KorAP: Find »[drukola/base=consulat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...138 >

3,427 matches

Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525

munteni, se bucurau de un statut privilegiat, care dădea naștere la numeroase abuzuri. Prevalându-se de protecția consulară, sudiții se eschivau de la exercitarea unor îndatoriri, refuzau să plătească impozite și să se supună autorităților locale. Menținerea dreptului de judecata al consulatelor asupra supușilor lor reprezenta, de asemenea, un amestec în afacerile interne ale Principatelor, drept pe care nici măcar Puterea suzerana nu îl avea. O îngrădire parțială a jurisdicției consulare s-a produs prin Regulamentele Organice, soluția definitivă fiind adoptată doar în timpul

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
republicane și apoi imperiale. în acest sens, obiectivul politicii Angliei era de a se infiltra peste tot, unde Franța avea deja pârghii importante, politice și economice. Așa se explică obținerea dreptului de liberă navigație în apele Mării Negre și chiar înființarea consulatelor la București și Iași. Evident, nici politica Franței imperiale nu făcea excepție în a contracara interesele Angliei, și așa credem că se poate explica acceptul Franței față de ocuparea Principatelor de către Rusia, dat prin Tratatul de la Tilsit, din 25 iunie/7

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
se va realiza decât un secol și jumătate mai târziu. Atâta vreme cât Franța era ocupată de eliminarea Austriei de pe scena europeană, Turcia avea interes să o sprijine pe cea dintâi pentru că astfel era slăbit un important rival al Porții. Atunci când însă consulatele franceze din Iași, București, Vidin, Rusciuk sau Ianina încurajau mișcările separatiste ale românilor, bulgarilor sau sârbilor, propagând ideile subversive ale Revoluției franceze, Poarta și-a schimbat radical poziția față de Franța, ceea ce a dus la închiderea, pentru o vreme, a consulatelor

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
consulatele franceze din Iași, București, Vidin, Rusciuk sau Ianina încurajau mișcările separatiste ale românilor, bulgarilor sau sârbilor, propagând ideile subversive ale Revoluției franceze, Poarta și-a schimbat radical poziția față de Franța, ceea ce a dus la închiderea, pentru o vreme, a consulatelor franceze din Imperiu. Raporturile bilaterale s-au deteriorat și mai mult în contextul expediției din Egipt, care a dus la o apropiere a Turciei de Anglia și chiar la încheierea unui Tratat de alianță cu Rusia, cel mai mare inamic

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
mai activ în Imperiul otoman, iar locul nevralgic unde o putea face cu maximă eficiență erau Principatele Române, care ocupau o poziție geopolitică centrală în Europa de Sud-Est. Aceasta explică, alături de alți factori prezentați pe larg în capitolul următor, înființarea consulatelor britanice din București și Iași, la început cu un statut juridic echivoc, iar mai apoi ca misiuni diplomatice propriuzise. Situația s-a complicat și mai mult odată cu izbucnirea insurecției sârbe din 1804, de care Franța nu era străină. Aceasta a

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
a preveni creșterea și mai mult a influenței franceze în regiune, Rusia a trimis arme și instructori pe ascuns sârbilor. Sprijinită de Anglia, Rusia și-a întărit pozițiile diplomatice în Balcani, oferind protecție conducătorilor locali din Muntenegru și deschizând noi consulate în Salonic și în arhipelagul grecesc. încoronarea lui Napoleon, ca împărat, la 2 decembrie 1804, a dus la coagularea unei noi coaliții antifranceze. Astfel, la 11 aprilie 1805, Anglia și Rusia au semnat un Tratat de alianță, la care a

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
rândul său război Rusiei, la 18/30 decembrie 1806. Această succesiune de evenimente demonstrează influența încă redusă a Londrei asupra fenomenelor istorice din această parte a Europei. Conștientizarea acestei realități a dus la închiderea în 1807, pentru o vreme, a consulatului britanic din Principatele Române, în condițiile ruperii relațiilor diplomatice dintre Anglia și Turcia. Cele două Puteri au ajuns în pragul unor ostilități deschise, prin atacul amiralului Duckworth asupra Strâmtorilor. Antrenați și înarmați de Franța, turcii au respins atacul, Arbuthnot însuși

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
de Prusia, deși aceasta numise încă în 1784 pe profesorul silezian J. Köning în calitate de consul al său la București. în 1796 a venit rândul Franței republicane, care promova o politică din ce în ce mai ofensivă, inclusiv în această parte a Europei, să deschidă consulate în Principate, primii consuli fiind Charles Flury la București, și Parant la Iași. Talleyrand era conștient de potențialul strategic excepțional pe care îl reprezentau Principatele. Expediția lui Napoleon în Egipt, în septembrie 1798, a avut printre consecințe și închiderea misiunilor

