1,915 matches
-
care nu încetează să ne "înceapă". Drumul poemului - și al imaginii deschise în înțelegere - e prin urmare de la forma naturală la finalitatea ei supranaturală. Drum la sfârșitul căruia atitudinea față de natură atinge două stări: starea de adorare și starea de contemplare. Cea dintâi reprezintă jubilația extatică a ochiului care, ajuns în lumina preagolului iradiant, vede limpede, înțelege mai presus de vedere, se abandonează acestei stări de cumpănă sărbătorească, "o stare de răpire, de pierdere de sine după acel ceva devenit realitate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să se întoarcă spre lume, să contemple lumea din înalt și să se umple de ea"36. Din piscul adorației fără cuvânt, mută de uimire și de slăvire, privirea se întoarce spre chipul uitat al lumii, într-o stare de contemplare grăitoare 37. A întoarce capul - fața, privirea - spre lume înseamnă a o învesti cu darul graiului, cel care dă chip lumii până acum neînfățișate, șterse din vedere. Abia cu starea de contemplare bucuria se desăvârșește, începutul începe cu adevărat lumea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
chipul uitat al lumii, într-o stare de contemplare grăitoare 37. A întoarce capul - fața, privirea - spre lume înseamnă a o învesti cu darul graiului, cel care dă chip lumii până acum neînfățișate, șterse din vedere. Abia cu starea de contemplare bucuria se desăvârșește, începutul începe cu adevărat lumea, o deschide chipului și o arată după asemănarea cu prototipul 38. "Abia cu treapta contemplativă începe făptura graiului", iar omul "numai când se întoarce, numai când întoarce capul îndărăt spre lume, când
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
orbește și vorbește. În momentul acesta începe povestea graiului. În acest moment se naște poetul"43. Imnele bucuriei, de la asceză la kerygmă Imnele bucuriei sunt expresia conjugată a celor două stări: bucuria extatică a adorării și îndoita bucurie, creatoare, a contemplării; dar și ilustrarea poetică a trecerii typos-ului spre prototip sau a naturii vizibile spre natura invizibilă a imaginii. O poezie ascetică și kerygmatică: trecută prin proba de foc a pustiei, ea urcă pe culmea vederii chipului de dincolo de lume, întorcându
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
invizibilul întipărit iconic în vizibil 85. Întoarcere a perspectivei deopotrivă, căci pentru a intra în vederea nevăzută a chipului ce ne privește "începem să cădem în sus"86. Ceea ce intră în vedere iese la vedere, cere nu doar adorarea, ci și contemplarea, rostirea care spune vederea. Nevăzutul vorbește, se arată în chipul vizibil al Logosului: "Venit-ai în sfârșit, te-ai arătat/ Sub formă de grai, ai apărut/.../ Vorbește cineva. El grăitorul, spune/ El nopții, grăiește El și mă transmută/ Din înțelesul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ile Antichit??îi, Evului Mediu, Rena?terii sau Epocii Luminilor� ?i �n timpul Rena?terii de la noi, c?rturarii au (re)descoperit societatea, importan?a oamenilor, foloasele ac?iunii dar nu au renun?at automat la credin?ele religioase, la contemplare, sau la �z?bava� pl?cut? a �cetitului c?r?ilor�. Critică ordinii sociale feudale de la mijlocul secolului al XIX-lea la noi nu este �ceva nou sub soare�, nici criticile caragialiene ale moravurilor ?i mentalit??ilor rom�ne?ți
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
de culori ce se revarsă de pe culmile sure peste brazii de pe văi pînă în parcul înflorit al gazdelor mele, mă năpădesc într-un efluviu de aer tare și pafumat. Simt cu bucurie binefacerile civilizației în mijlocul unei naturi mirifice, dar, în mijlocul contemplării mele, propria mea ființă mă înștiințează că nu poate supraviețui doar cu miresme și culori... și cobor la masă. Întreaga familie mă așteaptă în bucătărie, în fața feliilor de pîine prăjită încă fumegînd și a cănilor de cafea cu lapte. Doctorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ore ale zilei, ce modifică peisajul poetic al Iașului. "Tinerii aceștia [Bălțatu și Băeșu] scria Tonitza au dezertat dezgustați din cuprinsul rânced al Academiei oficiale, unde frumosul este servit în mici doze insipide și pedante și au căutat inspirațiunea în contemplarea priveliștilor pitorești, pe care împrejurimile Iașului le dezvăluie așa de discret și așa de bogat. Aici și-au făcut școala, în natura etern grăitoare și plină de învățământe nestrămutate."5 Gestul pare asemănător prin cutezanță și profunzimea sa cu cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
