1,805 matches
-
dorinței subiectului (Thomas 22), însă în absența unui suport material. Ea e o dedublare, dar, ca impresie senzitivă, este condiționată de calitatea receptării, a memorării și a reamintirii. În cadrul imaginarului, când intră în structuri simbolice, ea dă naștere "complexelor", stări corelate unor acțiuni fundamentale pentru o situație-limită: complexul lui Pygmalion (frustrarea creatorului - provine din faptul că imaginea în sine nu poate reface sau cuceri starea de a-fi-în-real, starea ființei; antrenează dorința de a anima sau de a realiza o fantasmă prin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și unul insolit, ca soluție practică locală. Consolidat în baza unei tradiții religioase neinstituționalizate timp de un mileniu, respectând în egală măsură elementul roman (ideea de romanitate) și opțiunea ortodoxă, apărând, cu program pseudo-"basileic", autocrația și sistemul de putere corelat alegerii religioase (program care îi asigura independența, identitatea statală și misiunea politică), acest imaginar, formă de sublimare a programului politic la nivelul reprezentărilor simbolice, este principalul martor al interpretării istoriei de către români. Este modul în care ei înșiși și-au
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
într-o lucrare în care se ocupa de fenomenologia memoriei, " Într-o adevărată doctrină fenomenologică, chestiunea egologică indiferent de semnificația lui ego trebuie să vină după chestiunea intențională, care este în mod imperativ cea a corelației între act ("noeză") și corelatul vizat (noemă")."6 Dar, cum s-a precizat, judecata, înțeleasă ca act constitutiv (de fapt, orice act constitutiv este judicativ), este ea însăși vizată în orice sens al timpului (ipostază a timporizării). Fără constitutivitatea judicativă, timpul însuși nu ar avea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
își capătă sensul pe temeiul admiterii "gândirii care se gândește pe sine". Dar în condițiile în care, model fiind, aceasta rămâne "divină", neputând fi omenească. Sau, fiind omenească în măsura în care este prezentă, într-un sens constitutiv, în orice gând (rostire, făptuire). Corelatul propriu-zis al gândirii care gândește întotdeauna "ceva" (fie pe sine, fie altceva), de pildă gândirea omenească, este însăși gândirea care se gândește pe sine, ca act pur. Ceea ce numim "obiect al gândirii" în genere, obiect al oricărei "trăiri subiective" sau
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propriu-zis al gândirii care gândește întotdeauna "ceva" (fie pe sine, fie altceva), de pildă gândirea omenească, este însăși gândirea care se gândește pe sine, ca act pur. Ceea ce numim "obiect al gândirii" în genere, obiect al oricărei "trăiri subiective" sau corelatul actului, în termeni fenomenologici, nu este, în primul rând, un obiect oarecare, ci este însăși gândirea care se gândește pe sine. Totuși, ea nu se "obiectualizează", ci rămâne constitutivă conștiinței cunoscătoare în felul în care, de exemplu, este constitutivă conștiința
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Eului, un avut al conștiinței active în încrederea ei în acest Ceva conștient; și acest Ceva este în mod continuu Același prin chiar extensia conștiinței într-o durată a sa."80 Într-o primă instanță, ceea ce corespunde obiectualizării, în sensul corelatului gândirii în unitatea sa, este ceea ce tot Husserl numește "lume", atunci când susține că orice act de cunoaștere, adică de lămurire a unui obiect intențional al conștiinței, presupune lumea ca totalitate, dată ca un corelat al conștiinței în unitatea sa, fără
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
instanță, ceea ce corespunde obiectualizării, în sensul corelatului gândirii în unitatea sa, este ceea ce tot Husserl numește "lume", atunci când susține că orice act de cunoaștere, adică de lămurire a unui obiect intențional al conștiinței, presupune lumea ca totalitate, dată ca un corelat al conștiinței în unitatea sa, fără nici un fel de divizare, de o parte sau de alta, la început. Dar "lumea" aceasta se cere explicitată, asemenea "conștiinței" eului, ceea ce înseamnă că se sparge unitatea amândurora, lume și eu (sau conștiință). În
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formulat trebuie avut în vedere mai departe, în orice evaluare a forței altor principii de constituire a "experienței", de exemplu, a analogiilor experienței. Pe de altă parte, trebuie luat seama la funcția formală a acestui principiu: el este, fenomenologic vorbind, corelatul operațional (ca act al conștiinței) al obiectului experienței (va fi vorba, până la urmă, despre orice experiență posibilă). Ne amintim că, în cazul imaginației transcendentale, schemele acesteia nu erau decât "determinări de timp a priori" raportate la: seria timpului (vizate fiind
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
