8,430 matches
-
ascult”. „Ce... ce mama dracului e asta? Idiotule, te omor!”. I-am apăsat și mai mult tăișul în pielea albă, ca de eschimos. „Ca să mă omorî, va trebui mai întâi să scapi cu viața”. A încercat să mă lovească cu cotul, dar m-am aparat bine și l-am imobilizat și mai tare. „Hai, că nu e greu... Pe cine reprezinți?”. „N-am nici cea mai vagă idee despre ce vorbești. Dă-mi drumul său îmi chem fie tovărășii, fie poliția
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
ascult”. „Ce... ce mama dracului e asta? Idiotule, te omor!”. I-am apăsat și mai mult tăișul în pielea albă, ca de eschimos. „Ca să mă omorî, va trebui mai întâi să scapi cu viața”. A încercat să mă lovească cu cotul, dar văzând că nu reușește, a scos un cuțit alb, lucios, ca un pumnal de vânătoare, și mi l-a înfipt în inima înainte de a mai apucă să schițez vreo mișcare. Cu ultimele puteri, am rostit: „Iubita mea, noi doi
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
măicuța Ana era moartă, așezată în sicriu pe masă la care recent ne ospătase. Preotul a venit spre noi și a început să ne vorbească. - Măicuța Ana a murit fericită, după o viață tare chinuită. Bărbatul ei a murit la Cotul Donului în 1942 în războiul pentru reîntregirea neamului, iar fiul ei a murit în Ungaria în 1956, în timpul revoluției antibolșevice. De-atunci a trăit singură, fără să aibă nici măcar bucuria să aprindă o lumânare la mormintele celor dragi. Mereu visa
MĂICUŢA ANA de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350384_a_351713]
-
mic fiind, îmi povestea când venea la noi despre evenimentele din război la care a participat și despre călătoria lui la Athos și le lega de fiecare dată ca și când ar fi fost firească trecerea de la povestea cu încercuirea rușilor de la Cotul Donului la cea cu întâlnirea lui cu călugărul Dometie Trihenea pe Sfântul Munte. Bunicul Gheorghe Dafinoiu obișnuia să vină la noi acasă în București în fiecare an de două ori: de Paști și de Crăciun, iar noi mergeam la el
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
foarte mulți... În fine, în 1955, tot toamna, s-a ridicat cortina din nou, cu „O scrisoare pierdută”, luând ființă iar și iar TEATRU românesc, ca secție a TEATRULUI de Stat, alături de secția maghiară. In toți anii cât am lucrat cot la cot pot depune mărturie că am fost colegi buni, ne-am urmărit reciproc spectacolele și am exclus orice discuții pe teme strict naționale, respectându-ne convingerile. Cel mai bun prieten al meu din acei ani a fost colegul meu
NEDUMERIRI de ELISABETA POP în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349004_a_350333]
-
În fine, în 1955, tot toamna, s-a ridicat cortina din nou, cu „O scrisoare pierdută”, luând ființă iar și iar TEATRU românesc, ca secție a TEATRULUI de Stat, alături de secția maghiară. In toți anii cât am lucrat cot la cot pot depune mărturie că am fost colegi buni, ne-am urmărit reciproc spectacolele și am exclus orice discuții pe teme strict naționale, respectându-ne convingerile. Cel mai bun prieten al meu din acei ani a fost colegul meu Pista Kelemenm
NEDUMERIRI de ELISABETA POP în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349004_a_350333]
-
un „plotoner” ce se prăpădise pe front la Oituz. Nea Gheorghe, zic și eu cum îi zicea toata lumea, era o huidumă de om cu un bârdăhan de pe care îi luneca mereu brăcinarul, din care motiv își sălta mereu cu coatele nădragii ce-i curgeau în vine. Cred că avea peste un metru optzeci. Și iarna și aproape toată vara umbla cu o bundă de oaie căci el spunea că are mereu un junghiu ca un cuțit în șale. În picioare
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
cu „neamțu”. Neamțu’ șmecher, a luat numele fetei ca să nu se mai știe că a fost neamț, din Olaru a făcut Olărescu și fiindcă avea avere, vota la „Colegiul Întâi”. Atunci se vota după avere, nu tot mârlanu’ era la cot cu boierul de viță. Sultana i-a făcut lui Vasile 8 copii, Aneta, cea mai mare, căreia „îi fila o lampă” umbla și vara și iarna înfășurată în niște perne și se spăla numai cu gaz și niciodată cu apă
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
m-ascultau de te-apuca și sila De Lemn-Tănase! Fiindcă-n birou se adunară așii Am îndrăznit s-arăt că-mi număr pașii Pe calea dreaptă Și toți apoi în unanimitate Mi-au dat „bun de tipar”,dar dându-și coate La Sfântu-Așteaptă! Ei trăiau clipe... după ei... potopul! Simțind averea, cunoscând și scopul! Scriau cât zece. Erau legați de timp și de simbrie Și existau, cât apucau să scrie Că timpul... trece! Aveau tupeu, de-aceea n-aveau teamă, La
