246,706 matches
-
Plimbarea cu ciudata mașinărie de lux ține loc de iubire la șosea, face și gara, Trăzniți o privim: pare o motocicletă Honda căzută din cer la Florența pe timpul lui Lorenzo Magnificul. Frig Un copil desenează pe asfalt un copil, dar copilului desenat îi este frig și atunci desenează împrejurul lui un înger. Dar și îngerului desenat îi ese frig și atunci îl cuprinde în conturul unui copil mai mare pe care-l îmbracă, să-i țină de cald, cu alt înger
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
Florența pe timpul lui Lorenzo Magnificul. Frig Un copil desenează pe asfalt un copil, dar copilului desenat îi este frig și atunci desenează împrejurul lui un înger. Dar și îngerului desenat îi ese frig și atunci îl cuprinde în conturul unui copil mai mare pe care-l îmbracă, să-i țină de cald, cu alt înger închis la rându-i de un copil nemărginit... în tot acest timp o femeie desenează un șarpe împrejurul povestitorului.
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
desenează împrejurul lui un înger. Dar și îngerului desenat îi ese frig și atunci îl cuprinde în conturul unui copil mai mare pe care-l îmbracă, să-i țină de cald, cu alt înger închis la rându-i de un copil nemărginit... în tot acest timp o femeie desenează un șarpe împrejurul povestitorului.
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
printre trestii Se oglindi în lac. Dar ochii melancolici Și zâmbetul absent Veneau parcă spre mine, Sub crengile pictate, Să-și dibuie prezentul. - Cine ești tu? rosti Adolescentă, gura Când mâinile se-opriră Pe chipul meu de azi. - Bunico, sunt copilul Pe care n-ai rămas Să-l vezi îmbătrânind... Ce palid pasul ei Se trase înapoi Și căuta să scape De timpul de pe urmă Pe pânză... în tablou... Dar reajunsă-n ramă, Privirea-i se întoarse Oprindu-mă în gol. Sonet
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
Doar cu două ace/ Și un dop cu sîrmă,/ Șaltăr poate-și face/ Orișicare gîlmă". Versurile poartă, inconfundabil, sigiliul stilului vulpescian: o asonanță de zile mari (sîrmă-gîlmă), sintaxă cutezătoare ("Șaltăr poate-și face..."), plus folosirea lui "gîlmă" cu sensul de "copil". Locuința din Dionisie Lupu 2 prezenta un avantaj inestimabil: era la doi pași de facultate. "Tocmai de aceea, deși punctual din fire, mi se întîmpla uneori să întîrziu. Drumul meu trecea prin curtea Circului de stat, acolo unde se răsfață
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
bufnesc cu zgomot pe asflatul strălucitor între două lumi totul se trăiește dublu ar trebui să avem și două memorii complet separate altfel n-o să mai știi dacă asistenta obeză din Puerto Rico nu ți-a făcut injecții când erai mic copiii au fost aici înfiați de Mall-uri iar în grădinile zoologice pot uneori vedea pe viu găini și ornitorinci, duminici albe cu tei înfloriți, flori uriașe în care culoarea a înghițit mirosul totul aici e atât de ușor nu trebuie
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
ca într-un ochi lumina îngropînd întunericul, știe ea cîtă frumusețe a ascuns odată cu ea, de parcă într-o galerie adîncă din munți mîinile murdare ar căuta aurul fir cu fir în lacrima așezată în nor ca într-o fereastră iluzia copilului rămas singur acasă, poate nu, poate numai iluzia mea zburdă prin casă și sărută covoarele prin care urmele pașilor ei încă se mai aud, poate că nu, numai eu mor și înviu cum face sîngele în trupul răstignit, ca într-
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
în inima mea din care am fost izgonit pentru a se așeza pe vecie, și după vecie, - poate doar îmi dezvelesc de ea rînd pe rînd zilele în care am văzut frumusețea cum vezi zăpezile așternîndu-se peste case, cum țipătul copilului taie pîrtie-n cer alături de îngeri, poate numai eu am văzut ceea ce altora nu le este dat să vadă și acum numai eu nu mai văd și alții nu se mai satură de privit, nimeni nu poate afla mai mult trăind
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