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
într-un raport din 10 noiembrie 1803, adresat atât Lordului Hawkesbury, secretar de stat la Foreign Office, cat și direcției Companiei Indiilor, Francis Summerers reiterează principalele argumente avansate și de Lordul Elgin, in momentul numirii sale, asupra necesității înființării unui consulat britanic la București: 1. situația dezavantajoasă a Angliei, în comparație cu Rusia, Austria, Prusia și Franța, care, prin misiunile lor consulare, își puteau promova eficient interesele lor politice și economice; era nominalizată îndeosebi Franța, care își trimisese comisari generali și subcomisari peste

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
subcomisari peste tot în spațiul Mării Negre și în Principate (“provinciile“ Valahia și Moldova); 2. facilitarea trimiterii corespondenței diplomatice între Constantinopol și Viena, care altfel ar fi putut să cadă în mâinile agenților francezi; 3. întreținerea unei corespondențe active cu celelalte consulate din Imperiu; 4. încurajarea comerțului britanic în Principate; 5. asigurarea asistenței și jurisdicției consulare pentru supușii britanici rezidenți sau în tranzit prin Principate. Lord Elgin a considerat absolut necesar să dovedească faptul că guvernul Maiestății Sale are aceleași drepturi ca

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Principate. în acest sens, al intereselor de stat britanice, se poate înscrie trimiterea lui Summerers, în Principate, în februarie 1800. Un rol important au jucat și recomandările Direcției Companiilor Indiilor Orientale, căreia îi revenea și asigurarea cheltuielilor de întreținere a consulatului. Consulatul englez de la București avea obligația de a coresponda intens cu ambasada de la Constantinopol, pe care să o informeze de mai multe ori pe lună despre tot ce se întâmpla în spațiul geografic dat lui în atenție: Basarabia, Transilvania, Principatele

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
în acest sens, al intereselor de stat britanice, se poate înscrie trimiterea lui Summerers, în Principate, în februarie 1800. Un rol important au jucat și recomandările Direcției Companiilor Indiilor Orientale, căreia îi revenea și asigurarea cheltuielilor de întreținere a consulatului. Consulatul englez de la București avea obligația de a coresponda intens cu ambasada de la Constantinopol, pe care să o informeze de mai multe ori pe lună despre tot ce se întâmpla în spațiul geografic dat lui în atenție: Basarabia, Transilvania, Principatele dunărene

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
domni români, fapt care va conta de altfel în decizia Porții de a emite beratul de acreditare, la solicitarea lordului Elgin. Pacea turco-franceză din vara anului 1802 a generat multă îngrijorare la Londra, atât prin prevederile politice, care permiteau redeschiderea consulatelor franceze din Balcani, cât și prin cele economice, prin care Marea Neagră era deschisă comerțului liber francez. în acest context, după consultări cu marchizul de Wellesley, lordul Elgin a hotărât să creeze o bază de legitimitate consulatului britanic de la București, și

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
politice, care permiteau redeschiderea consulatelor franceze din Balcani, cât și prin cele economice, prin care Marea Neagră era deschisă comerțului liber francez. în acest context, după consultări cu marchizul de Wellesley, lordul Elgin a hotărât să creeze o bază de legitimitate consulatului britanic de la București, și a cerut emiterea unui Berat de acreditare pentru Summerers, precum și a unui Firman de recunoaștere a misiunii engleze în Principate. Concomitent, salariul consulului a fost majorat la 4.000 de piaștri, începând cu 1 ianuarie 1802

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
de acreditare Domnului Moldovei, Alexandru Moruzi. Consulul Rusiei, Kiriko, relatează în scrisorile sale despre încrederea de care se bucura consulul britanic din partea domnului Moldovei. Deși acreditarea nu a fost niciodată ratificată de Foreign Office, care nu recunoștea oficial existența unui consulat la București, corpul consular din capitala Țării Românești l-a primit imediat pe Summerers în rândurile sale, cu toate drepturile care decurgeau din noul său titlu. De asemenea, domnii români i-au acordat privilegii protocolare și reprezentative comparabile cu cele

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
stare de război, chiar și nedeclarată. Situația s-a complicat și mai mult când Napoleon și Alexandru I au ajuns la înțelegerea de la Tilsit. Instituirea blocadei continentale și noua situație geopolitică din sud-estul Europei vor duce în final la închiderea consulatului britanic de la București. Acestea erau, pe scurt, condițiile și contextul, tulburi, cu încheieri și răsturnări de alianțe, în care Summerers și-a început activitatea în Principate. Din acest motiv, în rapoartele sale predomină informațiile de natură politică, diplomatică sau militară

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
fiind învinuiți de simpatii filo-ruse. O altă categorie de rapoarte consulare, trimise de Francis Summerers, sunt acelea din august 1804, în care este prezentată ofensiva diplomatică rusească, declanșată pentru a o contrabalansa pe cea franceză. Sunt furnizate detalii asupra înființării consulatului general de la Vidin, cu o jurisdicție ce cuprindea Bulgaria și Rumelia, inclusiv dreptul de a acredita viceconsuli la Rusciuk și Silistra, precum și date noi despre consulatul de Janina și Muntenegru. Printre informațiile pe care le găsim în această serie de

