3,116 matches
-
căutarea coerenței și o lume în căutarea soluțiilor și a răspunsurilor"63. 6.1. RITMURI ECONOMICE Viața economică evoluează ciclic, elipsoidal; omul îi imprimă propriul arhetip, ADN-ul său. Ritmurile succesiunii fazelor de creștere și a celor de depresiune economică configurează mai multe cicluri suprapuse: scurt (4 ani), mediu (7 ani) și lung (50 ani). Dacă ciclul scurt, numit și ciclul Kitchin, și cel pe termen mediu sau Juglar, sunt aproape unanim recunoscute, toți cei interesați de evoluțiile pe termen lung
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
promiscuității, este Alta, numai că, în final, "statuia însuflețită" se sparge sub privirile îndurerate ale "creatorului" Pietro Gralla. În preajma lui Cellino, fosta curtezană se simte copleșită de o pasiune instinctuală care o face să uite de cel care i-a configurat o nouă existență. Cât privește romanele rebreniene, în Ciuleandra, Mădălina se transformă dintr-o simplă fată de la țară într-o doamnă cu maniere alese, devine cultivată și admirată de toți, în urma educației primite în familia Faranga. Psihanalizând, Al. George argumenta
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
uită un tampon, o pensă în corpul pacientului operat, care se infectează); în astfel de situații, în mod cert avem de-a face cu un cumul al celor două modalități ale răspunderii civile - contractuală și, respectiv, delictuală. Răspunderea delictuală se configurează, în astfel de cazuri, drept subsidiară și subordonată celei contractuale și poate fi invocată întrucât se consideră că dacă părțile au stabilit anumite obligații contractuale specifice, nu înseamnă că acestea ar fi renunțat expres, pe această cale, la alte drepturi
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
drepturilor pacientului permite eutanasia, pentru că altfel nu vedem în ce ar putea consta îngrijirile acordate în apropierea decesului, mai ales prin prisma obligației morale a medicului de a nu renunța, de a nu abandona speranța că pacientul se va însănătoși, configurată de același Cod de Deontologie Medicală. Nu vedem posibilitatea unei morți în demnitate, prin prisma cazurilor în care intră în discuție eutanasia, decât ca posibilitate reală, obiectivă, de a înceta de ambele părți chinul, de a opri aparatele care țin
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
noiembrie 1919 și la recepția la Academia Română din 2 iunie 1923. Cele mai relevante sunt ultimele două, pentru că expun concepția istorică profesată și metoda la care a aderat Lapedatu. Ele sunt definitorii și pentru gândirea școlii istorice care s-a configurat prin Alexandru Lapedatu, Ioan Lupaș și Silviu Dragomir în deceniul al treilea al secolului XX. Elocventă pentru fixarea orizontului său de idei este lecția inaugurală de deschidere a cursului de Istoria Veche a Românilor. Ea constituie un prilej în care
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
urmă alcătuiesc un veritabil rezervor demografic situat la sud de spațiul european deficitar demografic, ce alimentează în ultimele decenii fluxurile umane și relaționale, direcționate către U.E. Aceste fluxuri umane endodinamice și/sau exodinamice, adăugate algebric valorii bilanțului natural al populației, configurează rata reală efectivă de creștere a populației (fig. 4): statele cu rata efectivă de creștere a populației peste 30‰ înregistrează un volum ridicat al soldului migratoriu endodinamic: E.A.U. (38,3‰ - cea mai mare rată de creștere din spațiul arab
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
urbane, între care se remarcă orașele Byblos, Tyr, Sidon, Arvad create de fenicieni și Ierusalimul, întemeiat de civilizația iudaică cu cca. 1.000 ani î.Hr. Odată cu apariția unor entități statale propriu-zise, s-au conturat primele diferențieri dimensionaleierahice în rețeaua urbană, configurându-se o ierarhie pe două nivele, respectiv capitala și celelalte orașe. Egiptul a fost primul stat de acest tip, în care reședințele faraonilor s-au succedat în timp: Memphis - capitala Egiptului de Jos, Weset (azi Teba) - capitala Egiptului de Sus
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
cât și prin localitățile din proximitate: Carthage (Cartagina), Bizerte, La Goulette. Într-un mod similar s-a dezvoltat capitala egipteană Cairo, reușind grație dinamismului său, să facă joncțiunea transfluvială (peste Nil) cu orașul Gizeh, situat pe malul stâng al Nilului, configurând o arie urbană extinsă, în care totuși, cele două entități își păstrează încă personalitatea urbană proprie, exprimată prin menținerea unor sisteme administrative proprii. Capitala sudaneză Khartoum, situată la confluența Nilului Albastru cu Nilul Alb, a reușit o dublă joncțiune transfluvială
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
