2,502 matches
-
Modola, avocați. La Cluj urmează clasele primare (1953-1957), Liceul „Nicolae Bălcescu” (1957-1964) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”, secția română (1964-1969). Și-a luat doctoratul în filologie în 1981, cu teza Modalități și forme în dramaturgia românească. Lucrează în calitate de corector la Editura Dacia din Cluj (1970-1974), devenind ulterior asistent universitar la Catedra de limba română pentru studenții străini a Facultății de Filologie din Cluj-Napoca (1974-1981). A făcut parte din Cercul de stilistică și poetică al Facultății de Filologie clujene (din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
bun", ele se formează tot programatic. Din această idee se poate deduce faptul că imaginarul politicului are o puternică valență formativă, e configurat astfel încât să funcționeze pentru a îndruma societatea către performanțe civice și politice. Imaginarul este chemat să acționeze corector, fie cu buna știință a puterii, laice sau religioase, și/ sau cu acordul mutual al comunității. Motivul corectării necesare și al moralei obligatorii a individului, ca zōon politikón, conduce, în perspectiva lui Aristotel, la necesitatea de a trata
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
S. reușește să publice poemul 1907 în „Gazeta literară”, condusă atunci de Zaharia Stancu și, ca redactor-șef adjunct, de Paul Georgescu, un critic literar care îl sprijină pe S. În 1957, când termină facultatea, este angajat aici întâi în calitate de corector, apoi ca redactor cu jumătate de normă, până în 1968; un an mai târziu devine redactor-șef adjunct la „Luceafărul”. Nu are casă și, până în 1960, doarme într-o cămăruță a redacției, locuind împreună cu Nicolae Velea. Debutează editorial în 1959, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
la Iași, unde era arhitect al orașului. C. învață la Iași, unde urmează, până în 1895, cursuri la Liceul Național. Mai târziu va frecventa doi ani Școala de Arhitectură din București. Fire nestatornică, se perindă prin tot felul de slujbe, fiind corector de ziar, desenator tehnic, învățător de țară, custode de moșie, agent veterinar, funcționar în construcții, conductor tehnic, inspector de vânătoare, funcționar în domeniul pescăriilor, apoi într-un minister, membru în Consiliul de administrație al Societății Române de Radiodifuziune ș.a. Începe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
, Adriana (31.V.1946, București), prozatoare. Este fiica Alicei (n. Margulis), avocată, și a lui Lazăr Bittel, economist. A absolvit Liceul „Mihail Sadoveanu” (1964) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1970). Mai întâi corector (1972-1989), din 1990 lucrează ca redactor la „România literară”. Debutează în 1964 cu o povestire în „Gazeta literară”. Colaborează la „Argeș”, „Contemporanul”, „Echinox”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. A debutat editorial cu volumul Lucruri într-un pod albastru (1980), așezat sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
166-168, 191-194; Carandino, De la o zi, 172-185; Lit. rom. cont., I, 43-47; Piru, Ist. lit., 398-402; Mihai Zamfir, Poemul românesc în proză, București, 1981, 341-348; Șerban Cioculescu, Poeți români, București, 1982, 364-378; Manu, Sensuri, 171-180; Petre Stoica, Amintirile unui fost corector, București, 1982, 88-98; Ion Vinea, în Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, 109-129, 548-549, 682-683; Micu, Modernismul, II, 151-164, passim; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Iosif Sava, Muzica și literatura, București, 1986, 306-321; Manolescu, Teme, VI, 114-119; Mincu, Eseu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
la CFR. Urmează liceul la Adjud (1963-1967) și face studii (neterminate) de filologie și filosofie la Baia Mare și București (1967-1975). După absolvirea liceului practică diverse meserii: profesor suplinitor la Ruginești, județul Vrancea, contabil și vagonetar la mina Bălan, județul Harghita, corector la ziarul „Informația Harghitei” din Miercurea Ciuc (1972), distribuitor, funcționar de transporturi, încărcător-descărcător, miner la Petroșani-Dâlja, controlor de calitate la Uzinele Republica din București ș.a. În 1975 se stabilește la Focșani, unde este angajat ca pedagog școlar (1976-1980), apoi ca bibliotecar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
trecând examenele în avans. Primește, tot acum, „Coroana României” în grad de cavaler (distincție remisă tânărului rezervist și în 1922, concomitent cu Crucea comemorativă a războiului). Se face remarcat cu versurile publicate, în 1920, în „Viața românească” (va fi aici corector, redactor și secretar de redacție o vreme; o primă căsnicie cu Maria, fiica lui G. Ibrăileanu, va eșua în schimb). Ca avocat și membru al Baroului ieșean, B. practică până la începutul anilor ‘30, dată la care intră în magistratură. E
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