timp, anume scheme ale imaginației transcendentale și, la sfârșit, determinări intuitiv-empirice, de simplă formă a simțului intern. Problema ar fi acum următoarea: dat fiind faptul că orice operație constitutivă este, în ultimă instanță, timp, ce mai putem spune despre "obiectul" corelat operațiilor reprezentate de timp cu diversele sale ipostaze? Ceea ce îl interesează pe Kant este cunoștința; desigur, și corelatul ontologic al acesteia, fenomenul. Deja avem o cale deschisă pentru a răspunde la întrebare: fenomenul, în diferite faze de prelucrare ale sale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar fi acum următoarea: dat fiind faptul că orice operație constitutivă este, în ultimă instanță, timp, ce mai putem spune despre "obiectul" corelat operațiilor reprezentate de timp cu diversele sale ipostaze? Ceea ce îl interesează pe Kant este cunoștința; desigur, și corelatul ontologic al acesteia, fenomenul. Deja avem o cale deschisă pentru a răspunde la întrebare: fenomenul, în diferite faze de prelucrare ale sale, constituie corelatul "obiectual" al operațiilor pe care timpul le săvârșește, prin determinarea generală la nivelul celor patru tipuri
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reprezentate de timp cu diversele sale ipostaze? Ceea ce îl interesează pe Kant este cunoștința; desigur, și corelatul ontologic al acesteia, fenomenul. Deja avem o cale deschisă pentru a răspunde la întrebare: fenomenul, în diferite faze de prelucrare ale sale, constituie corelatul "obiectual" al operațiilor pe care timpul le săvârșește, prin determinarea generală la nivelul celor patru tipuri de principii ale intelectului, prin determinarea intelectual-empirică la nivelul schemelor imaginației și prin determinarea propriu-zis empirică la nivelul formei sensibilității. Totuși, fenomenul nu poate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nici nu scade; 2. (în legătură cu categoria cauzalității) Toate schimbările au loc după legea legăturii dintre cauză și efect; 3. (în legătură cu categoria comunității) Toate substanțele, întrucât pot fi percepute în spațiu ca simultane, sunt într-o acțiune reciprocă universală.138 Obiectul corelat al operațiilor de timp are el însuși o anumită dinamică de constituire. Instanțele obiectuale pe care le "determină" prima analogie sunt: substanța, durata, schimbarea. Cele determinate prin a doua analogie sunt: cauză și efect, succesiune obiectivă a fenomenelor. Iar cele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
natură: existență determinată. Aceste două sensuri nu pot fi discriminate radical decât printr-o analiză care mizează pe un "produs" abstract, care cu bună voie lasă la o parte unul dintre cele două aspecte (condiții) ale constituirii fenomenale: operația sau corelatul său obiectual. În contextul de față este însă important faptul că, în ciuda acestui pericol, cele două sensuri ale timpului operațional și obiectual au fost suficient discriminate; în ceea ce privește prezența lor în construcția lui Kant. Totuși, trebuie făcută observația că aspectul obiectual
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
precizam ideea despre unitatea șirului de operații de constituire fenomenală și a șirului de ipostaze obiectuale pe care aceste operații le determină. Ajungeam, în final, la apercepția originară, ca operație cuprinzătoare a acestui tip de constituire și la natură, drept corelat obiectual al său. Încă este vorba aici despre simplă "analitică" logică, dacă nu ținem seama de faptul că prin discuția despre postulatele gândirii empirice, al patrulea gen de principii ale intelectului, sunt formulate reguli de semnificație condiții de posibilitate ale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba, în cazul său, despre "evidență", adică despre o situare a ceva în orizontul de reprezentare al unui "subiect": în cazul acesta, Dasein-ul. Dar evidența este, neîndoielnic, un rezultat al operării constitutive, adică al unui act care și-a constituit corelatul obiectual; de asemenea, în acest context, evidența trebuie luată drept existențial, fiindcă sensul ei depinde de însăși constitutivitatea existențială a Dasein-ului. Evidența este o caracteristică a rezultatului operării în sens constitutiv; ea nu vorbește despre actul care operează sau despre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deși resemnificate fenomenologic, socotite, altfel spus, existențiali, nu-i lipsesc enunțului; astfel încât, condiționarea sa (a enunțului) în structura factică din care face parte ar putea să fie doar aparentă. E drept, formalul nu mai constă acum decât în abstracție: ființarea-simplu-prezentă, corelatul "obiectual" al enunțului, survine prin abstragerea tuturor sensurilor ustensilice ale ființării-la-îndemână. Dar nu cumva în felul acesta formalul semnifică tocmai ordinea în care este operată abstracția, atestând astfel coincidența cu sensul kantian al formalului, judicativ în natura sa, cum am
