15,046 matches
-
mobilul, se plimbè agitat pe coridor, privind din când în când înspre fereastrele înalte ce dau spre acoperișurile joase ale clèdirilor din fața Institutului, Înseamnè cè nu l-ai copiat! decide specialistul Matei, Sau, cine știe, l-a copiat redenumindu-l, Sè-l copiem din nou! cerându-i sè reintre în mail-ul trimis de mine, sè fie ochii și mâinile mele, o prelungire mateianè a simțurilor mele și sè dea din nou click pe attach, Perfect! Matei vede cu ochii ei și, mânuind tastatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
un loc Într-altul? Schimbi, doar, Între ele cópii, din ce În ce mai ieftine, ale aceluiași decor! Tokio seamănă cu New York, cu Los Angeles, Rio de Janeiro cu San Francisco, mâine chiar și Pekinul poate ajunge la fel! Lumea noastră se uniformizează, periferiile copiază, cum pot, centrul. Dar poate că vârsta mă Împinge să văd peste tot degradarea și plictiseala și pentru voi altfel arată chiar și cea mai banală călătorie... * — Vreți să spuneți, domnule profesor, că aceasta a fost o călătorie banală? Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Schimbau câteva cuvinte cu consulul francez, apoi treceau în următorul salon, ceva mai mic, dar cu mult mai primitor. Acolo, în fața unui foc care mistuia cu entuziasm buștenii înghesuiți în cămin, trona un jilț în întregime aurit, cu ornamente bizare, copiate după mobilierul adus de soldații lui Napoleon în urma campaniei din Egipt. Patru sfincși înaripați își înfigeau ghearele în covor. Spătarul drept se termina cu un mic fronton pe care se înfruntau doi centauri. Un jilț pretențios, deosebit de incomod. Doar îmbinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
iar pe militar l-am ucis pentru că era un asasin care n-a respectat legile sacre ale ospitalității... După legea tuaregilor, n-am comis nici un delict. Atunci de ce fugi? — Pentru că știu că nici păgânii de rumi, nici voi, care ați copiat legile lor absurde, nu le veți respecta pe ale mele, chiar dacă ne aflăm în deșert. Pentru tine sunt un „Fiu al Vântului“ împuțit care l-a omorât pe unul de-al tău, nu un inmouchar din stirpea Kel-Talgimus ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
e mereu la modă, am zis eu hotărâtă. Uită-te la ea, de pildă. I-am făcut semn către o fată aflată de partea cealaltă a barului și care, deși nu părea a avea mai mult de șaptesprezece ani, era copia la indigo a unui fan vechi al formației Siouxsie and the Banshees: păr negru ca smoala, pielea aproape cadaveric de albă, buze date cu ruj de culoarea prunei uscate, fără pic de considerație pentru conturul lor original. Tom se cutremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
N-ar trebui să se mai uite atâta la Poirot investighează. Toate acele mici celule cenușii nu fac decât să-i stimuleze imaginația. Posibil. Monroe se uită intens și dur la mine, cu acea expresie pe care toți polițiștii o copiază din serialele americane de televiziune. Apoi spuse: Puteți pleca, dnă Jones. — ‘Înțeles, să trăiți, am salutat eu, sperând că nu se Întâmpla să aibă vreun militar În familie. Nu vroiam să creadă că Îmi permiteam cam multe. Atunci, mă duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
porunci ca Manuscrisul de la Samarkand să fie venerat drept o mare carte a Înțelepciunii. Li se dădu În seamă unor artiști s-o Împodobească: picturi, miniaturi, un sipețel de aur cizelat, Încrustat cu nestemate. Nimeni n-avea dreptul s-o copieze, dar se afla așezată tot timpul pe o masă joasă din lemn de cedru, În sălița interioară În care lucra bibliotecarul. Acolo, sub Încruntata supraveghere a acestuia, câțiva privilegiați veneau s-o consulte. Până atunci, nu erau cunoscute decât câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vrea să-i parvină Maestrului. Treceți chiar prin Istanbul? Era greu să-i spun nu. Continuă, În timp ce-mi strecura hârtiile Împăturite prin deschizătura tunicii: — E procesul-verbal al celui dintâi interogatoriu al lui Mirza Reza, mi-am petrecut noaptea copiindu-l. Puteți să-l citiți, chiar trebuie să-l citiți, vă va Învăța multe. În plus, vă va ține ocupat pe parcursul lungii traversări. Dar să nu-l vadă nimeni altcineva. Ne găseam deja În Împrejurimile satului, poliția era pretutindeni, scotocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un revolver, să tragă asupra șahului și să-l răpună dintr-un foc. Nu credeți oare că s-ar fi putut profita de