3,948 matches
-
că desenul era un portret al ei. Sheba a dat din cap și i-a spus că ghicise. Băiatul a devenit agitat și a început să se bâlbâie. Într-o încercare stângace de a-l face să se simtă mai confortabil, Sheba a făcut un comentariu glumeț legat de pieptul generos pe care i-l atribuise. — Aș vrea io, zisese ea. Dar asta l-a făcut pe băiat să se rușineze și mai mult. S-a înroșit puternic și n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fantezia tinerească de abandon sexual, i-a făcut pe plac. Când el s-a ridicat brusc ca să aducă un prosop pe care să-l pună sub ei, ea a propus repede să se mute în pat dacă nu se simțea confortabil. Dar Connolly a dat din cap. Nu se simțea incomod, a zis el. Doar că nu voia să păteze carpeta. Până la urmă au ajuns și în pat, care era înfățat cu lenjerie din aceea care se spală repede din imitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sălbăticie, Zach adăugase în bagaje elemente de lux la care nici nu s-ar fi gândit dac-ar fi fost singur. Un cort cu două încăperi, saci de dormit din puf, pături, perne, un duș solar, două scaune de camping confortabile și suporturi de căni încorporate. Speranța lui era prea puțin realistă și totuși Zach n-o abandonase: poate că Jina avea s-ajungă să-și dorească să nu mai plece niciodată de-acolo. Să dai jos gabara de pe remorcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
uite, a exclamat Ellis cu un surâs care-i dezvelea din nou dinții, Elvis Presley te place. Jina ar fi stat în continuare cu clătitele și cafea rusească tare și extrem de gustoasă a Helenei. S-ar fi cuibărit în sufrageria confortabilă și-ar fi citit reviste pentru pescari vechi de zece ani, dar Zach încărcase deja gabara. Făcuse o copie după harta lui Ellis, pe care vâltorile nu erau clasificate conform sistemului Clasa I-VI, pe care îl foloseau majoritatea navigatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Îmi aduc aminte numai părțile care-mi sunt de folos. Ahmad a clătinat din cap și-a râs. Și ăsta e un început. Irene i-a privit pe amândoi. Detesta și disputele lor și felul în care păreau să simte confortabil unul în compania celuilalt. Voia să facă și ea parte din cercul lor. Naji ? a insistat ea. Merg dacă vine și Ahmad, a răspuns bărbatul. Irene s-a tras înapoi. Acum chiar că se simțea ca un colibri. Inima i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
peste bord și înghițiți de ape. După care l-a auzit pe Zach urlând. Barca s-a rotit și, dintr-o dată, și-a regăsit echilibrul. Jina a ridicat capul și-a văzut că gabara era în siguranță, dincolo de cascadă, așezată confortabil într-un ochi al râului. Zach a luat-o în brațe. Tremura din cap până-n picioare. Imbecilule, i-a spus ea. Bărbatul a sărutat-o pe gură cu putere. În timp ce barca se învârtea în ochiul de apă, Jina și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
au continuat conversația despre minunățiile din Danville. Despre Starbucks, Safeway și noul restaurant cu sushi de pe Main Street, acolo unde mergeau soțiile lor. Despre cât de mult le era dor de programul de lucru de treisprezece ore, despre Volvo-urile lor confortabile, despre cerul mereu acoperit de nori care-i proteja de insolații și de prea multe lucruri de văzut. Câte dușuri o să fac și tot n-o să mai scap de prafu’ ăsta, a zis John. Naji s-a uitat peste râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o fantomă, o fantomă care se părea că avea abilitatea să îmbătrânească. Jina cea din fața lui era cu câteva kilograme mai grea decât soția lui cea fâșneață, iar în păr avea șuvițe cărunte. Era îmbrăcată cu aceleași haine largi și confortabile de care își amintea Zach și nu renunțase la tunsoarea copilărească, în stil paj. Femeia asta arăta ca Jina. Nu era deloc palidă și transparentă, ci avea pe față o roșeață furioasă. Nu era nici pe departe diafană, ci strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Așa, am rămas în afara istoriei, mai bine de o mie de ani, să frecăm menta. Apoi îmi pare rău că Imperiul Austro-ungar s-a prăbușit prea devreme. În Ardeal deja se crease „omul nou”, mittel-europeanul, omul ăla care se simțea confortabil și cu Clujul, și cu Clausenburgul, și cu Kolosvárul, și cu Clusiumul, și cu toate. Străbunicul meu, român get-beget a