93,726 matches
-
paradoxului. Analizînd mai întîi Tractatus-ul, în primele capitole ale studiului, și apoi Investigațiile filozofice și Caietele lui Wittgenstein, Perloff emite următoarea ipoteză: conceptul de "joc de limbaj", la care filozoful ajunge pornind de la premisa că semnificația unui cuvînt nu e consecința unei corespondențe limbaj-realitate, ci a felului în care utilizăm limbajul, ne obligă să reflectăm la natura enigmatică, ciudată a limbajului obișnuit. Aceleași cuvinte care într-un context sună firesc și trec prin urmare neobservate, pot fi șocant de misterioase sau
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
al nostru". Segmentul de populație prezentat mai sus e cu mult mai numeros decît acela redus al cunoscătorilor, al acelora care au studiat, au cercetat, au învățat, au analizat sau măcar au citit cu adevărat cîte ceva și care, în consecință, pot avea păreri, studii, obiecții, rețineri. Acest tip de atitudine este o agresiune de neiertat față de mit și, implicit, față de popor. Discuțiile în general și generalizatoare sînt însă categorice, au "greutatea" unui verdict și pun la colț glasul profesioniștilor, și
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
viața artistică a Parisului interbelic și imediat postbelic, comunitatea artiștilor ruși și istoria mare care invadează viața privată mai mult ca niciodată. O observație interesantă făcea în acest sens Philippe Aries în Timpul istoriei: înflorirea genului biografic după 1945 este tocmai consecința acestei intruziuni forțate a evenimentului exterior în viața privată. La al doilea nivel s-ar afla documentul personal care urmărește și construiește un singur personaj: Nina Berberova însăși. E greu de spus care dintre ele ne atrage mai mult. Oricum
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
luăm d-a capo și se poate întâmpla, când n-am deveni taurul fermei, ca în anecdotă, să pice pe noi ghinionul de a deschide ochii asupra lumii în casa unor părinți doldora de proprietăți - și să ne pândească în consecință o existență de lacrimi, scrâșnet și supraalimentație. Lev Tolstoi măsura cu precizie cât pământ îi trebuie omului, iar științele economiei ne învață că banul ar fi însăși esența proprietății; consecvenți, tații celei mai avansate utopii, cea comunistă, visau momentul în
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
de artă, înseamnă un pas enorm către salubrizarea și normalizarea peisajului nostru artistic. în acest context, consolidat îndiscutabil în ultimul an, premisele pentru anul pe care tocmai l-am început sînt mai mult decît încurajatoare: sînt pur și simplu reale. Consecința ar trebui să fie una singură: proiecte importante, coerență și profesionalism riguros. Dacă va fi așa, sălile de expoziție și instituțiile pieței ne-o vor spune, de acum încolo, cel mai bine. P.S. Că receptarea artei iese din conformismul ei
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
fiecăruia, din Podolia pînă în Gorizzia și apoi în Bucovina contemporană, cu tot cu ceea ce Michel Foucault va numi, mai tîrziu, "rețeaua de formule discursive". Pretenția lui Franzos de a practica o poetică a "tipurilor" în descendența lui Goethe nu constituie, în consecință, decît o infatuată iluzie. Acele "constructe" ideatice, de care vorbesc exegeții săi, teze pe care se mulțumește să le ilustreze obsesiv în propriile texte, coincid cu așa-numitele "Bilder im Kopf", "imagini înrădăcinate" în creier, ce preced percepția directă a
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
chiar dacă miniștrii vin aproape toți din același partid, filosofia istoricului nu rimează cu așa-zisul pragmatism al celorlalți. Un pragmatism în care, deocamdată, contează mai mult răfuiala cu membrii fostului guvern decît construcția viitoare. O răfuială mult mai primejdioasă în consecințe decît cele care au precedat-o. Fiindcă, pe de o parte PDSR a cerut sprijin opoziției democratice, pentru a bara ascensiunea extremismului peremist, iar pe de altă parte anunță anchete împotriva miniștrilor fostei guvernări. Cine are de cîștigat de aici
Un exemplu care nu se ia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16478_a_17803]
-
împreună cu partidul lui C.V.Tudor. Iată însă că și acum, în loc să fie atent la viitor, PDSR ridică mingi, poate involuntar, partidului extremist care deține majoritatea în opoziție. Un joc periculos pentru care PDSR nu mai poate învinui pe nimeni în privința consecințelor sale.