CFR. Ca elev, debutează foarte precoce în presă (în 1949, la doisprezece ani), cu o poezie ocazională (în revista „Pionierul”). Urmează Facultatea de Filologie-Istorie- Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția română-istorie, absolvind în 1959. Din 1958, încă student, intră corector la ziarul „Făclia” din Cluj, iar în 1959 devine șef al secției culturale la același ziar. Din 1961, e funcționar în Ministerul Afacerilor Externe. În 1963 obține, prin concurs, gradul diplomatic de atașat; devine diplomat de carieră, cu însărcinări privind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
Ceas de umbră, 1966) și încă din ianuarie 1933 începe să frecventeze grupările din preajma revistelor „Litere”, „Viața literară”, „Azi”, care-i găzduiesc debutul literar cu versuri. Participă la întrunirile cenaclului lovinescian Sburătorul, în cadrul căruia citește versuri, și nu ocolește boema. Corector de noapte la câteva ziare, este angajat secretar de redacție la „Azi”, redactor la „Rampa”, „România” (sub conducerea lui Cezar Petrescu) și, mai târziu, la cotidianul „Ardealul”. În timpul războiului editează în regie proprie publicațiile „Arta” (1941, transformată în „Arta nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
1917, Iași), prozator. Fiu de țăran, C.-N. a urmat școala primară în localitatea natală (a cărei denumire și-o adaugă numelui de familie), iar gimnaziul la Alexandria. A făcut, se pare, liceul la București, după care a fost institutor, corector la „Adevărul” și la „Monitorul oficial” și impiegat la Casa Școalelor. Între 1910 și 1912 era „student” la Școala Superioară de Științe de Stat. În 1905 debutează cu o poezie în „Duminica” (unul dintre suplimentele „Adevărului”). Tot acolo, va mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286213_a_287542]
-
urinare să crească cu cel puțin 400% (34, 56, 58). Pacienții cu hipoglicemie à jeun în special cei cu hiperinsulinism, tumori nepancreatice sau endocrinopatii (insuficiență adrenocorticosuprarenală, hipotiroidie, hipopituitarism) prezintă o sensibililate crescută la insulină și o lipsă de răspuns hiperglicemic corector, cu valori glicemice rămânând sub 40 mg/dl, ori sub 70% din valoarea à jeun (35, 34, 56, 58). O rezistență crescută la insulină cu scăderi glicemice sub sub 25% din valoarea inițială se întâlnește la unele boli hepatice și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
volumul Versuri, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Se alătură, la sfârșitul anilor ’60, „grupului oniric” (care îi reunea pe Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, Vintilă Ivănceanu ș.a.). Din 1983, a lucrat, timp de doisprezece ani, în redacția revistei ieșene „Convorbiri literare” (corector la început, mai târziu redactor, redactor-șef adjunct). A colaborat la „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Tribuna”, „Steaua”, „Familia”, „Argeș”, „Echinox”, „Convorbiri literare”, „România literară” (revistă în care ține, din 1992, rubrica „Cerșetorul de cafea”) ș.a. Este laureat al Premiului Național de Poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
BOBEȘ, Tita (1.XI.1895 - 12.X.1987, București), cronicar dramatic. A urmat în București cursurile Liceului pedagogic de pe lângă Seminarul Universitar. Din această perioadă datează prietenia cu Tudor Vianu și Ion Barbu. În timpul primului război mondial, ocupă slujba de corector într-o tipografie, numărându-se printre colaboratorii apropiați ai lui Ion Vinea. A fost unul dintre cei mai redutabili și fecunzi critici teatrali din perioada interbelică, semnând (uneori și cu inițiale), între 1918 și 1944, numeroase cronici și articole în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285771_a_287100]
-
eficientă pe termen lung, în timp ce motivația intrinsecă este prioritară ăn sarcinile pe termen scurt. Trebuințele, motivele, atitudinile, interesele, convingerile, idealurile, concepția despre lume și viață, sunt în strânsă legătură în cadrul motivației - vectorul întregului psihic uman. Efortul creator, perseverența deosebită a corectorilor creativi se sprijină pe o puternică motivație intrinsecă. Munca îndîrjită reprezintă caracteristica generală a artiștilor și oamenilor de știință creativi. G. R. de Grace (1981) arată că principalele motivații care favorizează creativitatea sunt: * Nevoia de a excela; * Căutarea senzațiilor tari
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
română-latină a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1976). Între 1975 și 1976 este redactor la „Echinox”, unde se și formează ca poet, în grupul coagulat în jurul revistei. Funcționează ca profesor la Borșa, județul Maramureș, între 1980 și 1984 va lucra în calitate de corector la ziarul „Unirea” din Alba Iulia, ulterior fiind profesor la Alba Iulia. Din 1990 este redactor la „Vatra”, iar din 1997 redactor-șef la „Discobolul”. Concomitent, în 1994 devine cadru didactic la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Debutează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
și va fi licențiat al Facultății de Filosofie de la Universitatea din București (1961). Înainte și după absolvirea facultății are numeroase profesii: pădurar, reporter la ziarul „Zori noi” din Suceava (1954-1955) și la „Viața nouă” din Galați (1955-1956), pilot, instructor artistic, corector într-o tipografie, referent literar la Teatrul „Barbu Delavrancea” din București (1967-1968) și la Teatrul Tineretului din Piatra Neramț (1969-1970), impiegat la o întreprindere de transporturi auto internaționale, redactor la Televiziune (1970-1971), muzeograf la Muzeul Literaturii Române (1971-1977), macaragiu la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