textură) particularizată. Orașele arabe tradiționale dispun de o textură dezordonată (haotică), rezultată dintr-o dezvoltare spontană, de multe ori organizată pe o tramă de origine rurală, mai veche. Din punct de vedere funcțional-zonal, acest model textural este cel mai bine configurat în cadrul nucleului comercial-meșteșugăresc (suk), nelipsit în majoritatea orașelor arabe vechi, unde este exponentul amprentei social tradiționale autohtone. Nucleul în cauză este de fapt bazarul unde meșteșugarul lucrează și își comercializează produsele, dar nu locuiește, caracterizat printr-o mare densitate și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
a aglomerației urbane proprii, a cărei mărime variază funcție de mărimea orașului. Metropolele, prin potențialul lor demografic (peste 1 milion locuitori), organizează spațiul circumurban sub forma ariilor metropolitane. Toate cele 28 metropole arabe (5,9% din totalul metropolelor lumii) și-au configurat o arie metropolitană, care, în multe cazuri se confundă cu aglomerația urbană proprie. Cele mai extinse arii metropolitane le au Cairo (17 milioane locuitori), Bagdad (6,5 milioane locuitori), Riyad (4,8 milioane locuitori), Casablanca (3,5 milioane locuitori). Statele
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
noiembrie 1919 și la recepția la Academia Română din 2 iunie 1923. Cele mai relevante sunt ultimele două, pentru că expun concepția istorică profesată și metoda la care a aderat Lapedatu. Ele sunt definitorii și pentru gândirea școlii istorice care s-a configurat prin Alexandru Lapedatu, Ioan Lupaș și Silviu Dragomir în deceniul al treilea al secolului XX. Elocventă pentru fixarea orizontului său de idei este lecția inaugurală de deschidere a cursului de Istoria Veche a Românilor. Ea constituie un prilej în care
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
fi constituenți ultimi ai lumii, iar relația dintre obiecte și nume ar explica modul cum se corelează limbajul cu lumea. În acest sens, Wittgenstein ar fi fost, spre deosebire de Kant, un „realist necritic“. El ar fi crezut că limbajul nostru este configurat de natura intrinsecă a unor obiecte simple, care se află sub ceea ce ne este accesibil prin experiență.24 „Ideea este că în toate operațiile noastre cu limbajul ne mișcăm în mod real pe șine fixate în realitate deja înainte de a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sau „însușirile lor interne“ determină toate înlănțuirile lor posibile, adică stările de lucruri atomare. O lume diferită de lumea reală va avea în comun cu aceasta o formă stabilă. Totalitatea stărilor de lucruri atomare reprezintă forma oricărei lumi posibile. Ea configurează spațiul logic. Lumea reală se deosebește de o lume doar posibilă prin aceea că în ea există numai anumite înlănțuiri de obiecte, și nu altele. Înlănțuirile posibile dintre obiecte constituie forma fixă a lumii. Norman Malcolm a dat o formulare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
caz, de faptul că, în ceea ce mă privește, le-am ignorat cât am putut pe ale mele. Un ultim aspect: cartea de față a fost inițial gândită, trebuie să o recunosc, ca parte a unui proiect ambițios, acela de a configura topografia istoriei poeziei românești contemporane plecând nu atât de la profilul identitar particular al fiecăruia dintre autorii avuți în vedere, cât de la raportul de subordonare sau de coordonare dintre ei, raport nu foarte străin de influențele și/sau interferențele presupuse de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dar nici îndoiala ori revolta, atitudini mai moderne, dar bine temperate, chiar anulate de credința nestrămutată în "Cel Atotputernic,/ Cel Prea Înalt, Cel ce șade în ceruri,/ Unicul mântuitor și protector al Omenirii". Așezată sub semnul lui vanitas vanitatum..., cartea configurează așadar portretul unui om căruia "nimic din ce e omenesc nu-mi e străin", "ni ange, ni bête", ci construit din proporții variabile din ambele; un om care își declară când superbia (motivată de asemănarea bine știută: "după chipul și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a dezvăluirea, de-a aruncarea măștilor și decriptarea sensului (a se citi în special finalul poemului AC/DC), cititorul poate presupune că cele trei sugestii hermeneutice ascund de fapt cele trei etape cheie ale lirismului specific, implicit și miza macrotextului configurat de volumele lui Radu Andriescu. Altfel spus, poate să îi citească întreaga operă poetică drept tentativa de a depăși criza (individuală) determinată de obsesia incomunicabilității (generalizate) printr-o soluție cunoscută: recuperarea afectului. Anunțată prin lungile dezbateri despre philia sau agapé
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
