1,709 matches
-
800 m (Masivul Ceahlău, Retezat, Ciucaș; Bucegi și Gârbova; Munții Godeanu și Făgăraș) Trăiește în zone împădurite, mai ales în cele cu subarboret, de pe versanții stâncoși ai munților: în pădurile de foioase în care predomină fagul și în cele de conifere, cu trunchiuri doborâte la sol, în luncile și văile cu pante însorite, dar cu bogat înveliș de vegetație. Preferă totuși rariștile din inima pădurii și pe cele de pe margini, de unde pot ieși și la câmp. Duce viață galericolă, săpându-și
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
roade scoarța puieților de specii forestiere sau fructifere, producând daune în culturi și plantații. În scorburi, pe sub pietre sau în camere săpate în pământ și apoi acoperite, își face rezerve de semințe și fructe: de jir, ghindă, alune, semințe de conifere. În România reproducerea are loc din aprilie până în septembrie, femelele fătând de 3-4 ori pe an. Maxima activității de reproducerea este în lunile mai și iulie. În unii ani însă, pot naște și în lunile decembrie și ianuarie. Este foarte
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România). Aria protejată se întinde pe o suprafață de 102 hectare și include rezervatia naturală Peșteră Izvorul Tăușoarelor. Zona reprezintă o arie naturală (carsturi, păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, râuri, mlaștini, turbării, pajiști și pășuni) ce aparține complexului carstic Tăușoare-Zalion. Aceasta este încadrată în bioregiunea geografică alpina a Carpaților Orientali din sudul Munților Rodnei. Rețeaua hidrografica a sitului este tributara râului Gersa, afluent
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
Mare" (GAL MMTMM). Unul din obiectivele acestei asociații este cel de reconstrucție ecologică și conservare a biodiversității ariilor naturale protejate din zonă. Munții Trascului reprezintă unitatea estică a Apusenilor, zonă naturală acoperită în cea mai mare parte cu păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști alpine, pășuni, terenuri arabile și livezi. Aceasta este încadrată în bioregiunea geografică continentală și alpină a Carpaților Occidentali și are o importanță deosebită în protejarea unor specii de floră spontană
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
al eretelui de stuf "Circus aeruginosus", dar poate ataca fulgerător prada, precum ulii. Această pasăre migratoare clocește pe terenurile deschise din Europa Centrală și de sud. Își face cuibul pe sol. Cuibărește în regiuni deschise și mlăștinoase, plantații tinere de conifere, turbării din taiga și zona subalpină. Masculul gri-argintiu, cu abdomenul și târtița albe; forma petelor negre de la vârful aripii este foarte importantă pentru determinare ereților vineți, sur și alb. Masculii tineri sunt cafenii deschis pe spate, iar pata neagră din
Erete vânăt () [Corola-website/Science/332042_a_333371]
-
pe teritoriul județului Buzău. Aria naturală se întinde în partea nord-vestică a județului Buzău (la limita de graniță cu județul Covasna), pe teritoriul administrativ al comunei Gura Teghii. Aria protejată Penteleu reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pășuni, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpină a Carpaților de Curbură (aparținând lanțului carpatic al Orientalilor). Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.
