1,819 matches
-
vino pe armăsarii fratelui tău, Somnul, ca să ascultăm din nou tăcerea pămîntului și a Întunericului, să ascultăm cum bat inimile celor care dorm pe cînd armăsarii negri și ciudați ai marelui Somn se apropie În tropot iute și blînd de copite. Sosesc: caii mei mari și negri sosesc! Sosesc În tropot iute și blînd de copite, iar armăsarii Somnului aleargă pe tot cuprinsul țării. Ah, ce blînd, ce blînd aleargă pe tot cuprinsul țării armăsarii cei mari și negri ai Somnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să ascultăm cum bat inimile celor care dorm pe cînd armăsarii negri și ciudați ai marelui Somn se apropie În tropot iute și blînd de copite. Sosesc: caii mei mari și negri sosesc! Sosesc În tropot iute și blînd de copite, iar armăsarii Somnului aleargă pe tot cuprinsul țării. Ah, ce blînd, ce blînd aleargă pe tot cuprinsul țării armăsarii cei mari și negri ai Somnului! Aripile mari și negre plutesc deasupra noastră. Valurile Somnului leagănă tot neamul, sub valurile Somnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și se apleca să le ia, În tropotul lent al calului de la căruța cu lapte ce Înainta pe strada liniștită, În clinchetul sticlelor urmat de o pauză, În pașii grăbiți ai lăptarului și În zăngănitul sticlelor, și, iarăși, În tropotul copitelor și al roților, În calmul dimineții, În puritatea luminii și În cîntecul păsărelelor ce umplea din nou strada scăldată În rouă. În toate aceste gesturi vechi și mereu noi, neschimbate, veșnic misterioase, ce marcau viața și lumina și dimineața, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu buzele Încremenite, cu inima bătînd, cu trupul străbătut de teamă, Încîntare, bucurie și groază, pe cînd stăteau pe o stradă liniștită, În fața unei case mîndre, păcătoase, luxoase, luminate... Învăluite În mister, singurătate și certitudine? Și pe cînd auzeau zgomotul copitelor și al roților și șuieratul neașteptat și tăcerea nesfîrșită a orașului cufundat În somn, oare n-au așteptat În Întuneric, gîndindu-se: — Ah, există tărîmuri necunoscute, și dimineți, și un oraș strălucitor. Curînd, curînd, curînd! Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
măreț, vrăjit de timp, o să Întîlnim bărbați de seamă și femei frumoase și mii de plăceri mereu noi, mii de Întîmplări de basm! O să ne trezim În zori În camerele noastre de un cafeniu somptuos ca să auzim din nou tropotul copitelor și zgomotul roților pe străzile orașului, ca să simțim mirosul proaspăt, ușor putred al portului, cu colierul său de valuri strălucitoare, cu mișcarea mîndrelor vapoare călătoare, cu bucuria și puritatea dimineții Înveșmîntate În aur. — Ne Îndreptăm spre tine, stradă scăldată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strigat ei. Stradă scăldată În vuietul roților, stradă inundată de lungi șiruri de bărbați, de zăngănitul fanfarei strălucitoare În marș, de fîlfîitul drapelelor mîndre, stradă inundată de țipete și de chemări, de forfota picioarelor... stradă năpădită de trăsuri hurducăite, de copite răsunătoare, de tramvaie cu cai În clinchete de clopoței, calul din mijloc mereu Întorcîndu-și capul cu tristețe spre vecinul cel slab și răbdător din dreapta - stradă măreață, plină de viață zbuciumată și de mișcare, de amiază și de trudă voioasă, imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
demult știam de mielul de Paști, dar acum gata cu fiul oii, e perimat, fiind în definitiv un detestat produs mioritic, trecem la iepure, chiar dacă pentru vechii evrei, cei care au inventat Paștele, iepurele era un animal „necurat", fiindcă avea „copita despicată"(!?!). Și zice popa cel mare care este cel mai al naibii Daniel dintre toți: „"Așa cum se precizează și în Sfânta Scriptură, să te închini la un chip cioplit este un păcat primordial. In acest sens invocarea unui personaj, fie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bate iar toamna în ferestre, iubito și, din nou, tăcerile vin ca zăpezile, încât aproape orice duce gândul înapoi la satul natal, ale cărui zvonuri numai el, poetul, le aude, după cum tot el le poate recepta pe cele străvechi, ale copitelor cailor călăriți de vizigoți, străbătând Caucalandra, și pe care eul liric îi urmărește, închis într-un trunchi de arin, cu sufletul rătăcind spre Danubius. Aspirații frânte, renunțări născute din teama anticipativă de neîmplinire (steaua - sic! - care-o caut poate nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
