1,826 matches
-
lemn ori carton și plimbată de noi pe câteva străzi din cartier. Toate aspectele consumate aveau o anumită conotație în sensul că prezența acelei cutii reflecta sicriul în care era depus trupul de copil, pentru că în fapt „Caloianul” fusese un copilaș. „Preotul” ce însoțea cortegiul funerar agita un gen de recipient ce semnifica în mod evident cădelnița. Nu parcurgeam mai mult de două, trei străzi, pornind de la noi, de pe Tudor Vladimirescu, ieșeam pe Viforului și ne întorceam pe Călugăreni și Vasile
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
am astâmpărat nestăvilita poftă de a da târcoale Siretului. Apoi treceam râul și mergeam în pădurea Mustea ca să culegem ciuperci din movilele de gunoi adunate pe mal și bureți din adâncurile pădurilor. Când ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți erau primii afară să se joace cu „tunuri”. Nu știți ce sunt, nu-i așa? Copii adunau în mânuțe noroi și-l scobeau în mijloc, după care turnau nițică apă în scobitură. În final dădeau cu bulgărele de pământ
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
noi și despre cei scumpi nouă venite de pe altă lume și prin mij loace [nu] la Îndemâna oricui? Eu, unul, nu - de când, sunt mulți ani de-atunci, proprietarul meu, bărbat tânăr, ofițer de aviație invalid, cu o nevastă frumoasă și un copilaș, m-a invitat la el Într-o seară ca să asist la o ședință de spiritism. Este adevărat, am primit vești veridice și sfaturi care m-au tulburat adânc de la biata maică-mea, răposată cu mult Înainte. Dar proprietarul meu, medium
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu condiția lor socială? Le vor fi practicând ele cumva, aceste deprinderi, viții și depravări, dintr-o pasiune nebunească, dintr-o adorație fără margini pentru obiectul pasiunilor lor? - Poate!... (Am văzut la noi la țară pe părintele fericit al unui copilaș abia Înțărcat ridicându-l În sus și sărutându-l, dragul de el, drept În poponeață.) Sau ca o expresie, dincolo de orice Închipuire, a supunerii lor oarbe În fața ascendentului de care se bucură totuși bărbatul, cu mărețele lui atribute virile? - Probabil
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și Înșală cu alte femei brune, dar mai tinere, cărora Încă nu le-au crescut mustăți și barbă precum acestei neveste a lui de-a doua, de hatârul căreia zevzecul meu prieten și-a urgisit buna lui nevastă și un copilaș. Familia M. din Roman avea până mai acum cincisprezece ani o femeie În serviciu, țărancă zdravănă ca un taur, care muta din loc, de parcă s-ar juca, dulapurile grele luate În bra țele ei atletice. Era vrednică foc de treabă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
obicei, mâncase enorm la prânz. Privindu-l cum înghite nesățios, lui Fanache chiar îi trecuse prin cap că tovarășul Cameniță poate mai are două-trei persoane ascunse în burta lui, două--trei persoane înfometate, lihnite. Acum, după masa copioasă și cu zumzetul copilașilor în urechi, tov prim se simțea ca-n sânul lui Avram: l-a cuprins somnul și a început să sforăie. Gârmoci și Fanache și-au frecat palmele satisfăcuți: obținuseră ce speraseră. Tocmai atunci s-a produs catastrofa. Doi pionieri părăseau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tot în somn, apoi trezirea lui, ieșirea lui pe balcon, iarăși a simțit că nu mai are aer să respire și pe urmă, imediat, hop și vizitatorul celest care s-a așezat lângă el ca un tată uriaș lângă un copilaș prăpădit, s-a așezat liniștit, a fumat liniștit și aiurea (îngerii nu fumează!...), în vreme ce lui îi bătea iar inima nebunește, de emoție, de îngrijorare, apoi îngerul a plecat tot așa, tăcut, liniștit... La București, schimbarea la față a tovarășului Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-i dau vestea ca să fie pregătită, că luni, 10 mai, vin cu o mașină. Măicuța era tare distrusă, destul de bolnavă și nu putea să se bucure. Voia ca fiul ei să poată merge, să fie liber, să fie tată la copilașii săi dragi. „știu, știu, și mă rog. Nu mai iese băietul meu, eu nu-l mai văd. De ce nu-l pomenește nimeni? Am să plâng până am să mor. Cum nu l a văzut tata lui, așa n-am să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