Penteleu (sit SCI) () [Corola-website/Science/332211_a_333540]
-
și Timiș), pe teritoriile administrative al comunelor Bunila, Bătrâna, Cerbăl, Lunca Cernii de Jos și Lăpugiu de Jos, aproape de drumul județean DJ684 care leagă localitatea Voislova de Rusca Montană. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpină a Munților Poiana Ruscă. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de
Ținutul Pădurenilor (sit SCI) () [Corola-website/Science/332505_a_333834]
-
de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.366 hectare. Aceasta include rezervatia naturală Pădurea Latorița (7,10 ha). Situl reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în amestec, pajiști naturale, pășuni, stepe, abrupruri stâncoase, culmi rotunjite, depresiuni și vai) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Căpățânii (grupa muntoasă a Munților Șureanu-Parâng-Lotrului, aparținând de lanțului carpatic al Meridionalilor), ce cuprinde o mare parte
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]
-
și pătat cu mici puncte negre la masculi, gălbui sau cenușiu, nepătat la femele. Juvenilii sunt colorați dorsal brun închis, aproape negru. În România este o specie montană, întâlnindu-se în munți în zona fagului, este frecventă în pădurile de conifere și destul de răspîndită peste 2000 m, în zona pășunilor alpine. Se întâlnește uneori și pe văile situate la altitudine mai mare, adesea în biotopuri de stâncărie. Este semnalată și în turbării. Preferă pădurile și locurile umede. Rezistă bine la temperaturi
Șopârlă de munte () [Corola-website/Science/334006_a_335335]
-
denumită în popor , este o ciupercă otrăvitoare cu consecință mortală, dar neconținând atât de multă oralină ca de exemplu "Cortinarius orellanus". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe terenuri acre și umede, în păduri de conifere, solitar sau în grupuri mici, mai ales sub pini, și [[molid|molizi] tineri, unde pământul este acoperit cu mușchi, dar de asemenea, el se dezvoltă cu mare drag printre [[afin]]e. El apare din iunie până în noiembrie. [[Fișier:Cooke-Illustrations of
Văloasă delicată () [Corola-website/Science/336132_a_337461]
-
ciuperci "basidiomicete" comestibilă de genul "Lactarius" în familia "Russulaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește în șiruri sau cercuri mari, preferind locuri umede, în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum în cele foioase pe lângă fagi și stejari, de la deal la munte, din iunie până la sfârșitul lui octombrie. În anul 1753, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de Carl von Linné în
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
și genul "Entoloma". Buretele coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), dar are deasemenea calități saprofite. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitar sau în grup, în păduri mixte și de conifere dar și pe pășuni în preajma unei conifere, de la deal la munte, primăvara, din martie până în iunie. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de
Pieptănuș primăvăratic () [Corola-website/Science/336317_a_337646]
-
simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor), dar are deasemenea calități saprofite. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitar sau în grup, în păduri mixte și de conifere dar și pe pășuni în preajma unei conifere, de la deal la munte, primăvara, din martie până în iunie. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și
Pieptănuș primăvăratic () [Corola-website/Science/336317_a_337646]
-
popor buretele cerbilor. Specia este una dintre cele cu răspândirea cea mai mare. Ea crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord împrăștiat solitară, deseori în grupuri, preferând soluri acide și nisipoase, în special asociat pădurilor de foioase și de conifere (aici preferat sub pini în prezența mușchiului), dar de asemenea prin turbării sau câmpii. Perioada favorită de dezvoltare o are din (iunie) iulie până în noiembrie. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). "Scleroderma citrinum" este
Buretele cerbilor () [Corola-website/Science/336338_a_337667]
-
hrib cu picior frumos este o specie de ciuperci necomestibile, devenită cam rar, din încrengătura Basidiomycota în familia "Boletaceae" și de genul "Boletus". În România, Basarabia și Bucovina de Nord ea poate fi găsită în primul rând în păduri de conifere, mai rar în cele foioase sub fagi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la deal la munte, dar preferat în zonele montane mai călduroase de exemplu ale Munții Carpaților, din (iunie) iulie până septembrie (octombrie). Acest burete a fost descris
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
de ciuperci "basidiomicete" comestibilă în familia " Russulaceae" și de genul "Lactarius". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar și în grupuri mici, în păduri de conifere montane aproape numai sub molizi bătrâni, cu drag printre afine, din iulie până octombrie. Buretele nu se dezvoltă în câmpie. Buretele se decolorează cu acid azoticîncet roșu-maroniu, cu anilină purpuriu-violet apoi purpuriu-negricios, cu fenol roșiatic, cu sulfat de fier slab
