul 1800 acestea continuau să fie acutizate de invazia franceză
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
același an, care stipula, printre altele, medierea rusă pentru încheierea păcii franco-otomane, ale cărei preliminării se încheiaseră, tot prin mediere rusă, la 9 octombrie 1801328. Nici raporturile Prusiei cu Franța nu au evoluat, însă, pe făgașul dorit de cercurile ei conducătoare. Redeclanșarea războiului dintre Franța și Anglia, la 22 mai 1803, cu posibilitatea de a fi fost antrenate și Rusia și Suedia în tabăra engleză, îngrijora cercurile conducătoare prusiene. Temerile lor erau alimentate mai ales de perspectivă intrării Suediei în război
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Prusiei cu Franța nu au evoluat, însă, pe făgașul dorit de cercurile ei conducătoare. Redeclanșarea războiului dintre Franța și Anglia, la 22 mai 1803, cu posibilitatea de a fi fost antrenate și Rusia și Suedia în tabăra engleză, îngrijora cercurile conducătoare prusiene. Temerile lor erau alimentate mai ales de perspectivă intrării Suediei în război, caz în care unele provincii din Nordul Germaniei, între care și Oldenburg, precum și Pomerania Suedeză ar fi fost ocupate de trupe franceze 329, ceea ce ar fi afectat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
totuși, măsura nu trebuia interpretată de Napoleon că dorința acestuia de a spori teritoriile Regatului sau, ci doar ca o măsură de reprimare a vexațiunilor comise de regele sudez la adresa comerțului exercitat în zona de supușii prusieni 340. Așadar, cercurile conducătoare prusiene evitau, prin toate mijloacele de care dispuneau, să se acrediteze ideea unui schimb teritorial, în afară celui care ar fi adus Hanovra în granițele Prusiei, dar pe seama cedării unor teritorii din Westfalia. Căci, în cazul în care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
variantele rezolvării acesteia constă în plasarea marelui duce Constantin în fruntea unei formațiuni statale poloneze, ce urma a fi constituită prin reunirea provinciilor anexate de Prusia și de Austria. Și, de parcă nu ar fi fost suficient pentru exacerbarea îngrijorărilor cercurilor conducătoare prusiene, la acel proiect se mai adaugă altul, si anume cel de a se atribui Suediei o mare parte a Pomeraniei Prusiene. Pericolul reprezentat pentru securitatea Prusiei de acele planuri era considerat ca fiind deosebit de grav de către Girolamo Lucchesini. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Finlanda. 14 Cf., ibidem. 15 Cf., Adam Kersten, Historia Szwecji, Wroclaw-Warszawa-Krakow, Zaklad Narodowy Imienia Ossolinskich Wydawnictwo, 1973, p. 285-286. 16 Cf. Ingvar Andersson, op. cît., p. 296. 17 Ibidem. operațiuni militare. Gestul regelui suedez a produs o profundă nemulțumire cercurilor conducătoare otomane care au înțeles că, deși era nevoită să lupte pe două fronturi, presiunea militară a Rusiei pe frontul otoman nu era posibil să slăbească, în măsura necesară unei modificări semnificative a raportului de forțe, de vreme ce operațiunile militare de pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Costantinopoli (1590-1793), Botega di Erasmo, Torino, 1984, p. 509. 19 Cf., Europe and the Porte. New Documents on the Eastern Question, Volume IV, Swedish Diplomatic Reports 1791-1796, Edited by Veniamin Ciobanu (în mss.), doc. nr. 8. critică, a îngrijorat cercurile conducătoare suedeze. De aceea, s-a decis intensificarea acțiunilor diplomatice la Istanbul, cu scopul de a-i convinge pe otomani că cele două tratate încheiate de Suedia cu Rusia nu afectaseră în nici un fel interesele Porții Otomane, deoarece ele nu inserau
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de aceea, Mouradgea d'Ohsson s-a străduit să sesizeze orice prilej convenabil, pentru a promova, prin intermediul Porții Otomane, obiectivele politice ale Suediei, în primul rând, în raporturile acesteia cu Rusia. Deoarece, desi abia se încheiase tratatul de la Drottningholm, cercurile conducătoare suedeze nu puteau ignoră perspectivele pe care le avea Rusia de a-si extinde și consolida pozițiile în Europa Orientala. Ceea ce, odată realizat, i-ar fi permis să procedeze în aceeași manieră și în spațiul baltic și să le afecteze
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
acesteia de a acorda asistență Porții Otomane, în vederea realizării programului său de reformare structurală a Imperiului Otoman, nu se grăbea să-i pună la dispoziție ofițerii și specialiștii suedezi în construcții portuare, solicitați de aceasta, gest care sporea neîncrederea cercurilor conducătoare otomane față de bunele intenții ale Suediei 43. De altfel, potrivit constatărilor lui Mouradgea d'Ohsson, toți adversarii Franței Republicane își concentrau eforturile la Istanbul, pentru a împiedica orice colaborare otomano-suedeză, ca să nu se dea posibilitate Porții să abandoneze politică să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ar fi creat condițiile necesare constituirii unei "coaliții diplomatice", formată din Suedia, Danemarca, Anglia, Franța și Poartă Otomană care ar fi reușit să rezolve și spinoasă problemă poloneză 58. Profitând de prestigiul de care se bucură, încă, în rândul cercurilor conducătoare ale Porții Otomane, Ignatius Mouradgea d'Ohsson a continuat să folosească orice prilej, pentru a o implică în promovarea intereselor Suediei în problema orientala. O astfel de ocazie i-a fost oferită de marele dragoman al Porții, Gheorghe Moruzi, care
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
80 Cf., raportul său din 22 martie 1796, în Europe and the Porte, Vol. I, p. 185. Cum pericolul unei agresiuni rusești continuă să persiste și în primăvara anului 1796, iar ofensiva diplomației ruse vizând discreditarea Suediei în opinia cercurilor conducătoare otomane, cu scopul de a zadarnici orice posibilitate de realizare a unei alianțe defensive suedo-otomane, devenea tot mai virulenta 81, Suedia nu avea altă posibilitate de acțiune, decât să fi sperat într-o schimbare de atitudine a Porții Otomane. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
et de Naple" (cf., loc. cît., p. 235). 84 Cf., raportul lui von Knobelsdorff către rege, din 10 septembrie 1796, în loc. cît., Vol. ÎI, p. 249. se căsătorească, totuși, cu o prințesă rusă, perspectiva care nu era agreată de cercurile conducătoare otomane. Îngrijorarea era sporită de o altă știre care o însoțea pe cealaltă, anume că Suedia încheiase o pace cu Rusia, dar sursele de unde provenea informația nu ofereau nici o precizare referitoare la condițiile în care fusese încheiată 85. Ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Poartă Otomană. Pentru că "la France ne consulte que son intérêt ou son délire, veut enflammer l'Europe, veut bouleverser l'Univers" (s. Ven.C.)91. Criză din relațiile suedo-franceze a complicat poziția Suediei la Istanbul, existând pericolul accentuării neîncrederii cercurilor conducătoare otomane în capacitatea Suediei de a colabora la realizarea obiectivelor politicii lor europene. Pe termen scurt, acea neîncredere se concretiza în temporizarea rezolvării problemei subsidiilor ceea ce constituia pentru Suedia un serios handicap, de vreme ce nu putea să conteze pe acea sursă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]