2,265 matches
-
activă a vieții omului se exprimă în capacitatea lui de a alege varianta proprie de viață și de a o structura în maniera în care îi convine, ceea ce face ca în anumite limite, modul lui de viață să fie un construct sui-generis, personal și specific, să devină stil de viață<footnote Ibidem, pp. 144-145. footnote>. Apărut în anii ’70, conceptul de „stil de viață” sau, altfel spus, life style s-a bucurat de o atenție deosebită din partea specialiștilor, literatura de specialitate
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
de a utiliza toate sensurile care ne pun în contact cu mediul; - dificultatea de a diferenția între fapte și probleme; - îngustarea excesivă a punctului de vedere; - creadința negativă: „Nu sunt creativ!”Atitudinile necreative ca blocaje ale creativității Atitudinile necreative sunt constructe interne sau externe, care inhibă gândirea creativă și inspirația, acceptarea și implementarea ideilor creative. Blocajele, în cele mai multe cazuri, sunt rezultatul învățării. Cinci atitudini necreative pot deveni bariere ale creativității: - A te lăsa în voia obișnuințelor Obișnuința poate deveni o barieră
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
utilizează în caracterizarea cunoscuților, precum și indivizii care i se par mai asemănători. De reținut că suita de concepte de care are nevoie subiectul pentru compararea altora nu întrece, de regulă, 20-30 (Bannister, 1973). Tehnica lui Kelly vizează obținerea repertoriului de „constructe” prin care subiecții își „însușesc” lumea, interpretează și anticipează evenimentele. În concepția autorului, constructele - funcționând ca atribute sau propoziții bipolare - sunt personale, aceasta însemnând existența unor diferențe interindividuale marcante referitoare la: constructele utilizate; întinderea repertoriului; modul de organizare în sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
că suita de concepte de care are nevoie subiectul pentru compararea altora nu întrece, de regulă, 20-30 (Bannister, 1973). Tehnica lui Kelly vizează obținerea repertoriului de „constructe” prin care subiecții își „însușesc” lumea, interpretează și anticipează evenimentele. În concepția autorului, constructele - funcționând ca atribute sau propoziții bipolare - sunt personale, aceasta însemnând existența unor diferențe interindividuale marcante referitoare la: constructele utilizate; întinderea repertoriului; modul de organizare în sistem (ordonare, supraordonare etc.); rigiditatea sau flexibilitatea constructelor. Este ușor de sesizat oportunitatea metodei lui
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1973). Tehnica lui Kelly vizează obținerea repertoriului de „constructe” prin care subiecții își „însușesc” lumea, interpretează și anticipează evenimentele. În concepția autorului, constructele - funcționând ca atribute sau propoziții bipolare - sunt personale, aceasta însemnând existența unor diferențe interindividuale marcante referitoare la: constructele utilizate; întinderea repertoriului; modul de organizare în sistem (ordonare, supraordonare etc.); rigiditatea sau flexibilitatea constructelor. Este ușor de sesizat oportunitatea metodei lui Kelly pentru investigarea valorilor. În fond, o mare parte dintre termenii cu ajutorul cărora subiectul face comparații sunt de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
interpretează și anticipează evenimentele. În concepția autorului, constructele - funcționând ca atribute sau propoziții bipolare - sunt personale, aceasta însemnând existența unor diferențe interindividuale marcante referitoare la: constructele utilizate; întinderea repertoriului; modul de organizare în sistem (ordonare, supraordonare etc.); rigiditatea sau flexibilitatea constructelor. Este ușor de sesizat oportunitatea metodei lui Kelly pentru investigarea valorilor. În fond, o mare parte dintre termenii cu ajutorul cărora subiectul face comparații sunt de natură evaluativă. Matricea valorico-atitudinală se proiectează în grila constructelor. Oamenii sunt înclinați îndeobște să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ordonare, supraordonare etc.); rigiditatea sau flexibilitatea constructelor. Este ușor de sesizat oportunitatea metodei lui Kelly pentru investigarea valorilor. În fond, o mare parte dintre termenii cu ajutorul cărora subiectul face comparații sunt de natură evaluativă. Matricea valorico-atitudinală se proiectează în grila constructelor. Oamenii sunt înclinați îndeobște să-i caracterizeze pe alții prin prisma frământărilor, a aspirațiilor, valorilor, intereselor prioritare stringente. În autodescrierea, cât și în portretul făcut altor persoane subzistă astfel, ca un laitmotiv, expresii ca: „cinstit-necinstit”, „ambițios-delăsător”, „cult-incult”, „ascultător-neascultător”, „familist-nefamilist”. Rezerva