REPERE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349126_a_350455]
-
de scaune exagerat de mici, ca pentru copii, un cuier cu pălăria și paltonul directorului, o oglindă. La ridicarea cortinei, secretara se află în biroul directorului unde șterge praful și mai aranjează lucrurile. Șterge apoi pălăria directorului, cu cârpa, cu cotul, scuipă zdravăn de câteva ori, șterge din nou. Încearcă pălăria în mai multe feluri admirându-se în oglindă. Se așează la biroul directorului. Se plimbă cu pompă. Îmbracă și paltonul. Se studiază în fața oglinzii. Din nou la birou. Își compune
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
adresa la fel: Mă tovule, ia vino tu încoace!, de pildă. Din cauza platfusului avea umblet greu. Fuseserăm înghesuiți în niște bănci lungi, confecționate la repezeală din PAL melaminat, având marginile protejate cu fier cornier. De aceea ne cam deranjau la coate. Deși ni se spusese să avem grijă de ele, fiindcă erau bunuri al poporului muncitor, încă din primele zile moldovenii le împodobiseră cu inscripții de tot felul. Și Culiță își scrijelase numele în melamina băncii cu un briceag având mânerul
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
ce nu m-au vrut. Nu m-au dat ei fără să se gândească, fără să privească în urmă, fără a mă mai căuta? Uită Romelia, uită fetițo, mergi mai departe, trebuie!’’ Amărăciunea-i umplu ochii de lacrimi. Stătea cu coatele tremurânde pe pervaz, luându-și capul în mâini. Ridică privirea către cer, de parcă ar fi căutat răspunsuri în imensitatea acestuia. Tresări, își șterse repede lacrimile, se uită în jur și își reluă repede treburile. Oare nu o văzuse nimeni? Trebuie
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
încăpățânare să dorm ziua, făceam experiențe pe cont propriu la întrerupătoarele defecte încât odată am fost pe punctul de a mă elctrocuta dacă nu aruncam mai repede din mână fiarele cu care mă înarmasem, când am simțit primele zgâlțâituri în coate și genunchi. Vedeam cum se confecționează cofrajele, cum se fixează armătura, cum se închid cu scânduri de stejar de jur împrejur bătându-se în cuie, cum se toarnă betonul. Cum se urcau sacii de ciment și alte materiale la etaj
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
23 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Înăuntrul privirii acesteia, alta, nu demult, a apus. Dacă s-au înțeles sau nu, dacă au învățat măcar pilda prieteniei de la Castor și Pollux, nu știe nimeni. Au pășit inițial dezgolite pe ogoarele selenare, cot la cot cu îngerii care nu le-au găsit leacul și-au obosit să le mai poarte de grijă. Înveșmântate, s-au perindat tăcute, pe străzile căptușite de noroi, în clădiri ce n-au cunoscut vreodată culoarea. Uneori au trăit
PRIVIRE CADUCĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349264_a_350593]
-
2014 Toate Articolele Autorului Înăuntrul privirii acesteia, alta, nu demult, a apus. Dacă s-au înțeles sau nu, dacă au învățat măcar pilda prieteniei de la Castor și Pollux, nu știe nimeni. Au pășit inițial dezgolite pe ogoarele selenare, cot la cot cu îngerii care nu le-au găsit leacul și-au obosit să le mai poarte de grijă. Înveșmântate, s-au perindat tăcute, pe străzile căptușite de noroi, în clădiri ce n-au cunoscut vreodată culoarea. Uneori au trăit intens, nedozat
PRIVIRE CADUCĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349264_a_350593]
-
de-a curmezișul căutărilor lui timp de amar de ani! Spațiul dintre săteni și Nicodim se micșora văzând cu ochii. Scăpare nu era! Ori sărea în râpă și-și frângea oasele, rămânând pradă sălbăticiunilor, ori sfârșea cu mâinile tăiate de la cot și ochii scoși de sătenii furioși. Își aminti cum trecuse Dunărea acum mulți ani. Grea încercare! Volburi de apă îi fuseseră dușmani clipită după clipită, murise și-nviase de mii de ori! Și numai Dumnezeu îi dăduse putere! Se rugase
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
pământul familia la români a fost bine cimentată și nu se destrăma la prima adiere de vânt. Primii soți care au poftit la carne proaspătă au fost bineînțeles cei care s-au îmbogățit dupa anii nouăzeci muncind, unii dintre ei, cot la cot cu soția. Având ceva cash, toții gușații, burdihănoșii, crăcănții și impotenții s-au trezit că ale lor consoarte nu mai ... Citește mai mult (Pamflet)Ar fi cazul să pleci în vacanță! îmi sugerați plini de teama că aș
