1,945 matches
-
cândva vreo doi dolari ca să-mi cumpăr o semicursieră. Dar nu mi-a cumpărat niciodată un Packard, asta-i al naibii de sigur. Ți-ai găsit o minune de tătic, Betty! M-am lăsat mai jos și am tras cu ochiul prin crăpătura geamului. N-am văzut decât niște siluete întunecate în patul din mijlocul camerei. Madeleine / Betty continuă: — Uneori tăticuțului meu vitreg nu-i plac iubiții mei. Nu face mare caz de asta, fiindcă nu-i tăticul meu adevărat și-l las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Militarul bolborosi: Auzi, asta-i cumva o glumă? Mi-am scos pistolul de 38 și l-am armat. Madeleine se transfigură în „mexicanca bogată“ a lui Milt Dolphine. O dădu pe spaniolă și începu să profereze obscenități. Am țintit prin crăpătura geamului. Înăuntru se aprinse lumina. Futangiul se chinuia să intre în uniformă și o acoperea pe ucigașă. Înaintea ochilor mi-a reapărut Lee într-o groapă de nisip, cu viermii colcăindu-i în orbite. Pe jumătate îmbrăcat, militarul o zbughi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dus pe urmă. Dar n-am putut să intrăm. Hingherul n-a vrut să ne deschidă ușa! Ne-am rugat de el în toate felurile. Degeaba. Și vorbea, domnule, cu câinele, așa cum vorbești cu un om. Noi îi șopteam prin crăpătura ușii: «Hingherule, deschide, ce dracu faci? Că vine cineva și ne prinde». El nici nu vroia să ne răspundă. Discuta mai departe cu câinele. Ce dracu și-or fi vorbit, nu știu, că eu n-am învățat limba câinească. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu se sinchisise de persoana mea. Cine știe ce făcea Bătrânul în vreme ce sculptorul stătea ca un caraghios în fața fotoliului de răchită gol? ar fi rânjit Mopsul. Poate stătea culcat în cortul de tuareg, distrându-se pe seama lui și urmărindu-l printr-o crăpătură. Nu, nu puteam risca asta. Am avut o oarecare emoție când am ieșit pe coridor și am observat că bătrânii mă întâmpină cu reținere; parcă-mi imputau îndrăzneala de a fi pângărit un loc unde nimeni n-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o lumină neobișnuit de intensă. Între pietrele funerare din cimitir nu m-ar fi ocolit nimeni. Morții sunt întotdeauna mai cuviincioși. Și în timp ce stăteam la fereastră, m-am pomenit asediat de furnici. Niște furnici roșii, obraznice, care intraseră printr-o crăpătură din zid și, mișunând prin cameră, mi se urcau pe picioare. Trebuia să ridic pantalonul și să le omor, ceea ce mi-a amintit de portar; el vâna muște, eu vânam furnici; fiecare cu insectele lui. Așa m-a găsit, prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vâslaș. Legat cu o frânghie de mijloc, robul vâslea din greu. Era dintre robii rome, luați din câmpiile de jos ale țării Ta Kemet. Părea să fie țăran, muncitor de pământ, așa îl arătau mâinile lui înnegrite și brăzdate de crăpături, și spinarea lui încovoiată, și ochii lui triști deasupra feței uscate și supte, ca și întreg trupul lui slab, înalt și osos. - Ți-e dor de ai tăi, Iahuben, așa e? îi spuse Auta, după ce se mai uită câteva clipe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Fumul se îngroșă repede într-un stâlp care se vedea bine și din depărtare, iar apoi capătul de sus al acestui stâlp se umflă, alcătuind o ciupercă uriașă ce acoperi curând zarea. Apoi creasta muntelui se despică și din uriașa crăpătură (călătorii cunoșteau bine Muntele de Foc și priveau îngroziți, cu fălcile încleștate) începu să curgă un fel de apă de foc, când argintie și sticloasă, când ca arama călită. Se auzi zgomotul altei bubuituri îngrozitoare, tot surd, tot de departe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Își dea cu părerea. Dar, două zile mai târziu, Îl copleși panica la gândul că În timpul acesta ar putea-o pierde și Îi telegrafie lui Warren, Înștiințându-l că se duce singur. 6 Soarele Îl trezi devreme, luminând printr-o crăpătură a draperiei. Se Înălța pe deasupra bisericii și, În diminețile senine, avea Întotdeanuna un moment când arunca o rază drept În jos, pe West Street, În Dormitorul Regal și chiar pe pernă, dacă neglijase să tragă draperia complet la culcare. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scobit șanțurile pe vreun turtoi. O dată îi despica și puterea turtoiului, ăluia, de sus până jos, pielea burții ca pe-o surcică... Dădea inamicul răpus ochii peste cap. Nu-l ierta nici așa. O dată îi vârau și câinii boturile, prin crăpătura pieptului, și-i musecau inamicului inima... Atâta timp cât îi era inimii încă vălătucul cărnii fierbinte și-i plăcea la câine să răscolească cu fălcile prin ea... - Auzea și Chiose - îl imită și cataroiul - cât era fermecătoarea de ordinară! O dată n-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