luptat în primul război mondial alături de austrieci, în Italia. A murit pe front, dar nici bunicii, nici mama mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nu-mi puteau oferi nimic, nu primiseră la timp faxul meu, toată lumea era în concediu... M-am întors la Jan, amărât. Când m-a văzut, a râs. „Ți-am aranjat o cameră la parter, my friend. E mică, dar e confortabilă. Și poți să folosești frigiderul când dorești.” Jan fusese multă vreme atașat comercial pe lângă ambasada Belgiei din Congo. Era îndrăgostit de locul acela, în care trăise aproape 18 ani. „Niciunde copacii nu cresc mai repede și sânii femeilor nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
atunci: joile cuvintelor, sărbătorile foarte creative pe care le-am trăit împreună au avut multe efecte în timp. Noi eram sistemul nostru de referință. Ne era rușine unul de altul să ne ticăloșim, să fim lași, să ne lăsăm pradă confortabilei mediocrități. Nu eram un grup elitist, absolut deloc. Dar eram unul un pic autosuficient, o mică familie electivă. Ne încurajam unul pe altul să facem ceva cu sens, eram mândri unul de altul, ne dădeam peste degete când o luam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ne-am însurat și am plecat în luna de miere cu valiza de cărți și conspecte. Toată vara am stat cu nasu-n texte. Am vorbit incomparabil mai mult despre Descartes, Fichte și Kant decât despre amoriu. Și nu era tocmai confortabil, fiindcă aveam și interpretări și interese diferite. Eu mă întrebam cum să-mi filtrez lumea din jur prin ideile acelor domni, Adrian se întreba cum s-ar putea formaliza aceleași idei. Caz paradigmatic pentru diferențele dintre noi doi. Și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care suge, doarme, zâmbește, face pipi, cu o mămică superbă. Nu am mai văzut de mult mămici tinere. În prima fază a acomodării cu dragostea nouă pentru proaspătul venit, ei bine, au o frumusețe parcă mult mai iradiantă și mai confortabilă decât a femeilor îndrăgostite. Ieri am fost la o conferință despre politica Rusiei față de America după September, 11. În fiecare vineri ei organizează talk-uri pe temele de cercetare ale celor din departament sau cu invitați. De aceea ei comunică între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în procedura: babele la pușcărie. Ne-am așternut pe vorbit la ora 13 și ne-am întrerupt la 18,30, cu ochii mari și mirați, aproape de timpul când aveam întâlnirea pentru cină cu prietenii ei. Rar m-am simțit mai confortabil în povestitul în limba engleză ca în această discuție. Aveam o spontaneitate aproape de cea în românește. Nu știu ce se va alege de cuplul Kelly - Liviu, nici cât de aptă este Kelly să devină nevastă, e însă clar că ea a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de lacrimi când mă gândesc că, uite, peste două săptămâni, deși va fi tot luni, nu o să mai tăinuiesc cu Cristina după ce am luat-o dintre studenții ei din Ballentine Hall. Miercurea trecută, studenții i-au luat un scaun foarte confortabil: să se simtă bine și ea, așa cum se simt ei cu ea. Adriana nu îmi va mai zâmbi în poarta Muzeului de Artă. Maria rămâne aici și nu se poate teleporta cu ai ei cu tot. Sau că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să răspundă, iar răspunsul să se înscrie în cadrul subiectului examinat, prin raportarea la angajamentul asumat; să fie considerat satisfăcător de către cei care judecă răspunsurile. Deci, inegalitatea între părți era de esența activității și trebuie să spun că nu este deloc confortabil, deoarece te afli între ciocan și nicovală. Reprezentând Guvernul român (mandatar), trebuia să declar numai ceea ce eram împuternicit să spun (prin Raportul întocmit de alții și după o filosofie care nu era identică cu a mea) și să nu fac
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
numai ale mele, dar aceasta este o altă poveste, cu care nu vreau să consum timpul dumneavoastră. Este cert că fiecare țară membră a U.E. are propria experiență și, desigur, propria abilitate în a-și asigura un loc cât mai confortabil în sistemul comunitar. Mi se pare necesar să spun câteva cuvinte și despre identitatea națională, temă care, după mine, este de o importanță deosebită. În acest moment, nu văd o națiune europeană care să fie gata să se topească integral