treabă este Doina Boghian și toți de la Suceava și oamenii aceea care au pus la dispoziție bani și mașini, mi-au pus bani în buzunar, și fetei i-au dat. Mulțumesc Domnului și Maicii Domnului! Maică Preacurată, scoate-mi Doamne copilașul din pușcăria cea grea, să se ducă să lucreze undeva! știi, eu cu totul mă simt distrusă. Vin copiii ăștia și spun: <nu plânge mămucă, nu plânge!> Cum să nu plângi când știi că arde în foc! Mi-a pus
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
rugăminte cu o voce de o duioșie greu să o redau cu cuvintele mele) Hai, băietule, roag-o pe Nina frumos, să-mi facă vâzul (viza pentru Transnistria n.s.) și să-l mai văd o dată, să-l mai văd o dată (plânge)! Copilașul cela crescut cu măliguță și cu cir, și l-am învățat să fie om și la urmă la ce a ajuns! La ce a ajuns, el stă în pușcărie, iar vinovații stau pe scaune moi! Să-mi facă vâzul, să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să fie prezenți la acest moment de sfințire și comemorare Doina Boghian, Vasile Tănase, ambii de la Suceava, iar de la Iași, fiul meu Laurențiu Chirilă, Eugenia Prodan, Felicia Ignat cu fiul său. în fața casei părintești preotul Dumitru Merticaru, a strâns toți copilașii prezenți, fetițe și băieți, într-un cerc unde s-a cântat și s-a dansat HORA UNIRII. A fost un moment de Dumnezeire, pe care toți cei prezenți n-o vor uita și în mod special acei îngerași de copii
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Pr. Iosif Simon, Necrolog; 1991 după Pr. Gheorghe Pătrașcu, în Zile de încercare și de har) trece la cele veșnice și este înmormântat în cimitirul din Nisiporești (Neamț). O pagină pentru voi, copiilor În anii din urmă am văzut un copilaș frumos și plăpând ce culegea dintr-o grădiniță flori pentru a le da mamei sale iubite. Și acesta era darul ce îl făcea în fiecare zi. Însă ea fiind bună creștină îl sfătui că e mai bine să facă acest
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
păstrezi curată, nevinovată și frumoasă.” Mama se apropie încet de micuț, îl ia în brațe și îl acoperă de săruturi, în timp ce din ochi îi cad lacrimi abundente. Și îndreptându-se către Preacurata îi spune: „Fecioară binecuvântată, ai grijă de acest copilaș, și decât să facă vreun păcat de moarte mai bine ia-l la tine, alături de dumnezeiescul tău Fiu și cu el ia-mă și pe mine...” Dragi copilași, jertfiți și voi în fiecare zi, faptele voastre bune Sfintei Fecioare ca
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
îndreptându-se către Preacurata îi spune: „Fecioară binecuvântată, ai grijă de acest copilaș, și decât să facă vreun păcat de moarte mai bine ia-l la tine, alături de dumnezeiescul tău Fiu și cu el ia-mă și pe mine...” Dragi copilași, jertfiți și voi în fiecare zi, faptele voastre bune Sfintei Fecioare ca ea să le prezinte Pruncului Isus, iar inima voastră să o încredințați Maicii Sfinte ca să o păstreze curată și frumoasă. Căutați să o cinstiți și să o iubiți
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de cârpă? Asemenea lucruri se-ntâmplă mereu - fac parte din viața cotidiană. La fel și în politică ori în viața literară. Domnul Rüttgers 1 și-a fabricat și el perechea sa de rime: „Kinder statt Inder“ șMai bine mai mulți copilași/ În loc de-atâția apași2ț. Rima i-a fost provocată de domnul Schröder. Căci domnul Schröder ar vrea să-i vadă pe indieni cât mai iute sosiți în țară, iar apoi (peste trei sau cinci ani), cât mai iute plecați îndărăt
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
deget mare), iar acesta avea patru frați. Pe primul îl chema... Și începea descrierea fiecărui deget în parte, cu notele lui caracterologice. Apoi urmau suitele de cântece sau mai degrabă niște mormăieli ori psalmodieri sau ectenii greco-bizantine, liniștindu-l pe copilaș, conducându-l pe nesimțite în lumea tuturor posibilităților, a visului atoatebinefăcător. Ăsta era Radu ori Sandu așa cum îi spuneam eu. Era pâinea lui Dumnezeu; și așa a rămas toată viața până în clipa când a trecut pragul veșniciei. Dumnezeu să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și șansa unei ploi de vară spre seară. 22 august 2000 Exclamația unei femei obișnuite, într-un tramvai și mai obișnuit, scenă de viață din București (nu știu de ce, pentru moment aș fi dorit să scriu "scenetă"în fine.) Trei copilași cu vârste cuprinse între 3-6 ani fac un zgomot teribil într-un tramvai neobișnuit de liber pentru această oră de vârf: chirăie, aleargă, se urcă pe scaunele de plastic roșu, murdare acea mizerie persistentă, depusă în solzi, marele secret al