girafa pare înfășurată numai în harte despre comori, până a doua seară, toată suflarea, cu cățel, cu purcel, a pus, cu escavatoarele și hârlețele, Ulița Mare la pământ. Iar la primii săpători care și-a vârât umerii și căpățânile prin crăpăturile alea, către adânc, le-a sărit băștile de pe țeste de uimire, când și-a dat seama că, în prostia lor și cu ajutorul girafei, dezgropase, sub Ulița Mare, un ditamai oraș elvețian!... - Elvețian, pe dracu, rânji subțirel Ducă-se pe pustii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Vino și îngroapă-l. Prepelicarule, rosti încet Vultur-în-Zbor. Tu ești? Stătea batjocoritoare pe o stâncă și bătea în pământ cu talpa piciorului drept în timp ce se învârtea încet în cerc. Aruncă osul spre el. îi căzu drept în mână. Dintr-o crăpătura a lui creștea un trandafir. Vultur-în-Zbor și-l îndesă în pantaloni. Prepelicatul stătea întinsă batjocoritor pe stâncă ridicându-și fusta zdrențuită, până la talie, desfăcându-și picioarele și arcuindu-și spinarea. — Intră, frățioare, îi zicea ea. Vino și îngroapă-l. Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trei case mai jos de noi. Spune că a auzit un zgomot și a văzut un grup de băieți lângă mașina noastră, dar când a strigat la ei, au fugit. Richard se duce să evalueze pagubele. Geam lateral distrus complet, crăpătură În formă de fulger bifurcat pe cel din spate. Bineînțeles, alarma nu s-a declanșat. Alarma, În mod normal declanșată de respirația unei pisici, nu se activează când are loc efectiv o spargere. Rich se duce să lipească geamurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nasului, li se Închid ochii automat: jaluzele umane. Băiețelul meu urăște să doarmă. Somnul Îl lipsește de viața care-i place atât de mult. Începe să alunece În vis, ochii indigo i se golesc de gânduri. Eu stau Întinsă privind crăpăturile din tavan, din jurul lustrei, unde Încep să se cojească bucăți de gips. Până și tavanul meu are eczemă de la stres. Îmi imaginez un deget mângâindu-mi propria frunte și, cu hainele boțindu-se În jurul trupului, mă rostogolesc Într-un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și mă privi cu afecțiune, În vreme ce Elizabeth Shand Își făcea o intrare imperială În club. — David Hennessy ți-a și completat primul cec. Crede-mă, Charles, ne-am gîndit la tot. 20 În căutare de noi vicii Lumina soarelui aurea crăpăturile fine ale piscinei, ca și cum plonjonul meu În apă ar fi eliberat-o din adîncimile sticloase. Am Înotat cît mi-a tihnit fără să obosesc, apoi m-am sprijinit de marginea piscinei și m-am săltat pînă la trambulină. Valurile pălmuiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la soare, ca o gură uscată. Omar cel îndrăgostit de o fată aștepta mai departe foșnetul de metal al reptilelor peste pietrele încălzite. — Ce îți place la ele? încerca să se lămurească Rashid, stând și el cu privirea fixată printre crăpăturile lespezilor. — Dacă-ți spun, ai să știi? întrebase Omar. Praful se înălța în cordoane de pâclă fină, care înnodau cerul peste nisipuri. Exact la amiază, începea mirosul de pâine, care se pitula ca șopârlele prin cotloane. Erau lipiile de dinainte de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
învățat portul, mergând pe jos ori ducându-se cu mașina până la vechea rafinărie, dar și-a petrecut răsăriturile la docuri și între vânzătorii de pește, de unde o văzuse că își cară proviziile. Ea a fost ceara îmbălsămată care a umplut crăpăturile dintre el și Ghazal, miezul dulce și acru al sfârșitului tinereții. Chiar era o preoteasă a martirilor, așa cum crezuse, dar fusese sigheh pentru un mullah. Când s-a săturat să o aibă, propovăduitorul Coranului a trimis-o în singura cameră
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
închisoare și mai largă, una care să cuprindă și ruinele vechii închisori și să oprească revărsarea cenușii înflorite. Zadarnic. Înflorind, cenușa nu mai putea fi stăpânită. Era ca lava unui vulcan. Au început să crape și aceste ziduri și, prin crăpături, își făcea loc floarea cenușii; o floare neagră, dar delicată. Furioși inchizitorii au decis să fie înălțată o închisoare și mai largă. Erau golite în grabă orașe și sate care rămâneau cu casele, bisericile și piețele lor pustii, înlăuntrul unei