Un exemplu care nu se ia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16478_a_17803]
-
de aur, sau clasică, până la 451 sau 461, și în fine epoca a III-a, până la Isidor de Sevilla și Sfântul Ioan Damaschinul, numită pe nedrept a decadenței, fiind de fapt bogată în oameni și opere mari, cu răsunet și consecințe decisive în literatura și gândirea creștină; ea este mai degrabă o epocă de sistematizare a problemelor și ideilor literaturii perioadelor anterioare. Mai recomandă apoi și o epocă post patristică, al cărei termen final ar fi secolul XV22. Cu toate acestea
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
fond. Iată un exemplu: " Am citit sau recitit, în ultima vreme, o mulțime de cărți consacrate reprezentării plastice a corpului [...], dar nicăieri nu am reușit să găsesc o distincție ce mi se pare esențială pentru definirea dragostei și, pe cale de consecință, a erotismului. A trebuit, prin urmare, să inventez distincția dintre nuditate și goliciune. [...] Poți contempla pur estetic un corp sau reprezentarea acestuia în stare de nuditate, dar nu intri în comuniune totală cu altul, cu alt corp, deci cu altă
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
însă vrăji, în măsura în care există predispoziția necesară. Toate personajele sale, inclusiv autoarea se mișcă într-un ritm încetinit față de întîmplările uneori teribile prin care trec. Ea spune la un moment dat: "prin artă mă voi strădui să trăiesc demn, conștient". în consecință, toate faptele povestite sînt secondate de o dublură artistică. O pancreatită acută e vindecată prin "rugăciunea inimii", a doua soție trebuie să scrie, să păstreze vie amintirea primei soții, pe care n-a cunoscut-o și care i-a făcut
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
ideologilor antisemiți de azi de a fi considerați astfel: "Oare de ce nimeni, nici cei mai radicali antisemiți, nu vor să-și mai asume o astfel de (pe deplin meritată) reputație? Unii dintre ei au în vedere cariere politice și, în consecință, o anumită "imagine" respectabilă, cu deosebire în Occident. Apoi, cuvântul "antisemitism" e încă asociat imediat cu propaganda nazistă, care continuă să fie compromițătoare, chiar dacă nu peste tot. De aceea sunt preferate în continuare numeroase "coduri" pentru a transmite un mesaj
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
satirei, sarcasmului, terifiantului. Romanul are o structură tripartită, de o simplitate clasică, în deplin acord cu evoluția subiectului. În prima parte protagoniștii sunt cei doi soți a căror soartă rămâne neclară, deoarece râsul lui Candid nu și-a arătat deocamdată consecințele funeste. Eroii reușesc să evite capcanele în care sunt atrași, mai ales datorită iscusinței Olimpiei și inteligenței practice a proteicului personaj Sommer. A doua parte prezintă călătoria lui Candid în vederea întâlnirii cu Petre Țăranu (Moșul), unchiul soției sale și vechi
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
revenirea în martie 1918 a Basarabiei la patria mamă, act nerecunoscut de statul sovietic, care continua să o revendice ca fiind a sa (prin rapturile teritoriale din 1812 și 1877), nerecunoscînd tratatele de pace de la Versailles și Trianon. Ca o consecință a acestor aberante decizii ale Cominternului interbelic și a faptului că din iunie 1940, ca urmare, de fapt, a pactului Ribbentrop-Molotov, Basarabia (inclusiv Bucovina de nord) era, după Tratatul de pace de la Paris din 1947 din nou răpită de Uniunea
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
pasiunii pentru muncă și metodă al culturii din care provin. Tratatul din Ulm (cum a fost denumit după prima ediție) este primul de tehnică psihanalitică apărut în România. Importanța lui ține însă nu de vreun abstract pionierat, ci este o consecință directă și totodată un indicator al evoluției psihanalizei noastre. Psihanaliștii români (da, există de câțiva ani și această profesie!), aflați majoritatea încă în perioada de formare și de precizare a unor interese specifice ori mai vast existențiale, dețin acum o
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
se face atunci cînd se forțează timpul trăit individual să intre în timpul lumii, precum două păpuși rusești care nu reușesc să intre una într-alta... Explicația? Individul supus finitudinii încearcă să-și explice și să comprime viața proprie în timpul lumii. Consecința? Deziluzie tragică, fatalism și descurajarea tuturor speranțelor pe care nu le vedea realizate. Timpul trăit este evacuat de orice substanță și individul uită să se bucure și să fie fericit pe durata scurtă a timpului pe care îl trăiește. O
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
simte însă datoare să ne-o evidențieze și ea: "ce ironie!" Alte observații, însă, nu găsim de făcut. Zamfira Zamfirescu este un nume care trebuie ținut minte. Ceea ce nici nu pretinde un prea mare efort... Confesiune necruțătoare, dusă până la ultimele consecințe La cei 25 de ani ai săi, Alexandru Matei, care a studiat literele la Cluj și la București și își pregătește în prezent doctoratul, își face un portret în aqua-forte: "Semnalmente: înalt, slab, bâlbâit (astfel încât să pot comunica), cu ochelari