piatra stă să aștepte fulgerul, iar o formă de reacțiune la acțiunea acestuia, izvorând din frământări lăuntrice, e arta, de vreme ce poemul e un cuib / unde trupul meu cu amintiri și cu febre / e un ou cald de care se apropie copita, cu alte cuvinte, o matrice spirituală, de o fragilitate evidentă, supusă întâlnirilor, fie și tangențiale, cu contondența unei realități strivitoare, incapabilă să alcătuiască o ierarhie a lumii pe criterii axiologice sau, măcar, să deceleze adevăratele ei valori. Dubla identitate a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
râu / în muzica de trestii și smarald, încât dintr-o coastă o femeie lin / răsare vie repetând un mit / mărind uimiri în ochiul adormit / între iertare vină și orfin, vegheată de prezența lui Pan care Spărturi de flaut calcă sub copite / și lasă mângâierea bărbii / caier /.../ Merge pieziș ca umbra înnodată / sămânța risipind pe dedesubt / belșug de foc de magmă întrerupt... Expresia artistică e, în ansamblu, prețioasă, livrescă (manifestată la nivel lexical, morfologic, dar și sintagmatic: parfume; zăpada din versete; clepsidra
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cântec pădure zi Raza Emil Gârleanu S-a desprins raza din ghemul ei de aur și-a rătăcit prin senin. Și-n întâia zi, tremurătoare, căuta pe ce să se oprească. Într-o poiană, din mijlocul unei păduri, găsi urma copitei unui cerb, plină ochi de apa ploilor. Vroi să se strecoare în unda rece dar, în clipa aceea, un biet lup, slab de i se vedeau coastele, dădu buzna dintr-un desiș, se repezi, sorbi apa, tulbură ce mai rămăsese
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vale", să spele rufele. A vrut, probabil, să mă poată supraveghea, ca să nu mai dau foc casei. La întoarcere, vrând să sar din car, să fug înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau o roată m-a călcat pe piept. Am zăcut, după aceea, în pridvor, sub un "strai", cum se numeau la noi păturile mițoase, câteva săptămâni și, fiindcă "am avut zile", mi-am revenit. Oamenii câștigau puțin, muncind
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bronz. De obicei oglinda liniștită a apei din bazin nu era tulburată de nicio tresărire aruncând străluciri adânci învăluite în mistere rezolvate din viața elevilor... cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite în timp ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, nepăsătoare la agitația din jur.... semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate din jurul său și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se execute cu un instrument contondent, pentru că strivirea reduce sângerarea. 5. DIFORMITATE: Dorothy a realizat odată un sondaj pe un eșantion de 2000 de porci ai ei ținuți pe pardosele de ciment și a descoperit că 86% șchiopătau sau aveau copitele vătămate. SOLUȚIE: Nu există. După cum a declarat ea odată unui ziarist de la Farmer’s Weekly, „Nu sunt plătită să produc animale cu ținută plăcută“. Într-o seară, când aveam vreo treizeci și șapte de ani, am venit acasă, în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi și mai frică. — Ba nu, zise Paco. Prea făcuse de multe ori În gând chestia asta. Prea de multe ori văzuse el coarnele taurului, botul lui umed, urechile care-i tresăreau, apoi capul care se apleacă și atacul, tropăitul copitelor și taurul Înfierbântat trecând pe lângă el, În timp ce-și rotea capa, atacând din nou În timp ce el Își rotea iarăși capa, apoi iar și iar și iar, până ce se termina totul - Îl răsucea pe taur În jurul lui printr-o media-verónica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vă zic eu. O grămadă. Coborau dealul spre râu. Orașul rămăsese În spate. Soarele intrase-n nori și ploaia Începuse să picure. Uitați, spuse Peduzzi, arătând spre o fată care stătea În pragul unei case pe lângă care trecură, copila mea. — Copita lui, spuse soția, ce treabă am eu să văd copita lui? A zis copila lui, spuse tânărul domn. Când Peduzzi o arătă cu degetul, fata intră În casă. Coborâră dealul, trecură peste o câmpie și apoi cotiră spre malul râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rămăsese În spate. Soarele intrase-n nori și ploaia Începuse să picure. Uitați, spuse Peduzzi, arătând spre o fată care stătea În pragul unei case pe lângă care trecură, copila mea. — Copita lui, spuse soția, ce treabă am eu să văd copita lui? A zis copila lui, spuse tânărul domn. Când Peduzzi o arătă cu degetul, fata intră În casă. Coborâră dealul, trecură peste o câmpie și apoi cotiră spre malul râului. Peduzzi vorbea repede, știind câte ceva despre toate și făcând mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