nu sunt proprii virtuților lor, nu vor poseda nimic personal (proprietăți, bani, femei), ci totul va fi în comun (casă, avere, femei, copii). * Este o aristocrație a rațiunii, înțeleasă de unii exegeți drept teocrație laică, deși statul rațiunii și a contemplării Ideilor la Platon are și un sens religios. * Armonia statului se realizează numai când conducătorii sunt filosofi, demiurgii îi hrănesc pe apărători și conducători, iar apărătorii se ocupă numai de siguranța statului. * Formele degenerate (imperfecte) ale statului sunt: > timocrația conducerea
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
bine, de ce trebuie să încep tratamentul?“ Modelul transteoretic de schimbare de comportament este folositor pentru a determina pregătirea pacientului pentru tratament (PROCHASKA J.O. și colab., 1994). Folosind acest model, persoanele cu SM trec prin cinci stadii: a) precontemplare; b) contemplare; c) pregătire; d) acțiune; e) menținere. În studiul precontemplativ, pacientul nu e conștient sau nu e 288 preocupat de beneficiile tratamentului cu DMT și neagă necesitatea terapiei. În stadiul contemplativ are în vedere terapia, iar în cel de pregătire e
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de șansă, de hazard, o luăm în calcul însă pe cea ca stare durabilă de satisfacție și fior curat. Starea de fericire a ieșeanului se îndreaptă mai mult spre înțelegere și virtute, spre altruism, prietenie și idealul care ține de contemplare, imaginație, morală. Unii au afirmat că romanul Adela al lui Ibrăileanu ar fi ușor desuet prin romantismul său, alții că este elegiac și nostalgic atât cât trebuia să rezulte din partea unui scriitor de "fin de siècle". Emil Codrescu este mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lui Montaigne în opinia unor mari urmași ai săi. 39 Dacă frumosul se regăsește în coroana copacului, în corola de flori, în lunca râului, în muntele, pădurea fabuloasă și în seninul cerului, atunci perceperea lui devine fundamentală pentru viață și contemplare, atunci se va intra cu adevărat în existență, armonie și înțelepciune. Omul într-o înlănțuire ideală cu natura și divinitatea, omul care trebuie să-și stăpânească pulsiunile și să conviețuiască în deplină cunoaștere și prețuire pentru tot ceea ce înseamnă frumosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
prin prezentarea originilor procesului de fetișizare a trupului, în cadrul unor saloane de dans dubioase, în prezența voyeuriștilor de condiție proastă sau "perverși". 16 Presupun însă că aceasta este doar o opinie personală. Un ziarist a descris cum a ajuns, în urma contemplării imaginilor, la un punct culminant, masturbîndu-se, ca și Carol A. Queen care descrie același lucru în Frank și Smith (1993:139), un text dedicat în întregime discutării "evenimentului" reprezentat de carte. 17 Într-un interviu din 1990 din Nightline, Madona
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
milostivire la fel de mare pe cât de înfricoșătoare a fost dreptatea Sa”. 29. Numai că Evanghelia nu admite jumătăți de măsură Dar să ne înțelegem: acest gând nu trebuie să ne îndreptățească lipsa de activitate, nici să nu ne lase indiferenți în contemplarea promisiunilor evanghelice. Aceasta este nenorocirea noastră. În creștinism totul merge bine, mai puțin viața atâtor oameni care se numesc creștini, dar trăiesc din neîncetate compromisuri, de idei și de fapte, cu lumea satanică, deformând, în ochii celor care nu-i
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
la celebrarea Sf. Liturghii; că preotul celebrează și poporul concelebrează cu el; că el, preotul, oferă pâinea ridicându-și brațele și că în jurul lui tot atâtea alte mâini sunt ridicate în actul jertfei; că în consacrare, toți sunt uniți în contemplarea misterului Sângelui lui Isus; și că în Sf. Împărtășanie toți merg să bea din acea licoare divină izvorâtă din rănile iubitoare ale Pelicanului divin? Nu este lăsat singur preotul celebrant? Există dintre aceia care nu se preocupă excesiv de această solitudine
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
neglijarea propriei vocații și la descurajarea sufletelor de orice nivel social; preotul trebuie să fie un exemplu de trăire sfântă, în simplitate și modestie. În capitolul X, autorul, entuziasmat de mulțimea celor care credeau - din Faptele Apostolilor, ne invită la contemplarea iubirii și a fraternității lor euharistice, plecând de la paliditatea evlaviei noastre. Iubirea este principiul vital al creștinismului. Tensiunile dintre preoți și laici, ori între aceiași preoți, diecezani și persoane consacrate, sunt contrare mărturiei sacerdotale. Preotul, oricine ar fi el, trebuie
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ei au dezvoltat o adevărată artă a aranjării florilor, o artă devenită „Cale spirituală”, denumită Ikebana. Ea mai înseamnă și cultul japonezului pentru frumos, o artă încărcată de simboluri adânci, definind Spiritul poporului din Țara Soarelui Răsare. Practicarea Ikebanei sau contemplarea unui aranjament floral e o cale de a l deconecta pe japonezul mileniului trei, de la ritmul stresant al vieții moderne, aducându-i liniștea, relaxându-l. În timpul vizitelor din Japonia, am avut bucuria de a admira multe aranjamente florale care m-