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și neagră. Având în vedere că la asta recurgeam în ultimă instanță, aveam o grămadă de haine scurte, strâmte și negre, pe care Hugo le respinse. În schimb, alese o rochie lungă și albă, cu bretele foarte subțiri și o crăpătură într-o parte, pe care o cumpărasem la reduceri și pe care nu o purtasem niciodată. Nu mă face să par grasă? zisei eu, răsucindu-mă neîncrezătoare, încercând să-mi privesc fundul peste umăr și regretând farfuria uriașă de cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mâinile prinse de barele laterale; dar nu aveam mănușile de lucru, deci... E extraordinar cât de multe lucruri pot să-ți treacă prin cap în timp ce aproape că-ți rupi gâtul încercând să ajungi la telefon. Noroc că fusta avea o crăpătură așa de mare, pentru că altfel n-aș fi ajuns jos întreagă. Imediat ce am ridicat receptorul și am spus „Alo!“, s-a întrerupt legătura. N-am avut o reacție prea frumoasă. Mi-a luat ceva timp ca să mă calmez, deși, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ultima modă, să porți etichetele cu prețul la vedere sau ai dat iama prin magazine? A, apropo, fusta aceea e foarte drăguță. Mda, cred că o să fie puțin mai greu să stau jos când o port, zisei eu, trăgând de crăpătură. Discuțiile despre haine îmi distrag întotdeauna atenția cu ușurință. —Nu văd care e problema. N-o să ai probleme cu ventilația. Și data viitoare când sari de fund în sus pentru o nimic toată, o să-mi dau seama imediat. —Așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unde curiozitatea noastră era rareori dezamăgită. Dacă Iscoditorul nu era acolo, fiind plecat cu vreo treabă, străbăteam piața de flori ca să mă duc s-o văd pe Mariam. Stabiliserăm că ea va pune un fir de iarbă înnodat într-o crăpătură a zidului exterior, de fiecare dată când tata era plecat pentu o săptămână la țară. Într-o zi, cam pe la sfârșitul lui safar, a doua lună a anului, trecusem pe acolo; firul de iarbă înnodat se afla la locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
i-o păstrez de-a lungul călătoriei. Chiar în ziua aceea, am trecut să-i văd pe tata și pe Warda ca să le dau vești de la fiica lor. Înainte de a bate la ușă, am stat o clipă nemișcat. Într-o crăpătură a zidului exterior, se afla încă, uscat și înnegrit, firul de iarbă înnodat de Mariam în ziua când fusese luată captivă. L-am apucat între degete și l-am dus pe furiș la buze. Apoi l-am pus îndărăt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
eventualitate a păcii a fost suficientă pentru a aduce vizitatorii înapoi, fie aceștia creștini nerăbdători să pășească pe Via Dolorosa, musulmani dornici să se roage la Domul de pe Stâncă sau evrei tânjind să înghesuie un bilețel adresat lui Dumnezeu între crăpăturile Zidului de Vest. O luară la stânga, intrând într-o măcelărie. Lui Maggie îi veni să verse când văzu raft după raft de carcase cu coastele expuse și carnea stacojie, însângerată. Zări un rând de capete de oaie pe taraba unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-o dedesubt. —Dedesubt? — Acum câțiva ani au săpat tunelurile care merg paralel cu Zidul de Vest. Tatăl meu și alți câțiva arheologi. Nu partea cunoscută a zidului, unde se roagă toată lumea și îndesă acele bilețele de rugăciune către Dumnezeu în crăpături. Ci o porțiune întreagă de zid care a fost îngropată sub restul orașului. Sub Cartierul Musulman, ca să fiu mai exact. Toată lumea a înnebunit. — Vrei să spui palestinienii? — Bineînțeles. La ce se aștepta tatăl meu? Arabii au spus că evreii încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la unul din capete pietrele enorme, masive ale Zidului de Vest. Părea să facă parte dintr-o altă lume: nu era construită la o scară umană. O singură cărămidă era aproape la fel de înaltă cât un om. Buruienile ce creșteau prin crăpături era copaci mai mici. Și totuși toate astea datau din vremea unui templu construit aici cu aproximativ 2 500 de ani în urmă. Peste tot forfoteau oameni. Oameni cu barbă grăbindu-se de parcă ar fi avut de prins un tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]