armé".// Moartea proiectele lucind cu/ disperare în/ noapte" (subl. mea, E.I.). Această retorică, să o numim a aproximării lumii printr-o sensibilitate atentă mai puțin la contururile ei aparente și mai mult la dinamica ei vibratilă și evanescentă care îi configurează ordinea secretă, îi va permite poetului Liviu Antonesei să se situeze într-un teritoriu de interferență, "în zborul albastru și chymic/ în intermundii, în corpul fluid și fosforescent" (Cine...). De aici, glisarea permanentă între descripția nudă și caligrafia metaforizantă a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau chiar hipertrofiate candid de fapt, revalorizate de un poet perfect matur, căci stăpân pe propriile mijloace conturează, imediat, imaginea unui paradis domestic luxuriant, foșnind de sunete, culori și forme, scăldat într-o lumină similionirică. Figurile spațiale prin care se configurează universul poetic marca Emil Brumaru sunt cele circumscrise imediat-domesticului, așadar convențional asociate nevoii de autoizolare într-un spațiu închis, protector, acolo unde eul liric se simte la adăpost de rigorile sistemului exterior, firește coercitiv: odaia ("Să intri în odăi din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
greu și peste lumile din Suflete la second-hand (Editura Vinea, București, 2000) și din Centura de castitate (Editura Cartea Românească, București, 2007). Majoritatea textelor se construiesc, și aici, integral pe tiparul inițierii, al iluminării. Frânturile de povești relatate în ele configurează trepte ale rătăcirii, ale căutării halucinante prin spații labirintice, ascunse în alte spații labirintice, în care obiectele și spațiile însele se convertesc, printr-un bizar proces de umanizare, în forme ce reiterează perpetuu același tipar al orbecăirii. Seara, toate sufletele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
În cele trei volume de versuri pe care le-a publicat până acum Vindecarea de simetrie (Editura Cronica, Iași, 1999), Portret în cuțit (Editura Vinea, București, 2001) și Cartea invaziilor (Editura Vinea, București, 2004) -, Dan Bogdan Hanu a reușit să configureze unul dintre cele mai substanțiale și mai incomode imaginare poetice de astăzi. Aluviale, magmatice, palimpsestice, poemele sale deconcertează în special prin lipsa de transparență a discursului, decriptarea acestuia cerând cu mult mai mult decât paciența interpretativă și ascuțirea simțului critic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
apariția, în texte, a unor elemente de gnoze animiste și în special revenirea obsesivă a unei scenografii epifanice sau hagiografice: poeme precum Oul, Copilul Soarelui, Mama Copilului, Ochiul conțin litanii întunecate, dar sfâșietoare, în care decorul, recuzita și scenariul rugăciunii configurează un spațiu textual menit parcă exclusiv conceptualizării sacrului. Dumnezeu cel viu este, practic, personajul-cheie al discursului: aproximat ori invocat direct drept Fiul Sunetului Aur, "Împărat al Privirii" (Purtători de lumină I), vizualizat altădată ca partener de joc (Vorbește copilul, Transparență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
kelvin/ unde Dumnezeu/ este cristalul unui gând mort", predilecția pentru butaforie și bufonadă se răscumpără integral în volumul Planeta O (Editura Junimea, Iași, 2002). Un volum care, împrumutând din forma jurnalului intim, preia și unele dintre convențiile diaristice, pentru a configura imaginea unui dedans care îl eclipsează total pe dehors, într-o tentativă dramatică de a se rosti autentic, epurat de măștile histrionice și de orice intenție de a epata eventualele expectanțe ale unui cititor familiarizat cu opera sa anterioară. Autorul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un teribil, îngrozitor IERI (suspiciune, gelozie, speranță, dezgust și confuzie). Texte ca nesfârșită-i surparea, e prea târziu, iubito, ca să mă mai grăbesc, iubita mea m-a părăsit, când femeia ta te părăsește sau mâinile unui străin pe umerii tăi configurează o poetică a despărțirii perpetue, a sângerării unui eu căruia i se confirmă, mereu, întâlnirea eșuată cu alteritatea. O alteritate care i se refuză cu obstinație, refuzând comunicarea, ca în nimeni nu înțelege pe nimeni, astfel cufundând subiectul liric într-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
altceva decât să mascheze etapele devenirii spirituale ale actantului său, respectiv ale devenirii sale artistice, stricto sensu. În această devenire, un rol esențial îl joacă dualitatea. În acord cu una dintre certitudinile pe care, cum se va vedea, teoreticianul își configurează eseurile despre poezie (Poezia perennis, Rațiunea poeziei, Forța poetică, Poezia Ființei: de la Hölderlin la Paul Celan, toate incluse în Eseuri literare și filosofice, din Zidirea. Opera în proză. Eseuri literare și filosofice, Princeps Edit, Iași, 2007), poetul Mihai Ursachi apelează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Jacob Böhme la ontologia analitică actuală), ci și că toți acești afluenți se adună, într-o mișcare bine gândită, în jurul câtorva centri lirici turbionari: misticismul erotic, religia Poeziei, alchimia Verbului ori a existenței. E adevărat, totuși, faptul că universul artistic configurat de creația lui Horia Zilieru a lăsat încă de la început senzația că ar fi unul preponderent discordant. E posibil ca discordanța aceasta aparentă să datoreze foarte mult unei structuri interioare funciar duale, care își modulează articulațiile cele mai sensibile după
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]