nebunia lui ca să i se pună În cârcă crima altcuiva? Drept unic răspuns, i-am prezentat procesul-verbal copiat de prințesă. Punându-și ochelarii fini, el Îl citi, Îl reciti cu patimă sau groază, ba chiar Îmi păru, uneori, cu un soi de bucurie interioară. Apoi Împături foile, le strecură În buzunar și se porni să măsoare Încăperea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În pericol supraviețuirea industriei noastre, declara președintele federației companiilor de asigurare organelor de comunicare În masă, referindu-se la multele mii de scrisori care sosiseră În ultimele zile la sediile companiilor aducând, aproximativ prin cuvinte identice, ca și cum le-ar fi copiat dintr-o minută unică, un ordin de anulare imediată a polițelor de asigurare de viață ale semnatarilor respectivi. Aceștia afirmau că, luând În considerare faptul public și notoriu că moartea Își pusese capăt zilelor, ar fi absurd, ca să nu spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
doamnă, eu am răspuns, Ei bine, iată-mă, Fiți amabilă și completați această fișă, vă rog. Acum moartea știe numele pe care Îl are, i l-a spus documentul de identitate deschis pe biroul recepției, mulțumită ochelarilor negri va putea copia discret datele fără ca recepționerul să-și dea seama, un nume, o dată a nașterii, locul nașterii, o stare civilă, o profesie, Poftiți, spuse ea, Câte zile veți rămâne În hotelul nostru, Intenționez să plec lunea viitoare, Permiteți-mi să fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
orarului, întreg ghiozdanul este răsturnat pe covor, gume mestecate lipite de caiete și cărți, o privesc disperată, nu știu cu ce să încep, a uitat din nou să își noteze ce avea de făcut ca temă sau nu apucase să copieze de pe tablă, profesoara șterge tabla tot timpul înainte să apuce și ea să copieze, trebuie să îți facem un control la ochi, spun eu, iar ea, aproape plângând, nu vreau ochelari, toată lumea va râde de mine. Uneori, rămâne la mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o privesc disperată, nu știu cu ce să încep, a uitat din nou să își noteze ce avea de făcut ca temă sau nu apucase să copieze de pe tablă, profesoara șterge tabla tot timpul înainte să apuce și ea să copieze, trebuie să îți facem un control la ochi, spun eu, iar ea, aproape plângând, nu vreau ochelari, toată lumea va râde de mine. Uneori, rămâne la mama și peste noapte, iar atunci eu dorm în patul ei, în patul acela îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de unde apăruse atunci povestirea aia. Își amintea sentimentul de familiaritate pe care Îl avusese cînd o citise. RĂsfoi paginile și iat-o, identică și purtînd același titlu, Într-un foarte bun volum de povestiri scrise de un irlandez. BĂiatul o copiase cuvînt cu cuvînt și-i pusese chiar și același titlu. În ultimii cinci ani dintre cei șapte care se scurseseră Între vara cu premiul și ziua În care taică-său dăduse peste cartea aia, băiatul făcuse cele mai prostești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
celuilalt. Ecou înspăimântător al gândurilor mele, discursul său, care sună mai degrabă ca un fragment dintr-un pliant al AA decât ca o conversație normală, mă scoate din minți. Nu-i de mirare că Davey îmi ține predici. I-a copiat stilul propagandistic. Probabil că, inconștient, nici lui nu-i place și se răzbună punându-l în practică în ceea ce mă privește. Ajung la concluzia că trebuie să-i despart. Minunat, exclam încântată. Hai la un pahar! Foștii alcoolici cheltuie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ducea țintă la vreun magazin cochet. Fac ce fac și mă asigur că mă mișc destul de greu pentru ca nu cumva să se bazeze prea mult pe mine. Totuși, ar cam fi cazul să-mi îndeplinesc obligațiile. În pauza de prânz copiez lista de pe tablă pe un bilețel și iau două bancnote de douăzeci de lire din cutia cu mărunțiș. — Nu uita să iei bonul, mimez din buze spre Stewart cu două secunde înainte de a auzi glasul lui Barney. Nu uita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
