1,999 matches
-
nu putea ierta faptul că Dona Mona, cu discursul ei mereu prețios, etalând mereu alte toalete, dar și cu apucături de lady specială, căutate cu lumânarea, încerca mereu să sugereze că este eminența întâlnirilor ninetiste. Acum Nineta o prinsese la cotitură și n-o iertase. Mă așteptam să aud urlând, drăcuind, blestemând. N-am îndrăznit să deschid ochii nici atunci când am auzit cunoscutul scârțâit al ușii de la ieșirea din apartamentul Ninetei. Eram atât de inteligent, încât îmi dădusem seama că Dona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
numele drag al soțului ei, cu un adaos de lux: Stamate Damian, vechi specialist în zugrăveli. Pe Sonia, Nineta nu prea a reușit, în pofida dorinței ei arzătoare simțeam cum îi pulsează subconștientul sub povara acestei chemări s-o prindă la cotitură... Știi, Sonia, mă bucură că l-ai înlocuit pe 13, de pe ușa apartamentului, cu Stamate Damian, vechi specialist în zugrăveli. Dar dacă tot avem un specialist atât de rar, de ce nu dă scumpul tău soț cu o bidinea pe pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce avea de făcut - să ridice ziarul sau să adune primejdioasele așchii tăioase. Brusc, puse ziarul grijuliu Împăturit peste genunchi și Închise ochii. Era bântuit În Întunericul personal de detalii ale relatării pe care o citise domnișoara Warren. Cunoștea fiecare cotitură a scărilor poștei. Putea vedea exact locul În care fusese ridicată baricada. Aiuriți ce sunt, se gândi el și Încercă să simtă ură pentru cei care-i ruinaseră speranțele. Îl distruseseră și pe el o dată cu ei. L-au lăsat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
umor, altminteri ar fi zâmbit la ideea că-și simte brusc inima ușoară, recunoscând, la șaptesprezece kilometri după Buda, monotonia câmpiei dunărene, Întreruptă brusc de o colină de forma unui degetar, cu brazi zbârliți pe ea. Un drum făcea o cotitură largă, ocolind-o, și apoi o lua În linie dreaptă, spre oraș. Drumul și colina erau acum albe, acoperite cu zăpadă, care atârna În copaci În grămezi mari, asemenea cuiburilor de corbi. Își amintea drumul, colina și pădurea, pentru că fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
De aici înainte fiecare copac îmi este cunoscut și prieten. Le știu fiecare creangă... Merg cu spor, fără să simt greutatea desagei din spate. Încet-încet, soarele se rostogolește dincolo de coama pădurii, anunțându-și apropiatul apus... Iată-mă-s și la cotitura drumului, unde mă așteaptă stejarul. Vechiul meu prieten din preajma mănăstirii. Până aici ajung adeseori în plimbările mele de seară... Iaca și trunchiul de copac așezat lângă potecă, unde am poposit de atâtea ori cu bătrânul. De aici pornește cărarea ce
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de-a dreptul spre Punta Rofau, traseră ambarcațiunea pe nisip la mai puțin de cinci sute de metri de casă frumoasei Maiana și își deschiseră drum prin desișul râpei, pana cand zăriră deasupra lor grosul aito care marca punctul de cotitură al potecii. Aici a căzut! exclama Tapú Tetuanúi, arătând spre un bolovan. Și aici sunt urme de sânge. Să căutăm ghioaga. Am aruncat-o pe undeva pe-aici, prin boscheții ăștia. Nu le veni ușor s-o găsească, însă, cănd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dinainte și, după câteva minute de mers târâș, am descoperit că aproape mă pot ridica în mâini și genunchi. Probabil că și Scout înainta în felul ăsta, căci rucsacul se mișca mai repede. Nu peste mult timp, tunelul făcu o cotitură de nouăzeci de grade la dreapta. — Hei, am înnebunit eu sau mergem... În jos, da. Podeaua se înclină puțin, dar tavanul rămase la același nivel. Prin urmare, spațiul deveni destul de mare ca să stai fără probleme în mâini și genunchi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
coridoarele vor fi imposibil de străbătut, toate numai colțuri, întuneric și tăcere, ca un uriaș creier pustiu. După cum s-a dovedit, lumina rămânea aprinsă toată noaptea, dar asta nu ușura cu nimic lucrurile. După câteva minute de mers și câteva cotituri ghicite, am început să mă îngrijorez că nu voi găsi calea de ieșire sau calea de întoarcere. M-am răsucit pe călcâie, am încercat să refac traseul, dar probabil că o luasem într-o direcție greșită la a doua sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