Lăptucă neagră () [Corola-website/Science/336392_a_337721]
-
terenuri nisipoase, intercalate cu ceva argilă, în regiuni mai călduroase și pe soluri calcaroase, omniprezent în regiunile din România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în păduri foioase mai ales sub fagi și stejari, dar de asemenea în cele de conifere sub pini, brazi și molizi, din august până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu maro și cu sulfat de fier verde. În primul moment, gălbenița poate fi confundată cu "Hypholoma capnoides" (comestibil, saprofit, crescând pe bușteni în
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
în familia "Gyroporaceae" și de genul Gyroporus care coabitează cu rădăcinile de arbori, formând micorize, denumit în popor hrib albastru sau gresie. În România, Basarabia și Bucovina de Nord, se dezvoltă pe teren nisipos preferat în păduri (și montane) de conifere mai ales sub pini printre afini, dar de asemenea în acele foioase, acolo în primul rând sub mesteceni, din iunie până în noiembrie. Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu galben-auriu până ruginiu și cu tinctură de Guaiacum albastru. Ciuperca poate
Hrib albastru () [Corola-website/Science/336558_a_337887]
-
pământului. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă pe soluri nisipoase în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri foioase cu preferință sub mesteceni, dar de asemenea în cele de conifere prin luminișuri sub molizi, brazi și pini, la margini de pădure și de drum, prin tufișuri, crescând în grupuri mari precum cercuri de vrăjitoare, nu rar în mase, din iunie până în decembrie, dar și iarna privesc din zăpadă, dacă nu
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
soi saprofit, denumit în popor nicorete violet, nicorete vânăt sau ciupercă mov, crește în grupuri cu multe exemplare precum în cercuri de vrăjitoare. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de foioase precum de conifere, prin luminișuri ierboase, grădini, livezi sau parcuri, de la câmpie până la munte, din septembrie până în noiembrie (decembrie), dar câteodată și devreme în primăvară. Buretele se decolorează cu fenol maro, cu imediat violet pal și cu tinctură de Guaiacum gri închis. "Lepista
Nicorete vânăt () [Corola-website/Science/336598_a_337927]
-
și de genul " Clitopilus" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol, crescând în colonii prin păduri de foioase precum în cele de conifere, dar de asemenea pe pajiști și zone deschise cu iarbă. Buretele se dezvoltă din (iunie) iulie până în noiembrie, de la câmpie la munte. Acest burete este considerat indicator pentru hribul cenușiu care preferă deseori același locuri de dezvoltare. Există mai mulți
Morăriță () [Corola-website/Science/336700_a_338029]
-
comestibile din lume. Speciile trăiesc este saprofite dar și parazitare năpădând numai arbori bolnavi sau slăbiți, dar nefiind dăunători de lemn însemnați. Soiul sălbatic se dezvoltâ în buchete cu punct de inserție comun, în păduri naturale de foioase și de conifere pe trunchiuri de arbori sau pe lemn mort. Apariția depinde de specie, astfel tinde din (aprilie) mai până în decembrie, dar diverse soiuri cresc și iarna, dacă vremea nu este prea geroasă. Tip de specie este ostreatus. În 1951 s-a
Pleurotus () [Corola-website/Science/336769_a_338098]
-
arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord ele cunosc o largă răspândire. Bureții sunt caracterizați prin emanarea unui suc atunci când sunt rupți sau tăiați. Ei se dezvoltă de la câmpie la munte prin păduri, parcuri și pajiști sub arbori de conifere sau foioase, din iunie până în octombrie (noiembrie). Tip de specie este " torminosus" (2011). Acest gen cu soiuri care emit mereu un suc, este eterogen, de formă pileată (adică, cu pălărie și lamele) cu pălăria amenajată mereu central peste picior. El
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
în grupuri mari, adesea în mase, dezvoltându-se, mereu pe sol mai mult sau mai puțin acru și aproape mereu bine ascunsă sub frunziș, în păduri de foioase (mai ales sub fagi, ori stejari), dar de asemenea în cele de conifere (acolo preferat sub molizi sau brazi), de la câmpie la munte. Câțiva bureți ai genului se pot găsi deja în iulie și august, dar sezonul important al apariției este toamna, din septembrie până târziu în noiembrie, și dacă temperatura nu scade
Trompeta căprioarei () [Corola-website/Science/337238_a_338567]
-
El este un saprofit, crescând în grupuri mici sau solitar. Se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, în mod predominant pe soluri nisipoase și argiloase, de-a lungul marginea drumurilor și a spațiilor deschise similare din păduri de conifere sau de stejar mixte precum prin câmpii. Timpul apariției este din (aprilie) mai până la sfârșitul lui noiembrie. Ascele ciupercii se decolorează cu iod albastru. "Peziza bădia" poate fi confundată cu alte specii de aspect asemănător din încrengătura "Ascomycota", cum ar
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]