începem să ne bălăbănim mai tare și Finn, dându-și seama că-și pierde echilibrul, mă împinge spre spate, așa că aterizez în picioare. —Frumos! zice instructorul. Cine vrea să încerce? Ceilalți se bulucesc bucuroși înapoi pe saltelele lor, ca să ne copieze. Hai să mai facem o dată! zice Finn nerăbdător, întinzând picioarele spre mine. Ne clătinăm prea tare! Până la sfârșitul orei, am reușit să mă urc pe umerii lui Finn - mă tot scuz că sunt grea, dar el îmi spune să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pretinde că regăsește originea masoneriei În această fugă a templierilor În Scoția... O poveste rumegată timp de două secole, Întemeiată pe fantezii. Nu există nici o dovadă, pot să vă trântesc pe masă vreo cincizeci de hârțoage care povestesc aceeași năzbâtie, copiindu-se una pe alta. Uitați-vă aici, am deschis la Întâmplare: «Dovada expediției scoțiene constă În faptul că până și astăzi, la distanță de șase sute cincizeci de ani, mai există În lume ordine secrete care se revendică de la Miliția Templului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
inimilor sincere. Editată la Cassel de Wilhelm Wessel”. „Nu-i cam lung?” „Se pare că prin anii 1600 titlurile erau toate astfel. Le scria Lina Wertmüller. E o operă satirică, o fabulă despre o reformă generală a omenirii și, pe deasupra, copiată În parte din Termeni de comparație din Parnas de Traiano Boccalini. Dar conține un opuscul, o cărticică, un manifest de vreo duzină de păginuțe, Fama Fraternitatis, care va fi republicat În parte În anul următor, concomitent cu un alt manifest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scrisoarea lui Belbo, dar nu putui să nu reacționez: „Dumnezeule...” „Ce e?” „E la fel cu un document al templierilor care... E o Întâmplare pe care nu ți-am povestit-o niciodată, cu un anume colonel...” „Și atunci? Templierii au copiat după rozacruceeni.” „Păi, templierii sunt mai Înainte”. „Atunci rozacruceenii au copiat după templieri.” „Iubito, fără tine aș face un scurtcircuit”. „Iubitule, te-a distrus Agliè ăsta. Tu aștepți revelația”. „Eu? Eu nu aștept nimic!” „Cu atât mai bine, fii atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e?” „E la fel cu un document al templierilor care... E o Întâmplare pe care nu ți-am povestit-o niciodată, cu un anume colonel...” „Și atunci? Templierii au copiat după rozacruceeni.” „Păi, templierii sunt mai Înainte”. „Atunci rozacruceenii au copiat după templieri.” „Iubito, fără tine aș face un scurtcircuit”. „Iubitule, te-a distrus Agliè ăsta. Tu aștepți revelația”. „Eu? Eu nu aștept nimic!” „Cu atât mai bine, fii atent la opiul popoarelor!” „El pueblo unido jamás será vencido”. „Râzi, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
două dulapuri mari atlase, enciclopedii, cataloage pe care le cumpăram treptat. La Început a trebuit să-mi calc pe conștiință și să scriu și lucrări de licență pentru studenți disperați. Nu era greu, era destul să te duci să le copiezi pe cele din deceniul anterior. Apoi prietenii mei editori mi-au trimis manuscrise și cărți străine pentru lectură, bineînțeles că pe cele mai ingrate și cu o plată așa și-așa. Însă acumulam experiențe, noțiuni și nu aruncam nimic. Fișam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În principiu, trebuia să nu aruncăm nimic și să ascultăm pe toată lumea. „Rețineți că cea mai mare parte din manuscrisele astea repetă lucruri care se găsesc la toate chioșcurile de prin gări”, am spus eu. „Autorii, chiar cei tipăriți, se copiază Între ei, unul dă drept mărturie afirmația celuilalt și toți folosesc drept probă decisivă o frază din Iamblihus, ca să zic așa”. „Și ce dacă”? zise Garamond: „Ați vrea să le vindeți cititorilor ceva ce ei nu știu? Cărțile din „Isis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sex pe care le avuseseră. Se lăsa seara, soarele plin de sânge își dădea duhul tras în țeapa antenei de pe Casa Presei Libere. O clipă mi-a sărit în minte ideea că presa nu poate fi liberă într-o clădire copiată după un model sovietic sau coreean. Însă Sabina a reluat, întristată de zbuciumul meu: - Normal că m-am dus. Adică ce mi se putea întâmpla? Doar că acolo am înțeles că el avea nevoie de o femeie de casă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și șeful de comisie, un profesor universitar din Craiova, grăsuț, cu cioc roșcat și păr alb, chimist altminteri. Elevii fumau pe la colțurile clădirii. La picioare, fiecare grup avea o sticlă de votcă Cristal. - Dom profesor, poate nu ne lăsați să copiem!. - De ce să vă las, mă Gămane? - Pentru că nu vreți să dăm cu mașina peste dumneavoastră! Sau vreți să vă așteptăm seara, când plecați acasă? - Băi, eu n-am nimic împotrivă! Da’ vedeți să fiți mai mulți, vreo cinci, așa, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]