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
o avem față de metoda lui Kelly este că nu ține seama de ceea ce am numi „realismul perceptiv” al subiectului. Se naște întrebarea în ce măsură persoanele evaluate de subiect ne apar caracterizate printr-un set relativ restrâns de concepte; din cauza repertoriului de constructe ale subiectului, sau pentru că realmente cei aleși și comparați au trăsături comune? Acest lucru ar fi posibil având în vedere efectul similarității: există mecanisme sociale și psihologice prin care oamenii se grupează după asemănări, iar odată grupați seamănă mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a indicelui de corelație a interversiunilor analitice mai mare de 0,70 poate fi considerată acceptabilă. În ceea ce privește validitatea, deși e imaginabilă și utilizarea validității de predicție sau criteriale (concurențiale), în cazul analizei de conținut, mai legitimă este cercetarea validității de construct și mai ales a celei logice (de conținut), adică determinarea legăturii logico-semantice dintre ipoteze, categorii, indici și caracteristicile textului (Chelcea, 1985). Problema interpretării intențiilor, a valorilor autorului documentului supus investigației nu se rezolvă totuși doar prin relevarea tendinței statistice. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și la constanța în timp a rezultatelor (test-retest). Dar mai important este gradul în care instrumentul măsoară ceea ce pretinde că măsoară, adică validitatea lui. Și dintre cele trei forme consacrate, validitatea de conținut, cea criterială și cea conceptuală (sau de construct), fundamentală este ultima, întrucât angajează esența problemei, adică raportul dintre conținutul conceptului, al constructului (spațiul lui de atribute) și conținutul instrumentului (spațiul lui de itemi). După cum îndreptățit s-a observat (Touliatos et al., 1990), și cei ce utilizează inventare și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
care instrumentul măsoară ceea ce pretinde că măsoară, adică validitatea lui. Și dintre cele trei forme consacrate, validitatea de conținut, cea criterială și cea conceptuală (sau de construct), fundamentală este ultima, întrucât angajează esența problemei, adică raportul dintre conținutul conceptului, al constructului (spațiul lui de atribute) și conținutul instrumentului (spațiul lui de itemi). După cum îndreptățit s-a observat (Touliatos et al., 1990), și cei ce utilizează inventare și scale familiale trebuie să fie foarte atenți la capcana pseudovalidității. Faptul că un instrument
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
expresii diferite se vizează conținuturi identice, mergând de la simple sinonimii de cuvinte la enunțuri și nexuri propoziționale echivalente. Vom constata astfel că, în cele mai multe contexte, termenul „individualizare” este echivalent cu „diferențiere”, „schemele de gândire” ale psihologiei cognitive cu mai vechile „constructe personale” ale lui Kelly, „circularitate cauzală (cauzal circularity)” cu „feedback looping (buclă de feedback)”, „reîncadrare (reframe)” cu „redefinire (redefine)”, „realitate împărtășită (shared reality)” cu „realitate construită (constructed reality)”. Exemplele pot continua, dar pentru concluzii de tip științific s-ar impune
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
poate fi cauză și, în același timp, efect al neînțelegerilor din familie; - realitatea familială este în mare măsură o realitate construită simbolic. Construită prin interacțiunea subiectivității membrilor ei, iar pe măsură ce se construiește este absorbită și împărtășită de respectivele subiectivități. Valorile, constructele personale, ideile, părerile, într-un cuvânt, crezurile - ceea ce în literatura americană figurează ca beliefs -, rezultă din, și determină realitatea familială. Aceasta este o asumpție de bază a terapiei ce vizează familia; - realitatea simbolică a familiei, în afara faptului că este în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