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt ființări. Negativul lui "nu" este un fapt obișnuit în perimetrul dictaturii judicativului; chiar dacă el se distribuie către două relații între o anumită ființare și altele două. Din această perspectivă, evenimentul are toate determinările unei ființări, chiar dacă ființa, prima sa corelată, nu este propriu-zis o ființare, iar "nu este" din formula heideggeriană are sens copulativ nedisimulat. Enunțul lui Heidegger, gândit pornind numai de la negativului lui "nu" (distribuit în două relații), este unul despre ființare (cu toate consecințele pe care filosoful însuși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a gândirii, decât dacă, luând seama tocmai asupra unui sens al acestor negativități, gândim evenimentul (întâmplarea destinală) ca non-existență; așadar, ca ceea ce se opune Dasein-ului ("existenței"), negându-l, dar, în fapt, confirmându-l prin opoziție negatoare. Non-existența, funcționând ca un corelat necesar al Dasein-ului, apare ca unitate a negativităților lui "nu" și ale lui "nici", ca un fel de unitate sintetică, din care acestea se desprind, fiindcă preeminența îi aparține unității. De asemenea, non-existența îi îngăduie Dasein-ului însuși să se exprime
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu putință în urma descrierii dictaturii judicativului și numai cu condiția ca fiecare element din această descriere să devină semnificativ ca atare să-și primească sensul doar prin raportare la timp; așa stând lucrurile, judecata, reprezentând veritabilul act constitutiv, și timpul, corelatul său "obiectual", vor putea fi recunoscute în orice fapt de gândire, rostire, făptuire. Desigur, trebuie înființate două orizonturi principale de lucru: cel propriu-zis descriptiv, în care capătă rost de simplă prezență într-o structură fiecare element al dictaturii judicativului, orizont
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ei, anume tocmai de faptul originar pentru rostire, gândire, făptuire, care, acum, pare a fi de natura non-judicativului. Dar, paradoxal, tocmai prin constituirea temporală a logos-ului însuși, așa cum spuneam, ca un "Corp în carne și oase" paradoxal, fiindcă timpul, corelat obiectual al judecății, devine el însuși act de constituire a "obiectului" logos este cu putință deschiderea orizontului non-judicativ; dinspre dictatura judicativului, timpul, cu o funcție obiectuală covârșitoare alături de judecata continuu activă constitutiv, își va arăta propriul adevăr: tocmai această poziție
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că termenii sunt, de la bun început, ceva (nu faptul că ei asigură anumite funcțiuni logice); și pot fi doar printr-un raport temporal, pentru că timpul este ființare ca atare și el obiectualizează: dar obiectualizează, necesarmente, judicativ, fiindcă el este doar corelatul obiectual al actului de a judeca (de "a lega" în forma judecății). Cu ajutorul conceptului aristotelic de ființă, putem spune că timpul este generalitatea fără gen, ceea ce oferă "existență de fapt", ființare, pur și simplu, fiecăruia dintre cei doi termeni, obiectualitate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
am văzut ce este timpul judecății? Cum putem lua ființarea care este judicativul? Are și acesta propria sa durată (dimensiune temporală)? În fond, judicativul este el însuși mai degrabă "act", așa încât trebuie să aibă și propriul său timp, ca un corelat obiectual. Problema aceasta a fost, cumva, rezolvată mai sus: logos-ul este ființarea (formală) a judicativului, obiectualitatea sa, ceea ce înseamnă că logos-ul (formal) este timpul ca atare (fiind și el o ființare); logos-ul (formal) este, de asemenea, timpul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de notificare numai cu următoarele condiții: a) deșeurile rezultate din perfecționarea activă a deșeurilor prevăzute în anexa nr. 1 să fie returnate în străinătate; ... b) cantitatea de deșeuri permisă pentru introducerea în țară în vederea perfecționării active trebuie să fie strict corelata cu capacitatea de prelucrare a acestora de către valorificator, astfel încât să nu se creeze stocuri de deșeuri nejustificate tehnologic. ... Articolul 12 (1) Formularul de notificare pe baza căruia autoritatea competența română autorizează introducerea în țară a deșeurilor nepericuloase poate fi emis
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156173_a_157502]
-
de notificare numai cu următoarele condiții: a) deșeurile rezultate din perfecționarea activă a deșeurilor prevăzute în anexa nr. 1 să fie returnate în străinătate; ... b) cantitatea de deșeuri permisă pentru introducerea în țară în vederea perfecționării active trebuie să fie strict corelata cu capacitatea de prelucrare a acestora de către valorificator, astfel încât să nu se creeze stocuri de deșeuri nejustificate tehnologic. ... Articolul 12 (1) Formularul de notificare pe baza căruia autoritatea competența română autorizează introducerea în țară a deșeurilor nepericuloase poate fi emis
EUR-Lex () [Corola-website/Law/176754_a_178083]
-
entității și a poziției sale financiare, împreună cu o descriere a principalelor riscuri și incertitudini cu care se confruntă. (2) Prezentarea de mai sus este o analiză echilibrată și cuprinzătoare a dezvoltării și performanței activităților entității și a poziției sale financiare, corelata cu dimensiunea și complexitatea activităților. ... (3) În măsura în care este necesar pentru a înțelege dezvoltarea entității, performanța sau poziția sa financiară, analiza cuprinde indicatori financiari și, atunci când este cazul, indicatori nefinanciari-cheie de performanță, relevanți, pentru activități specifice, inclusiv informații: despre aspecte, privind
EUR-Lex () [Corola-website/Law/184081_a_185410]