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a făcut un album cu "cei mai cunoscuți cântăreți români ai momentului". Crăciun cu Adrian Minune pe patinoar, chiar este vorba de o frumoasă performanță culturală românească! 22 decembrie 2004 Astăzi am văzut cea mai "canadiană" imagine cu putință: câțiva copilași de cinci-șase ani construiau cu aplicație la marginea unui stadion acoperit de zăpadă un iglu, urmăriți atenți de privrea educatoarei lor, care tăia din muntele de zăpadă din față blocuri perfect dreptunghiulare. Copiii păreau foarte fericiți, țipau și se bucurau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cehoslovaciei cu un nor de hidrogen atacând Calea Lactee... am scris-o negru pe alb...”. Numai că limba mea în loc să se lase înghițită, mi se umflă! Așa am simțit - că mi se umflă limba, ca în basmul lui Arkadi Gaidar, cu copilașul acela care trebuia să țină un secret. În curtea Uniunii Scriitorilor Sovietici mi se năzări nu de un suicid, ci de o tumoare a limbii, urmare a unui sarcom; mi-am scos limba și am pipăit-o - nu, nu era
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
chestia aia cu mulțumitul pentru că exiști. Nu mai vorbesc de polițistul care tea prins că ai depășit viteza regulamentară; în momentul în care vei coborî, ușor, geamul mașinii frumoase în care te afli, el se va transforma din cerber în copilaș neajutorat și va gânguri candid, cerânduți un autograf. Prin urmare, oamenii muncii de la orașe și sate, țărani, intelectuali și de alte naționalități visează toți în secret să apară la televizor. Oamenii simpli acceptă săși pună viața pe tapet, săși spele
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
laudele. Anisia părea că un cerc de lumină o făcea să radieze de bucurie ori de câte ori vede că nepotul ei era atât de fericit alături de Carlina. Un timp fusese educatoare la o grădiniță de copii și contribuise merituos la binele acelor copilași. Nicky era ca o floare rară pentru toți. Valentin și Carlina mergeau de multă vreme fără să își dea seama unde ajunseseră. Mergeau fără nici o țintă anume. O vitrină mare numai cu articole de copii le atrase privirea. Soarele se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cerul gurii, nemaifiind în stare să lege o vorbă în fața cuiva. O străbătu un gând ca fulgerul în mijlocul unei furtuni, și zise:Ce ar fi dacă aș pleca în acest moment din locul acesta nepotrivit și nedorit de mine cu tot cu copilașul meu drag? Se apropie de o fereastră parcă așteptând cu înfrigurare ca cineva de acolo de sus, un chip cunoscut de ea să o îmbărbăteze și să îi dea startul. Se gândea la Valentin, ce față o să aibă când va
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
majoratul, Nicole născuse un băiețel vânjos cu ochii mari și o guriță mică, un năsturel îngeresc. AndreiAlinandru primise nota zece la naștere și un nume pe măsură, care să trimită către marii bărbați din ortodoxie și istorie. Pentru Nicole, acest copilaș avea să fie o adevărată cunună pentru tot restul vieții trăită alături de Alin. Înainte de a o cunoaște pe Nicole cunoscuse o studentă focoasă, pe care o iubise. Era prima lui dragoste. Se cunoscuse cu Oana în liceu. O plăcea foarte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înfipt ca un cuțit în inimă, draga mea. Dar apoi - bucuria aceea din copilărie regăsită după o jumătate de veac, bucuria de a mă alipi de carnea aceea bună, dulce la pipăit, zbârcită, dar luminoasă, ca văzută prin ochii unui copilaș: trupul mamei. Vineri dimineață, 1 aprilie [1949] [...] Ce a devenit ființa aceea firavă, care îl iubea pe tatăl tău, ce mai am eu în comun cu ea? Eu sunt, simplu și magnific, mama ta și atât. Și, dacă se poate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tramvaiele arhipline - și m-am așezat pe treptele altarului. Eram cu toții emoționați și încăpățânați ca primii creștini în catacombe. Programul foarte, foarte frumos, și când preotul a făcut apel la neștersele noastre amintiri din copilărie, când a evocat satele, „Steaua“, copilașii ce tremurau de emoție, de frig și de teama câinilor răi din sat, unii plângeau în hohote, alții lăsau să le curgă pe obraji lacrimi tăcute, fără să le șteargă. Era patetic și sfâșietor. Ascultă un pic, Mie: „Mititel și-nfășețel
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]