îndepărtată ca umbra îngerilor prin cerul pe care-l respir și mor să fiu înviat de ea pe cînd sărută bărbatul a cărui amintire crede că sunt, - atît de frumoasă, încît delirez lîngă trupul meu oblojit de ceaiuri, ca un copil lăsat singur pe cînd viața abia începea să-i deschidă ferestrele, încît cad și-mi visez somnul mormînt hîrjonit de îngeri ca pe un maidan înzăpezit zarva copiilor uitînd de foame, încît o culeg din toate imaginile și mi-o
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
a cui lumina. Iar eu eram exact în centrul lui. Poate că și pozam puțin, cum îi sta bine unui atât de june cărturar promis, gândiseră ai mei, țăranii, unui măreț și falnic viitor. Trecutul era încă aproape - mă vedeam copil trimis cu vaca la păscut cu-o frânghie-ntr-o mână, și cu o carte-n alta pe haturi, printre grâne și sturzi, lângă morminte, - în aur toți și pentru totdeauna. (Păcat - gândesc acum - pentru Signac, și pentru-al său
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
ani de zile în buzunarul rucsăcelului galben" apoi să mănînce covrigeii uscați, ronțăindu-i" îndemnîndu-mă și pe mine" răsfirîndu-și părul, brusc maturizată, femeie" amestecul fermecător, excitant, dintre puștoaică și femeie" susținînd sus și tare că are "suflet" de fată" de copil" Cum să-i explic faptul miraculos că există? Că se trîntește, cu trupul ei mic, pe scaune, pe fotolii, de parcă ar vrea să le distrugă? Că e extraordinară cînd sare" țup-țup!, cu amîndouă picioarele ușor flectate" pur și simplu" sare
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
tainele existenței. Cunoașterea înseamnă aici jertfă și expiere. Este metafora pătrunderii într-un teritoriu interzis, în care adastă tainele mari, grele de sens și de miracol, ale existenței. Pasărea tăiată este o parabolă a inițierii în taina gravă a morții. Copilul aflat la vârsta candorii ia cunoștință de inserția tanatosului în cadrul viului, ia cunoștință de această dihotomie fundamentală a cunoașterii umane: aceea a vieții și a morții. Traumatismul acestei percepții a sfârșitului este marcat și de folosirea în două ipostaze a
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
dos ca să albească/ Și părând că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească". Puritatea și inocența fac loc, în urma acestei revelații a morții, a răului, a neantului, unei cunoașteri vinovate, unei fisuri în armonia și echilibrul lumii. Copilul, fascinat de spectacolul acesta al vieții care trece în moarte, trăiește și retrăiește groaza păsării, este traumatizat de această zbatere parcă fără sfârșit, "în care / Trupul mai aleargă după cap". Existența pare, în acest moment al cunoașterii, în întregimea ei
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
al vieții care trece în moarte, trăiește și retrăiește groaza păsării, este traumatizat de această zbatere parcă fără sfârșit, "în care / Trupul mai aleargă după cap". Existența pare, în acest moment al cunoașterii, în întregimea ei amputată, dezintegrată, dizarmonică. Gestul copilului este, nu întâmplător, acela de a reface legătura dintre elemente, de a suplini golurile din ființă, de a reda funcționalitatea viului unei ființe trecute în moarte. Vina provocată de cunoașterea contradicțiilor și convulsiilor existenței pretinde expierea; dezintegrarea viului cheamă după
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
gîndești... măcar să-l gîndești... Băi, zice, nu fi sinistru... mă evapor automat... zbang la domiciliu' personal, la mama! Și iar să reîncep, retoric, afectuos... Fratele meu iepure... a fost odată ca niciodată... o să-ți îndrug chestii de cînd eram adolescent, copil, tînăr... Umblam ca turbatul la un moment dat, cînd m-am reîntors în Iași din Dolhasca, prin 1975, băteam ca bezmeticul doar periferiile, priveam aiurit casele țigluite, curțile ,magaziile, gardurile, cișmelele, intrările enigmatice ale beciurilor, femeile care cărau apa cu
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
mine s-a-ntrupat. Iată zburând ceva ca o oglindă, Privirea pe moar știe să prindă Un alt chip care altuia e dat. Am scris un vers pe el, voi scrie încă Pe fața-i, umilință și poruncă, E-mpodobit cu gânduri de copil. Aerul îl primește să-l slujească, Vântul îmi pune arderea ca mască, De mână dus, cântând ies din exil.