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
la români a fost bine cimentată și nu se destrăma la prima adiere de vânt. Primii soți care au poftit la carne proaspătă au fost bineînțeles cei care s-au îmbogățit dupa anii nouăzeci muncind, unii dintre ei, cot la cot cu soția. Având ceva cash, toții gușații, burdihănoșii, crăcănții și impotenții s-au trezit că ale lor consoarte nu mai ... Citește mai mult (Pamflet)Ar fi cazul să pleci în vacanță! îmi sugerați plini de teama că aș putea să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
pământul familia la români a fost bine cimentată și nu se destrăma la prima adiere de vânt. Primii soți care au poftit la carne proaspătă au fost bineînțeles cei care s-au îmbogățit dupa anii nouăzeci muncind, unii dintre ei, cot la cot cu soția. Având ceva cash, toții gușații, burdihănoșii, crăcănții și impotenții s-au trezit că ale lor consoarte nu mai ... XIII. FLORICA BUD, de Florica Bud , publicat în Ediția nr. 183 din 02 iulie 2011. Date bio-bibliografice Florica
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
la români a fost bine cimentată și nu se destrăma la prima adiere de vânt. Primii soți care au poftit la carne proaspătă au fost bineînțeles cei care s-au îmbogățit dupa anii nouăzeci muncind, unii dintre ei, cot la cot cu soția. Având ceva cash, toții gușații, burdihănoșii, crăcănții și impotenții s-au trezit că ale lor consoarte nu mai ... XIII. FLORICA BUD, de Florica Bud , publicat în Ediția nr. 183 din 02 iulie 2011. Date bio-bibliografice Florica Bud s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
consider „Adam” cuceritorul Evei zămislită din coasta lui. „Am avut” este sinonim cu „noi, o pereche ne-am acceptat reciproc”. Oricum poate cândva am fost tineri. Dar ne-am iubit oare? Nu garantez. Am fost colegi și ne toceam împreună coatele pe la bibliotecile universitare. Ne-am obișnuit atât unul cu altul încât, după obținerea licenței, am format o familie și barza nu s-a lăsat mult așteptată. Un romancier ar numi asta dragoste. Eu îl consider cotidian care a devenit o
A IUBI IUBIREA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349797_a_351126]
-
credință.. Huzuresc împărătește... Cu minciuna cât le ține; Alți flecari, altă poveste... Vreme trece, vreme vine. De-așa vremi avurăm parte, Și întruna-am îndurat... Unii mor..., s-au săturat, Numai cel care-a furat... Că a dat abil din coate; Se descurcă cine poate - Ce-ați crezut că s-a schimbat? Toate-s vechi și toate-s toate. Fratele, care-ți e bun, Ani în șir, chiar mama ta... Nu te vor! Așa susțin Mulți tribuni de mahala. Nu mai
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU (POEME) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349784_a_351113]
-
ci doar că trebuie făcută selecția adecavata pentru fiecare! Existând ceva anume -un site- care a înnebunit lumea mai mult decat “rația” de pe vremea vechiului regim, pe care putea s-o ia “abonatul” doar dacă se împingea și dădea din coate..’rația’ fiind a unei persoane căreia i se cuvenea, dar -vezi Doamne - dacă nu făcea aceasta era posibil să nu ajungă s-o ia, ori că se putea termina până la el.. Vedeam atunci copiii (ca mine) ce nu ajungeau niciodată
FACEBOOK E BUCLUCAS... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349783_a_351112]
-
va îndemna Cel Prea Înalt". Nu cunoștea odihna pe care ar fi meritat-o din plin. Trecea de la cele duhovnicești la lucrări gospodărești, fie săpând în grădină sau adunând lemne din pădure, fie împingând roaba plină cu pietriș sau nisip, cot la cot cu muncitorii plătiți ce lucrau la construcțiile din incinta mănăstirii. Adeseori a fost văzut spărgând pinteni de piatră din munte sau mânuind barosul, cu toate că nu era prea robust. În ultimul an al vieții sale, Părintele Dometie Manolache a
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
Cel Prea Înalt". Nu cunoștea odihna pe care ar fi meritat-o din plin. Trecea de la cele duhovnicești la lucrări gospodărești, fie săpând în grădină sau adunând lemne din pădure, fie împingând roaba plină cu pietriș sau nisip, cot la cot cu muncitorii plătiți ce lucrau la construcțiile din incinta mănăstirii. Adeseori a fost văzut spărgând pinteni de piatră din munte sau mânuind barosul, cu toate că nu era prea robust. În ultimul an al vieții sale, Părintele Dometie Manolache a slăbit și
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]