concluzii sunt însă clare: o serie de factori operează insidios în alegerile afective, astfel încât ele nu sunt întâmplătoare - la scară statistică - din punctul de vedere al criteriilor socioculturale, cum ar fi clasa socială, etnia, religia (vezi 5.2); există un construct personal al dragostei (filosofia despre ce este iubirea dintre două ființe umane), construct al cărui conținut reflectă în mare măsură socializarea într-o anumită cultură; între aspectele cognitive - în centrul cărora se situează respectivul construct (sau schemă de gândire) -, emoțional-fiziologice
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
astfel încât ele nu sunt întâmplătoare - la scară statistică - din punctul de vedere al criteriilor socioculturale, cum ar fi clasa socială, etnia, religia (vezi 5.2); există un construct personal al dragostei (filosofia despre ce este iubirea dintre două ființe umane), construct al cărui conținut reflectă în mare măsură socializarea într-o anumită cultură; între aspectele cognitive - în centrul cărora se situează respectivul construct (sau schemă de gândire) -, emoțional-fiziologice și comportamentale ale procesului iubirii funcționează circularitatea cauzală. Într-o relație cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
vezi 5.2); există un construct personal al dragostei (filosofia despre ce este iubirea dintre două ființe umane), construct al cărui conținut reflectă în mare măsură socializarea într-o anumită cultură; între aspectele cognitive - în centrul cărora se situează respectivul construct (sau schemă de gândire) -, emoțional-fiziologice și comportamentale ale procesului iubirii funcționează circularitatea cauzală. Într-o relație cât mai stabilă, nu numai „hormonii”, fiziologicul, emoțiile determină gândurile și acțiunile noastre, ci și invers. Concepția despre dragoste și căsnicie, despre rolul femeii
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a asculta povești este inexorabil legat de ființa umană, în timp ce narațiunea este plină de sens pentru oricine, indiferent de parametrii particulari legați de cultură, spațiu și timp ce caracterizează o persoană sau alta. Mai mult, notează Burgchardt, poveștile constituie autentice constructe morale, la care oricine se poate raporta, pe temeiul propriei raționalități, o raționalitate, însă, cu caracter particular, proprie paradigmei narative. În acest fel, paradigma narativă reprezintă un fundament cât se poate de solid al egalitarismului. În ce privește cadrele criticismului de factură
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Fisher de a înlocui modalitatea tradițională de cercetare a fenomenelor comunicaționale, care presupunea acțiunea unor agenți raționali, într-o lume ce reprezenta "o mulțime de dileme logice care pot fi rezolvate printr-o analiză adecvată, cu ajutorul rațiunii, concepută ca și construct argumentativ"576, cu abordarea garantată de paradigma narativă, constituie un imperativ teoretic și metodologic, întrucât paradigma rațională prezintă o anumită incompletitudine fundamentală. Concret, Fisher subliniază incapacitatea paradigmei raționale de a "sesiza modul în care (are loc adăugirea mea) simbolizarea, caracteristică
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
contextul cultural și socio-profesional. Competența este capacitatea de a mobiliza diverse resurse (cognitive, în principal) pentru explicarea, analiza, rezolvarea unei situații complexe, practice, dar și alte resurse interne, formate ale personalității (Perrenoud, Roegiers, De Ketele). Atunci competența apare ca un construct, un rezultat al construirii de combinații pertinente a variatelor resurse interne și externe, după cerințele contextului, performanței așteptate. Ea este un rezultat al acestei mobilizări, care se demonstrează în acțiune (oricare, nu numai strict profesională), pe baza cunoașterii acesteia, a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Esența • Educații construiesc cunoașterea prelucrând propriu direct și mental informațiile, le integrează în sarcini de cercetare, comunicare, gândire critică, rezolvare de probleme sau de situații problematizate. Subliniază că utilizează și comunică cunoașterea efectivă, folosind • Cunoștințele sunt transmise educaților, ca fiind constructe ale educatorului, reflectând nivelul de înțelegere al acestuia. • Subliniază că sprijină achiziția de cunoștințe în afara contextuCriterii Paradigma centrării pe educat (pe învățare) Paradigma centrării pe educator (pe predare) și prelucrând sursele date, problemele din contextele apropiate de viața reală. • Utilizând