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
neîmplinite a tatălui său. Remarcat ca un bun desenator încă din liceu, el se va înscrie mai tîrziu, în 1897, la Școala de Belle Arte și va lucra în atelierul lui G.D. Mirea, pictor academist bine cunoscut și prețuit în consecință. Dar pînă să ajungă la Mirea, care se ocupa cu elevii mai mari de la pictură, tînărul Ressu, aflat acum doar în faza incipientă care presupunea studiul desenului, lucra efectiv cu fostul consul al României la Odessa - și, prin urmare, acreditat
Camil Ressu, la o nouă privire (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16514_a_17839]
-
astfel încât această etapă târzie a operei se limitează la o dimensiune "imnică", alimentată livresc și cultural. La nivelul imaginarului acvatic, a cărui urmărire e reluată în acest capitol, se constată chiar "o tentativă de a 'sculpturaliza' însăși substanța fluidității", în consecința unui interes foarte accentuat pentru forma clasică a sonetului. Imaginarul devine acum, cum foarte expresiv scrie Al. Cistelecan, "consemnativ", prevalând "decorul", imaginea plastică a unor "locuri", precum Balcicul. Poetul procedează acum la "un turism extatic", certificând un deficit de inventivitate
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
dintre mai multe lumi posibile, ci este singura lume existentă și imaginabilă, lumea tout court. De aceea, experiența dobândită pe parcursul socializării primare este una fundamentală. Alternarea diferă totuși de socializarea primară prin faptul că nu se realizează ex nihilo. În consecință, înainte de instalarea unei noi lumi este necesară dezintegrarea structurii nomice anterioare a realității subiective. Prototipul alternării este, potrivit opiniei celor doi autori, convertirea religioasă. Echivalarea alternării cu procesul socializării primare este extrem de bogată în consecințe, iar o privire scurtă asupra
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
se realizează ex nihilo. În consecință, înainte de instalarea unei noi lumi este necesară dezintegrarea structurii nomice anterioare a realității subiective. Prototipul alternării este, potrivit opiniei celor doi autori, convertirea religioasă. Echivalarea alternării cu procesul socializării primare este extrem de bogată în consecințe, iar o privire scurtă asupra instituirii comunismului validează o asemenea analogie. Să mai remarcăm că o situație limită, de alternare, nu este posibilă decît atunci cînd "noua lume" este una omogenă, constituită pe baza unui principiu unic de socializare, ceea ce
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
comunismul cu o religie fără Dumnezeu. În ultimă instanță, dictatura proletariatului nu urmărește decît convertirea ideologică. Tocmai această tentație a lumilor omogene de a se institui ca lumi unice face ca alternarea să prezinte similitudini cu socializarea primară. O primă consecință semnificativă a acestei similitudini este că reușita unei alternări și uneori chiar rezultatul ei stă în infantilizarea indivizilor supuși acestui proces, fie și numai sub forma reducerii sau anihilării autonomiei personale. Un studiu asupra evoluției mentalității în totalitarism poate urmări
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
se va opri la granițele României. Adică în Ungaria, în Bulgaria, în Slovacia și chiar în Iugoslavia! Și atunci, nu va fi prea mult să le cerem inșilor de teapa lui Neacșu ori Ciontu să-și asume, până la ultima centimă, consecința politicii de subminare la adresa României începută în seara funestă de 26 noiembrie 2000? Dacă asasinii morali ai poporului român de dinainte de '89 au scăpat pentru că lipseau probele materiale ale vinovăției lor, acești bezmetici vor fi serviți din plin: casetele video
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
și a unei generații căreia îi lipsește cifrul de deschidere a sensului anumitor texte. Reacția Ahmatovei sună însă paradoxal din gura unei poete care în 1946 era deja conștientă de propria imortalitate. La puțin timp după întîlnirea cu Berlin, asupra consecințelor erotice ale căreia cartea de față insistă poate prea mult, poeta scria următoarele versuri : "Lunecoasă și perfidă, luna/ De din dosul porții, vede cum/ Pe o seară-ți vinzi pe totdeauna,/ Scrisul și renumele postum./ Te vor da uitării-adînci: icoana
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
fie autoritar și strict românesc. Toată spiritualitatea evocată cu gura plină de naționaliștii de ieri și de azi se leapădă de individ, de persoana umană, și se concentrează pe un stat etnocratic pur. Nu fac decît să duc la ultimele consecințe logice teza statului național autoritar pe care o proclamă astăzi nu doar Vadim și ai lui, dar și ziariști care se consideră democrați. Teza e veche, susținătorii ei sînt noi. Dacă apologia lui Eliade din 1937 n-ar fi fost
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]