două stații. A, asta parc-ar fi fost de tun, exclamă el. Undeva deasupra estuarului, cred. — N-am auzi nimic. În maximum zece minute, sosesc, mai spuse bătrînelul, ținînd ceasul În mînă, În timp ce taxiul cotea pe Praed Street. Încă o cotitură, și ajunseră. Sub cupola camuflată a gării, călătorii care aveau abonamente pe calea ferată fugeau de moartea nocturnă, Îndreptîndu-se Într-o tăcere lugubră spre trenurile suburbane, cu cîte-o valijoară În mînă. Hamalii Îi urmăreau din ochi cu un aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a atins portiera când a trecut pe lângă el claxonând vesel. Apoi, când Fauvé abandonase aproape orice speranță de-a o regăsi și mergea blestemând la turație joasă În căutarea urmelor pierdute, Alfina i-a ieșit brusc În față, la o cotitură. În acel decor În care ziua Își dădea duhul, Întinsă pe catafalcul văilor Înverzite, părea o zeiță a câmpului care se Întorcea de la scaldă, picături de apă Îi șiroiau pe aripile metalizate ca niște muște de mărgean, prin ele lumina
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-și manifeste plenar entuziasmul, clămpănind din lungile-i antene, se decuplă singur de la curent și rămase Înțepenit În intersecție, ceea ce stârni claxoanele vexate ale unui mic grup de decapotabile, care asistau dintr-o zonă ceva mai retrasă la momentul de cotitură din istoria lumii auto. Aceste claxoane, tocmai pentru că erau delicate, ca niște voci drese În mod politicos, au părut cumva disonante față de sunetele prelungi și apăsate care umpleau piața În acele momente, iar ele au atras atenția câtorva vecine mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Sophie cu racheta de tenis în mână, că racheta de tenis și apare, prompt, împreună cu Sophie. Amândouă stau într‑un Porsche crem, condus de un tânăr aristocrat, asupra căruia Rainer își poate vărsa îndată ura, ce așteaptă deja nerăbdătoare la cotitură ocazia de a se revărsa asupra cuiva. Rainer urăște pe oricine ar sta alături de Sophie, ceea ce e o nedreptate, fiindcă omul poate să aibă și intenții bune, indiferent de unde s‑ar trage. Fiecare este altfel decât predecesorul său, ceea ce asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
parcului, dar nici unul din noi nu-și dădea seama cu adevărat cît am ajuns de departe și nici Încotro mergeam. Era ca zborurile acelea din vise și, tot așa cum În vise ai certitudinea lucrurilor ce-o să se petreacă, făcînd o cotitură, am ajuns În șosea și am văzut În fața noastră aceeași trăsură pe care Încercasem s-o depășim pe deal. Iar În clipa cînd am văzut-o, am fost sigură că asta o să se-ntîmple, era prea frumos ca să poată fi adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai fost prin zonă se iscă aproape imediat temerea că traseul e Într-adevăr plin de serpentine periculoase. Că nu e tocmai așa va descoperi și singur pe parcurs. Așa cum va descoperi și că numita „cursă rapidă“ oprește la toate cotiturile (precum mașina cu Terente și Didina dintr-un cântec de copii) cu condiția ca solicitantul să fie pasager plătitor, adică unul care a dat banii și n-a primit bilet. Bineînțeles că oprește și la Câmpinaș unde coboară doi cetățeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mulțime de nuanțe și descrie deosebit de exact Trestia pascaliană a naratoarelor din proza de tinerețe : „eroina tipică a literaturii scriitoarei e în continuă mișcare cu un suflet vibrant în care iubirea se dezlănțuie în uragane, iar dezrobirea pândește la orice cotitură a vieții. Nimic nu e însă mai mișcător și mai nobil decât acest zbucium peste care plutește sufletul fatalității antice. Îi ierți și frenezia și nevroza și o mare duioșie și milă ne cuprind în fața condiției umane care între două
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
vântul fu biruit de arșița covârșitoare a zilei și adierea lui răcoroasă se shimbă într-o suflare de flăcări ce părea că izvorăște necurmat pe gâturile de văi largi ale munților învăpăiați. Tăiarăm la dreapta prin huceaguri și la o cotitură mai largă, unde Bistrița obosită oarecum de iuțeala mersului ei...se odihnește o clipă pe o așezătură mai revărsată a patului său, intrarăm în apă” Cerințe: 1. Scrieți cuvinte cu sens opus celor scrise cursiv în text. 2. Explicați în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să adunăm: turnuri de biserici romano-catolice și impresia crescândă a unei așezări laborioase și civilizate. „ (Gala Galaction-De la Reghin la Mediaș) “La Teiuș spațiul se lărgește căci în apropiere se varsă în Mureș molatecele Târnave, unite la Blaj...E o cotitură importantă. În apropiere romanii au clădit ...cetatea Apulum...Abia ai ieșit din Teiuș și tainica frumusețe a Munților Apuseni îți face semn să o privești.” (Ion Simionescu , Pitorescul României) Cerințe: 1. Explicați expresiile: „fața de plumb a unei ape mari