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
esența lui fiind de natura spirituală, o Cale de autocunoaștere ce presupune o trăire rafinată și un deosebit simț artistic, înnăscute. Ceaiul e doar un pretext de a te aduna cu prietenii... ca împreună să te cufunzi în liniște și contemplare; mai mult gesturi decât vorbe... Mesajul transmis de gesturi este fundamental, exprimând armonia, puritatea, respectul și liniștea sufletească. Pe lângă acestea, ținuta vestimentară a participanților este simplă, o simplitate plină de eleganță. Ceremonialul în sine... este simplu, emanând liniște, înțelegere asupra
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Mesajul transmis de gesturi este fundamental, exprimând armonia, puritatea, respectul și liniștea sufletească. Pe lângă acestea, ținuta vestimentară a participanților este simplă, o simplitate plină de eleganță. Ceremonialul în sine... este simplu, emanând liniște, înțelegere asupra scurgerii timpului, sustragerea din cotidian, contemplarea naturii interioare și exterioare, crearea armoniei și rezonanței între ele. În filosofia budismului Zen se urmărește ca interiorul omului să fie în relație de armonie cu tot ceea ce-l înconjoară, fiecare gest duce la conștiința de sine și a lumii
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ceva fantastic în care se făcea că aveam o casă în care înfloriseră doi pomi. M-am trezit cu o senzație extraordinară. Același lucru fantastic face și Ikebana; aduce natura în casele noastre, creând o atmosferă de meditație și de contemplare... O frunză îngălbenită dă naștere unei întregi filosofii despre viața și moarte. Ikebana îmbină, într-un echilibru perfect, părțile complementare, floarea vie cu o crenguță uscată ceea ce sugerează transformarea, metamorfoza omului, implicit a Universului. În cultura japoneză se consideră a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
spre o valoare cu adevărat sigură și recomandabilă, Nirvana sau Paradisul. Nu, eu Îmi accept senectutea și Încerc să o contemplu În lumina și În psihologia vechilor Greci, ca o stație venerabilă a existenței, loc al prestigiului real și al contemplării, al sapienției care se naște mai ales din experiență și calm al gîndului. Alături de prestigiu, acel real prestigiu pe care un creator poate să-l trăiască și să-l guste abia după o anume „Încleștare cu societatea și cu sine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cortine” care ascundea lumea noastră, a scriitorilor; vom Înțelege cu toții mai bine ce am trăit. În definitiv, e viața noastră și a nu „reveni” la ea, acum, În libertate și la o anume vârstă, când e posibil acel calm al contemplării, judecării, analizei, profitând de o bogată experiență, Înseamnă, din punctul meu de vedere cel puțin, pur și simplu a rata! Realizarea - cu tot ceea ce implică această noțiune! - În existență, Înseamnă, În esență, capacitatea de a-i da „un sens”; or
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să nu mă uit din nou în sus. Cum se putea ajunge acolo? M-am minunat. Doar dacă-ar zbura? veni răspunsul. - Ce ziceai de piatra de mormânt? întrebă Jayne. Alo, Bret? Am făcut efortul de a mă rupe de contemplarea zidului și de a mă întoarce spre Jayne. - Da, când m-am întors aseară, am observat că piatra de mormânt rămăsese aici după petrecere și m-am dus să mă uit la ea, iar atunci am văzut că cineva scrisese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
poștă că sunt oameni din aceeași branșă, că răspund aceluiași cod secret. „Viața în tren” ar trebui să constituie un capitol aparte al jurnalelor noastre de drum. Aici, comportamentul scriitorilor se schimbă: suntem insideri, se poartă studiul sociologic la milimetru, contemplarea peisajelor cedează loc „explorărilor” fizionomice și interstițiilor colocviale. Cineva se întreabă cu voce tare: ce-ar fi ca această călătorie să nu se mai sfârșească niciodată, să ne continuăm drumul ani și ani de-a rândul, oprindu-ne, după aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în acesta, desemnându-se ca un „punct final” al creației, „locul viu” unde materia, uriașă și oarbă, se „autodepășește” într-o particulă materială, trecătoare e drept, dar în care Gândul se înfiripă și își croiește galeriile sale de înaintare și contemplare. „Materia ce ia nu numai cunoștință de sine” mi se pare o fericită expresie a lui Leibnitz sau Hegel, dar materia - divina și atotstăpânitoare Materie, care se neagă pe sine (pentru a gândi hegeliană, are „norocul” sau „predestinația divină” ca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]