privea nimic nu se compara cu asta. Dar Într-o zi, În vestiar, În timp ce se schimba În hainele de oraș, bătrânul mi-a zis: — Chestiile astea nu-s cai, Joe. La Paris, gloabele astea ar fi omorâte pentru piele și copite. Asta era În ziua În care câștigase Premio Commercio cu Lantorna, pe care o scosese-n frunte pe ultima sută de metri cum scoți dopul de la o sticlă. Imediat după Premio Commercio ne-am retras și am plecat din Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
smucindu-și capul și cu hațurile atârnându-i de-o parte, În timp ce jocheul se-mpletici spre marginea pistei și se sprijni de gard. Și Gilford se rostogoli de pe tata, se ridică și Începu să alerge pe trei picioare, În timp ce o copită din față i se bălăbănea În aer; bătrânul zăcea strivit pe iarbă, cu fața-n sus și cu capul plin de sânge. Am coborât În fugă din tribună, mi-am făcut cu greu loc prin mulțimea adunată și am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și el arăta așa de palid și pierit și atât de Îngrozitor de mort și nu mă puteam opri să nu mă gândesc că dacă bătrânul murise, oricum n-aveau de ce să-l mai Împuște și pe Gilford. Poate rana de la copită i s-ar fi vindecat. Habar n-am. Îl iubisem atât de mult pe bătrânul meu. Apoi intrară doi tipi și unul din ei mă mângâie pe spate și, după ce se uită la bătrân Îl acoperi cu un cerceaf, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
țintind pieptul calului. Când și-a aplecat capul ca să Înfigă coarnele, Zurito Îi băgă vârful lancei În cocoașa musculoasă care i se umfla deasupra umerilor, lăsându-se cu toată greutatea pe tijă. Cu mâna stângă trăgea calul care dădea cu copitele din față În aer și-l trase spre dreapta, În timp ce-l Împingea pe taur dedesubt și Înainte, Încât coarnele trecură pe sub burta calului și calul se lăsă jos, tremurând, mângâiat pe piept de coada taurului care ataca acum capa oferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fugă spre partea opusă a arenei, unde băieții de ring băgau un cal, ținându-l de frâu, lovindu-l cu nuiele peste picioare și tot restul, Încercând să-l Îndrepte spre taurul care Își ținea capul aplecat și dădea cu copita-n nisip, ezitând să atace. Apropiindu-se călare de scena luptei ca să nu piardă nici un detaliu, Zurito privea Încruntat. În cele din urmă taurul atacă, cei care țineau calul fugiră spre barrera, picadorul lovi prea În spate și taurul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ceașcă mică, spuse apoi chelnerul. — Barmanul Îi turnă. — Lumina e foarte tare și plăcută, dar barul nu-i lustruit. Barmanul Îl privi fără să-i răspundă. Era prea târziu În noapte ca să mai aibă chef de conversație. — Mai vrei o copita? — Nu, mulțumesc, spuse chelnerul și ieși. Nu-i plăceau barurile și bodegas. O cafenea curată și bine luminată era cu totul altceva. Acum, fără să mai stea să se gândească, o să se ducă acasă, În camera sa. O să stea Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chiar dacă-s ignoranți, spuse slabul. — Asta-i bine, spuse Frazer. — Putem să v-aducem ceva? Întrebă mexicanul gras. Aveți nevoie de ceva? — Păi, aș cumpăra niște bere, dacă se găsește vreo bere bună. — O să v-aducem bere. — Mai vreți o copita Înainte de plecare? — E foarte bun. — Vă jefuim. — Eu nu vreau. Mi se urcă la cap și pe urmă mă doare capul și mi se face rău de la stomac. La revedere, domnilor. — La revedere și mulțumim. Plecară și după aia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
amîndoi!” El, fără să m-audă răspunse În gînd: „Da domnule judecător! CÎt de mult am ținut și țin la dumneavoastră... Într-o zi...”. „Nu mai aud, Lung, ce spui? Nu aud”. Și În adevăr nu se mai auzeau decît copitele cailor pe drumul larg de țară. 2. La scurt timp după Întoarcerea mea de la țară, Într-o dimineață, o doamnă În jur de patruzeci de ani, Îmbrăcată În doliu, bătu la ușa biroului meu, la tribunal, deschise, o poftii Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]