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sunt niște gunoaie. Petrece o grămadă de timp ghemuită între garduri vii ude cu un aparat foto cu obiectiv puternic, încercând să surprindă perechile adultere la ieșirea din cuibușorul de nebunii. Ar putea să stea la adăpost în mașina ei confortabilă și călduroasă, dar acolo are obiceiul să adoarmă și să rateze misiunea. —Mamă, sunt foarte stresată, a zis. Poate îmi dai niște valium...? — Nu. — Mă doare în gât de mor. Crimă și pedeapsă. Mă duc să mă culc. Din cauza timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
enorm după standardele din New York, ceea ce însemna că puteai să stai în mijlocul camerei de zi fără a putea atinge toți cei patru pereți cu mâinile întinse. Locuiau acolo de mult timp, de aproape cinci ani, și era foarte primitor și confortabil, plin de lucruri cu valoare sentimentală: cuverturi și perne brodate de dependenți pe care îi ajutase Rachel, scoici pe care le adusese Luke de la picnicul prin care au sărbătorit a patra aniversare a lui Rachel după revenirea pe calea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din anvelopă și tipul pomădat. Mi-a părut bine că nu trebuia să mă țin de mână cu Fred Strigoiul. Eram doar doisprezece cu tot cu Leisl, dar datorită lumânărilor care pâlpâiau în camera întunecată și a gemetelor de violoncel, atmosfera părea confortabilă. Era cu siguranță un loc care i-ar fi putut îmbia pe morți să-și facă apariția. Leisl a făcut o scurtă introducere, urându-mi bun venit și spunându-ne chestii despre respiratul adânc și concentrare și sperând că „spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asta, la 10 p.m., la o adresă din port. Am căutat-o pe hartă: era un depozit. Aș fi băgat mâna în foc, un depozit părăsit. De ce chestia asta nu poate să aibă niciodată loc într-un bar drăguț și confortabil? Am dat drumul la radio. Am ajuns subiect la știri! (Oarecum.) Incidentul armat din Dalkey era știrea zilei. Un bărbat la vreo cincizeci de ani (Harry Big) „trăsese mai multe focuri într-un alt bărbat“ (Racey). Victima atacului nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
jur-împrejurul portului, îndreptându-se apoi spre o căsuță mică din lemn, de pe pragul căreia un om bine îmbrăcat l-a primit cu amabilitate. L-am urmat de la distanță; ne-a făcut semn să ne apropiem. Câteva clipe mai târziu, eram confortabil așezați peste bagaje într-o tartană goală, la care am ajuns trecând pe o pasarelă care a fost scoasă în urma noastră. Omul, care nu era altul decât fratele lui Hamed, conducea vama din Almeria, sarcină pe care castilienii încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ocupe atât de slujitorii mei, cât și de animale. Nevoind să-l jignesc nici pe unul, nici pe celălalt, am refuzat ambele invitații, mulțumindu-le celor doi pentru ospitalitatea lor, și m-am instalat la han, care era foarte puțin confortabil în comparație cu cele din Fès; nu mă plângeam însă, căci, de mai multe nopți, nu mai avusesem parte de alt acoperiș decât bolta înstelată. Abia mă așezasem că prin camera mea începură să se perinde cele mai mari averi din ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acel oraș, un pilot de vas îmi propuse să mă ia pe „djerma“ sa. În acea ambarcațiune plată, el transporta deja o mare cantitate de grâne și de vite, dar mai putea, făgăduia el, să-mi facă un locșor destul de confortabil. Înainte de a urca la bord, m-am lungit pe burtă pe mal și mi-am cufundat îndelung obrazul în apa Nilului. Când am dat să mă ridic, am avut certitudinea că, după furtuna care-mi risipise avutul, o viață nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cairo. Mulțumită unui bacșiș zdravăn, ne-am putut îmbarca fără zăbavă pe o djerma care transporta spre Alexandria o încărcătură de zahăr rafinat ce provenea din fabrica personală a sultanului. Ambarcațiunile erau numeroase la Bulak, iar unele erau chiar foarte confortabile, numai că eu țineam să ajungem în portul Alexandria sub emblema suveranului, căci fusesem avertizat de niște prieteni asupra dificultăților întâmpinate la vămi. Unii călători erau scotociți până și-n nădragi, la sosire ca și la plecare, de funcționari chițibușari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]