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la boturi răsufletul ierburilor. Miliardele de cosași, specii mărunte de lăcuste de toate colorile, sfârâiau asurzitor în întinderile caste; zvonul lor tindea să se statornicească în tâmplele lui Lupu ca un cântec propriu al urechii interne. Când și când, la cotiturile drumșorului printre lanuri, ori la o coborâre într-o vâlcică, dădea peste pâlcuri de copaci care abia își clăteau frunzișul; turturele băteau din aripi și-și luau alene zborul; un popândău îl aștepta neclintit la marginea pulberei, până ce simțea cutremurul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
am spus și apoi am pus o întrebare simplă: Te ocupi și de scuturarea oamenilor? Zâmbi. — S-ar putea. S-ar putea. Simțeam apropierea iminentă a unuia dintre acele momente critice care-ți schimbă viața: unul dintre acele puncte de cotitură, când fie profiți de ocazia care ți se flutură iute pe sub nas, fie privești neajutorat cum îți alunecă printre degete și dispare în neant. Știam deci că, mai presus de orice, trebuia să continui să vorbesc, chiar dacă nu prea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înainte cu cotul până ce ritmul nostru de mers aproape s-a dublat. Nu eram departe de casă și mi-a venit ideea să facem câteva ocoluri ca să ni se piardă urma. — Ce faci?! șuieră ea, după ce o ghidasem spre o cotitură neașteptată la dreapta. — Continuă să mergi și stai aproape de mine, am spus. O să-l derutăm în curând. Am cotit încă o dată la dreapta, apoi la stânga, apoi m-am întors pe o alee dintre un șir de case de trei etaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
des: în orice caz, în versiunea din amintirile mele, această viziune a paradisului ni se arăta întotdeauna în deplină izolare și intimitate. Căci era cu adevărat un paradis: apărând în fața ochilor când te așteptai mai puțin, după o serie de cotituri, coborâșuri și urcușuri care păreau să te ducă tot mai adânc în inima întunecată a pădurii, o îngrămădeală de șure și acareturi din cărămidă roșie și, în mijlocul lor, o casă de fermă îmbrăcată în iederă, de un farmec ireal. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pieptul tău, am spus. Nu mă întreba de ce. Știu că oamenii fac glume proaste în momente de criză, dar nu chiar atât de proaste. Dar ea se strădui să râdă și poate că era într-un fel un fel de cotitură: o recunoaștere finală a atracției fizice de care mă ferisem în ultimele săptămâni. Momentul trecu repede. Doctorul Bishop a venit imediat. Era un lungan tânăr, cu pungi grele sub ochi și o expresie alarmantă: parcă era speriat de bombe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se grăbi să revină la parter. Dar era mai complicat decât își închipuise. Etajul casei era un labirint de coridoare, pe care Michael - își dădea seama acum - fusese atât de distras de profețiile majordomului, încât nu observase diversele răsuciri și cotituri. După ce merse câteva minute dintr-o parte într-alta prin pasajele întunecate acoperite cu covoare subțiri, neliniștea începu să se transforme în ceva asemănător cu panica. Avea totodată senzația - știa că e o senzație ridicolă - că nu era singur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Cardiff. În bătălia pentru poziția de lider, oponenții lui au fost Michael Foot și Denis Healey. Reginald Ernest Prentice (născut în 1912), ulterior baronul Prentice de Daventry, și-a justificat brusca schimbare a apartenenței politice într-o carte ingenioasă intitulată Cotitura spre dreapta (1978). A fost apoi ministru al Muncii timp de doi ani în primul guvern al doamnei Thatcher. Bancă comercială respectată și influentă, cu care a fost asociat mult timp Thomas Winshaw (1924-1991), mai întîi ca director și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-o fără ocolișuri, privindu-l drept în ochi. Din privirea ei radia bucuria aceea plină, ce se cere împărtășită. Altfel, îi mistuie ființa... „- Dar nu i-a mistuit-o complet!”, își spune Profesorul, acum, după ce „aventura” lor a cunoscut o „cotitură decisivă”, cum a recunoscut el în ultima discuție. Stă așezat pe covor, lângă patul ocupat numai de Teodora, sprijinită pe două perne și mângâindu-i cu mâna stângă obrazul nebărbierit. O studiază discret, voind să ghicească ce anume o face
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]