formă, conținut prin structura enunțului / Întrebării; sarcină foarte bine structurată - utilizează materiale auxiliare; studenții trebuie să producă efectiv răspunsul; 5 Calitate a instrumentului de evaluare: consecvanța cu care produce rezultate/ punctaje constante În urma aplicării sale repetate (indiferent de cine este corector sau de momentul În timp când se face corectarea). 6 Calitate a instrumentului de evaluare: măsura În care testul măsoară ceea ce Își propune/ este destinat să măsoare. 7 Calitate a instrumentului de evaluare: gradul de concordanță Între evaluatori independenți asupra
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
, Dan (28.VII.1952, Lugoj), poet. Este fiul Maricelei (n. Constantinescu) și al lui Aurel Stanciu, ofițer. Urmează la București gimnaziul și liceul, apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1972-1976). De-a lungul timpului a lucrat ca librar, corector și ca grafician, realizând numeroase ilustrații de carte. În 1972 debutează la „Luceafărul”, iar editorial în 1990, cu volumul Imperiul simpatiei. Colaborează la „Orizont”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Echinox”, „Dilema veche”, „Academia Cațavencu”, „Poesis” ș.a. Critica l-a privit pe S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289866_a_291195]
-
liceele „Alexandru Graur” și „Ion Neculce”. Tot aici e student la Facultatea de Filologie (1951-1955), unde își va susține și doctoratul în 1972. Face câteva stagii de specializare în Franța (1979-1980) și Elveția (1981, 1991). Lucrează ca redactor (1955-1958) și corector (1959-1962) la „Gazeta literară”, bibliotecar (1963-1967), documentarist (1967-1972), redactor (1973-1979), cercetător (1979-1987) la Biblioteca Centrală Universitară din București. Debutează în 1948 la „Revista elevilor”, iar în 1949 semnează în „Flacăra” un articol despre A. P. Cehov. Prima carte, monografia Nicolae Filimon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
activitatea cenaclurilor Junimea și Cenaclul de Luni, ale Universității din București. Debutul cu proză are loc în 1990, în „Suplimentul literar și artistic al «Tineretului liber»”; în același an îi apare romanul Justin. Abandonează cariera de inginer și devine, succesiv, corector la Editura Cartea Românească, producător-delegat la o casă de filme, redactor la săptămânalele „Contrapunct” și „Zig-zag” și la cotidianul „Tineretul liber”, ulterior - scriitor liber profesionist. I-au fost montate și difuzate radiofonic, în perioada 1991-1996, mai multe texte dramatice (Dezvelirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
n. Vitan) și a lui Marin Rădulescu, funcționar în Ministerul Lucrărilor Publice. După absolvirea Facultății de Filologie din București (1948) , a lucrat ca redactor la Editura Științifică (1948-1951), la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1951-1959), apoi a fost corector la Editura Științifică (1959-1963) și documentarist la Institutul de Lingvistică al Academiei până în 1977, când se pensionează din motive de sănătate. La debut a semnat cu numele Georgeta Rădulescu. Excelentă editoare de texte, cu preponderență din clasicii români din secolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289108_a_290437]
-
între normalul și patologicul glicemic. O creștere a glicemiei de la 90 la 100 mg/dl este întotdeauna însoțită de o creștere paralelă a insulinemiei plasmatice, dovadă că celula β pancreatică recunoștea creșterea în cauză ca fiind patologică, impunând un răspuns corector. Trebuie totuși să subliniem că această scădere a valorii limită pentru IFG face ca, cel puțin în populația din SUA analizată, procentul acestui tip de intoleranță la glucoză să crească de la 6,7% la 21,1% (20). Datele noastre din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
SFÂRLEA, Alexandru (22.VI.1947, Cihei, j. Bihor), poet. Este fiul Mariei (n.Buda) și al lui Nicolae Sfârlea, agricultor. Învață în satul natal, apoi urmează liceul la Salonta. Până în 1991 lucrează într-o fabrică, ulterior e corector, iar din 1997 face parte din redacția cotidianului județean „Crișana”, unde debutase cu poezie în 1967. Prima carte, placheta Dezvăluiri, îi apare în 1989. Colaborează cu versuri, recenzii, reportaje la „Luceafărul”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Unu”, „Echinox”, „Al cincilea anotimp”, „Romanian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
DELEANU, Liviu (8.II.1911, Iași - 12.V.1967, Chișinău), poet și dramaturg. Născut într-o familie de evrei săraci, D. își întrerupe studiile liceale, începute la Iași, și pleacă la București, unde lucrează un timp ca tipograf și corector. În 1928 adoptă numele Liviu Deleanu în locul numelui de la naștere, Lipa Cligman. În 1940 s-a refugiat la Moscova, stabilindu-se apoi la Chișinău. A început să publice versuri în „Bilete de papagal” (1928), continuând să fie o prezență activă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286718_a_288047]