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
fața îmbujorată. Friptura era cam tare. I-a tăiat-o el, în bucățele mici, ca la copii. Au mâncat în tăcere. Băură încă un pahar. - Poate c-ar fi fost mai bine... - Ce-ar fi fost mai bine? - Să fac copilul. - Copilul!?! - Nu-ți aduci aminte? După meci am rămas într-o cofetărie până târziu. - Aa, da. Erai într-o rochiță înflorată și ți-ai pătat-o cu înghețată de vanilie. - De vanilie? Nu de vanilie, de ciocolată. Atunci ți-am
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
îmbujorată. Friptura era cam tare. I-a tăiat-o el, în bucățele mici, ca la copii. Au mâncat în tăcere. Băură încă un pahar. - Poate c-ar fi fost mai bine... - Ce-ar fi fost mai bine? - Să fac copilul. - Copilul!?! - Nu-ți aduci aminte? După meci am rămas într-o cofetărie până târziu. - Aa, da. Erai într-o rochiță înflorată și ți-ai pătat-o cu înghețată de vanilie. - De vanilie? Nu de vanilie, de ciocolată. Atunci ți-am spus
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
mângâiat tot drumul ca să mă-mpaci. îți amintești cum mă mângâiai? - Parcă. Și tu râdeai, nu? - Râdeam? Nu cred... Nu era frumoasă, dar ținea buzele întredeschise și avea sânii proeminenți, rezemați de masă. - Dacă tu ai fi vrut să păstrăm copilul... Se făcuse târziu. Era douăsprezece și ceva. El se uită la ceas a doua oară. A treia oară ea înțelese. - Tot acolo stai? - îl întrebă, cu acea voce tărăgănată de la început. - Tot acolo. ... S-a trezit târziu, încă puțin amețit
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
o atitudine deopotrivă de distanțare ironică și de apropiere lucidă și patetică. Războiul amintirilor, 1981, este un roman social în patru părți, substanțial și adânc, o cronică fragmentară de familie, insolit și captivant concepută. În centrul ei se află un copil, imediat după "eliberarea" sovietică, ajuns un tânăr care, în anii �50, nu-și poate duce la capăt intențiile de a face politică. El nu va profita de faptul că este fiul unui ilegalist comunist, între timp dispărut. Se alege doar
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
soare Sunt roze și roșii, și, la o anumită oră, Sub semnul anumitor aștri, violete Paște cu hărnicie oaia împodobită cu scaieți Rage-un măgar și îi răspunde altul O planetă de foc arde la orizont Sub luna plină Nici un copil în căruciorul Pleiadelor Divine constelații răsar din uitare Căci peste noapte bolta se răstoarnă Și de la orizont Perseu și Andromeda Se-nalță spre zenit Faci numai cîțiva pași Și te gîndești la roua Coborîtoare din stele Dimineață vîntoasă Am auzit
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
cu cadavrele injectate cu formol, îmbolnăvirea netrebnică, sanatoriul Bîrnova, rezerva în care se murea, barbara bronhoscopie ( îmblînzită perfid de cocainizarea laringelui ), iarăși facultatea, rușinea imensă a poeziei, Dolhasca (raiul maturizării!) , din nou Iași,Tamara, Tamara, Tamara... fleoșc și de la capăt, copiii!!! Deodată mi se opri respirația! Ingerii înfășurați în nimburi și pene, cei cărora le satisfăceam pofta de secrete picante, de bîrfe dulci, de trucuri terciuite fin... ei, vizibilii, brusc invizibilii, ei, ei îmi impuneau, mă împingeau să dschid cărțile autorilor
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
cu o inscripție din alt imperiu o buclă de păr negru și o mică piatră plată părul era de culoarea pletelor lui Lu Li piatra era ca multe pietre pe care le-am zvârlit eu pe fluviul Yangtze când eram copil o clipă m-am gândit soldatul străin sunt chiar eu nu era el murise * eu spun o poveste despre o țară unde nimeni nu știa să citească acolo călugării nu au teamă nimeni nu poate vedea ce scrie despre ei
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
ne aude, căci m-am trezit într-un interval discontinuu ce nu leagă lumile de lumi ci de rostul cuvîntului, cînd nu e nici ieri, cum nu e nici azi și cu atît mai mult nu e mîine sînt un copil bătrîn născut de o mamă în lanțuri, nu pot păși decît prin praful semantic prin care ajung la mine răcoroasele priviri ale ostaticilor în timp ce adunarea îngerilor Abelé mă scade din tikun cu ascuțișul colților cu care ne crestam, în copilăria
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
către mama O cutie mică, transparentă Cu o codiță cu fundă albastră Păstrat cu sfințenie de mama în adăpostul parfumat al scrinului din sufragerie Și deodată alerg la fereastră " Trece trenul" strig din toată inima și arunc socotitoarea și toți copiii mă urmează în curte dincolo de gardul de lemn al grădiniței chiar trece o linie ferată și chiar un tren adevărat ca și aici la Lewisburg, chiar prin grădina Casei Poetului iar veverițele și iepurii se joacă printre traversele din lemn
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]