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
realizare, definirea sistemului de proceduri considerate adecvate, cu avantajele și restricțiile lor, includerea de alternative metodologice după autoverificările și autoanalizele periodice, valorificarea datelor metacogniției, autoevaluarea critică finală. Unul dintre efectele construirii autocunoașterii, autoînvățării, autocontrolului autoreglarea este considerată a fi un construct (Schunk, și Zimmerman, 1994, pp 1-15), care arată modul în care fiecare individ își folosește motivația, metacogniția, comportamentul activ în participarea la procesul învățării, pentru asumarea responsabilității în acest proces, folosirea intensivă a datelor contextului în înțelegere, folosirea eficientă a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
tematice. Utilizarea constructivistă a reflecției personale: • Sprijină învățarea • Prin formulare de întrebări, ipoteze, opinii, explicații, anticipări, deducții, analogii proprii mentale. • Prin evaluări proprii, reinterpretări, parafrazări, reorganizări, conexiuni, combinări și recombinări, evidențiere a obstaco Metode deductive Procedee, tehnici, instrumente conceptuală, formarea constructelor, • Implică pluralitatea corelațiilor, variantelor, modelelor, criteriilor, interpretărilor, atribuirilor, • Arată rolul orientării globale, inițiale în problemă, apoi explorarea ei mentală, lelor și erorilor independent, analiză a conflictului cognitiv constatat, comparare și diferențiere a altor opinii găsite, argumentare construită propriu, contraargumentare, comunicare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
constructiviste Proiectarea constructivistă ne arată că, în esență, conceperea activităților educative este o construcție mentală a educatorului (lat. proicio, ere a arunca înainte; proiectio, nis întindere înainte, dreptul de a construi făcând o ieșitură/proiecție). Iar produsul său este un construct, un proiect (lat proiectus care iese în afară) sau o schiță, un model, o intenție, o reprezentare (engl.-design): fie că apare ca o descriere a procesului, a etapelor și a conținutului proiectării la nivel conceptual, fie că este o
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de organizare după modelul strategic adecvat, • apelul la colaborarea în grup de profesori pentru obiectivizarea lor, • conceperea instrumentelor necesare ridicării construcției învățării, • urmărirea continuă a progresului acesteia după reglările necesare. Iar rezultatul concretizării acestei întreprinderi nu este decât tot un construct, un artifact, un proiect, potrivit normelor construcționiste. Autorii remarcă și mai multe note distinctive ale proiectării constructiviste, față de modelele anterioare (inițial, behaviorist), regăsibile în abordările privind Instructional Design (ID): • renunțarea la sensul prescriptiv detaliat de precizare a procedurilor, • enunțarea principiilor
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
calitativă, de progres, în context, • prevederea instrumentelor de autocontrol, afirmare a metacogniției, • prevederea situațiilor de colaborare, cooperare, • prevederea de sarcini, probleme de continuat extrașcolar, • prevederea de multiple perspective de concepere, ghidare, facilitare, îndrumare,moderare, • redactarea în formule flexibile a proiectului-produs, construct. Dar în timp, metoda s-a apropiat de abordarea constructivistă, rezultând instrumente: • sub forma unor diagrame sau hărți cognitive sau • metoda GOMS (Goals, Operators, Methods, Selection scopuri, operatori, metode, selecția rutelor) sau • metoda PARI (Precursor, Action, Results, Interpretation experiențe precursoare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]