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
rusească, declanșată pentru a o contrabalansa pe cea franceză. Sunt furnizate detalii asupra înființării consulatului general de la Vidin, cu o jurisdicție ce cuprindea Bulgaria și Rumelia, inclusiv dreptul de a acredita viceconsuli la Rusciuk și Silistra, precum și date noi despre consulatul de Janina și Muntenegru. Printre informațiile pe care le găsim în această serie de rapoarte este și aceea a trecerii prin București a agentului rus Lambro Cazoni, care avea misiunea de a recruta 2000 de oameni și a-i trimite

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
al acesteia fiind numit William Wilkinson, rezident de câțiva ani în Principate și cunoscător al limbii române. Dar, deși la 21 octombrie 1813, acesta îi făcea cunoscută lui Castlereagh noua calitate, Foreign Office nu a recunoscut nici de această dată consulatul britanic de la București. Sultanul Mahmud al III-lea a emis, în schimb, un Berat la 24 djumadi I 1229 (14 mai 1814), prin care se preciza că atribuțiile sale erau limitate doar la retransmiterea corespondenței britanice și apărarea intereselor comerciale

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
în contextul “baletului diplomatic” al Marilor Puteri, îndeosebi al Angliei și Rusiei pe tărâmul chestiunii grecești, al avansului implacabil al Rusiei spre Strâmtori și al importanței crescânde a Principatelor în comerțul britanic, s-a impus, ca o necesitate stringentă, reînființarea consulatului britanic la București, de data aceasta beneficiind de sprijinul oficial al guvernului Maiestății Sale. Modalitatea concretă de punere în practică a constituit-o “revoluția diplomatică” din 1825, prin care, la 19 mai, Compania Levantului a fost desființată, toate reprezentanțele sale

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Maiestății Sale. Modalitatea concretă de punere în practică a constituit-o “revoluția diplomatică” din 1825, prin care, la 19 mai, Compania Levantului a fost desființată, toate reprezentanțele sale consulare trecând în directa subordine a Foreign Office. înființarea și desființarea - funcționarea consulatelor doar pe criterii economice - s-a dovedit anacronică într-o Europă dominată din ce în ce mai mult de aspecte politice și strategice. La puțin timp după venirea sa la ambasada britanică din Constantinopol (a funcționat aici între 1825-1827), Stratford Canning, unul dintre cei

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
mult de aspecte politice și strategice. La puțin timp după venirea sa la ambasada britanică din Constantinopol (a funcționat aici între 1825-1827), Stratford Canning, unul dintre cei mai iluștri diplomați englezi ai secolului al XIX-lea, a luat măsura reînființării consulatului general al Angliei la București, de data aceasta sub patronajul Foreign Office-ului, desemnând în această calitate pe E. L. Blutte, funcționar al ambasadei din Constantinopol. Numirea a fost făcută la 11 octombrie 1825, dar Blutte nu și-a luat

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
cea mai importantă constituind-o necesitatea de a observa și de a raporta intențiile și acțiunile Rusiei, atitudinea sa față de Principate. Cu toate acestea, se poate admite că prima parte a mandatului său a avut un caracter de tatonare pentru consulat în ansamblul activității sale, după cum recunoaște însuși Stratford Canning. Salariul oficial al consulului a fost fixat la 400 £, cu posibilități de creștere până la 700 £, la care se adăugau veniturile obținute din vânzarea patentelor consulare. Convenția de la Akerman a prilejuit primele

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
26 aprilie 1828, Rusia a declarat din nou război Turciei, și a ocupat Principatele. Consulul Hugot, reprezentantul Franței la București, scria ministrului său de externe, la 1 octombrie 1929, despre temerea sa că, prin prelungirea ocupației rusești în Principate, existența consulatelor ar fi periclitată, fapt dovedit aproape imediat prin starea de nesiguranță, instituită în urma intrării armatelor țariste în București. Temerea sa s-a dovedit îndreptățită: cu excepția lui Blutte, corpul consular a părăsit Bucureștiul, plecând spre Transilvania. Rapoartele consulului englez în această

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
în Regulamentele Organice. Din rapoartele sale și din alte surse reiese că guvernul țarist oferea reprezentanților săi în Principate posibilități net superioare, pentru plata “serviciilor” aduse, ierarhiei clericale, angajaților plătiți, din mai toate categoriile sociale, inclusiv informatori secreți din interiorul consulatelor acreditate la București și Iași sau de la curțile voievodale. Pe lângă sume de bani, guvernul țarist obișnuia să acorde grade militare și titluri civile, folosinduse cu măiestrie de speranțele românilor de a obține independența față de Poartă. Consulii ruși desfășurau o activitate

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]