3,198 matches
-
fenolftaleină. Dincolo de resturile astea împuțite. Dincolo de colții ăștia înghețați. Tot răul pe care oamenii și-l fac unul altuia, cum s-ar putea dacă nu s-ar iubi? Se apleacă înainte pe taburetul de metal și își desface nodul de la cravata bleu marine. Fără să vrea, privirea îi alunecă în catastif. Eșantioanele 1 și 2 aparțin lui M. Mihai (tatăl) și S. Mihai (fiica). 8 februarie E încă noapte, nu s-a luminat de ziuă. Din blocurile de locuințe se desprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
încălzirea centrală din subsolul doctorului Jones. Membrii gărzii erau douăzeci la număr, cu vârste între șaisprezece și douăzeci de ani. Erau toți blonzi. Aveau toți înălțimea peste un metru optzeci și doi. Erau îngrijit îmbrăcați, purtau costume, cămăși albe și cravate. Singurul mijloc de identificare era o mică panglică aurie trecută prin butoniera de la reverul drept al fiecăruia. N-aș fi observat acest detaliu bizar al existenței butonierelor pe reverele din dreapta, revere care în mod obișnuit nu au butoniere, dacă dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
tablă galvanizată întoarsă cu gura în jos. Purta uniforma Legiunii Americane. Avea un litru de whisky cu el. Se pare că mă aștepta de mult și că între timp băuse și fumase. Se îmbătase, dar uniforma și-o păstrase intactă. Cravata stătea dreaptă. Șapca îi era pe cap, așezată în unghiul potrivit. Pentru el uniforma era importantă și trebuia să fie importantă și pentru mine. — Știi cine sunt? m-a întrebat el. — Da, am răspuns eu. Nu mai sunt așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nicăieri, așa că am hotărât să încalț pantofii noi, cumpărați alaltăieri pentru cununia civilă, direct pe piciorul gol. Mi-am pus niște pantaloni de culoare crem și o cămașă albă cu textură foarte fină, de asemenea achiziții recente. Am ezitat la cravată, fiindcă nu știam să fac nod, dar ar fi fost păcat să n-o iau: era roșie, lucioasă și foarte netedă, așa cum nu mai purtasem niciodată, și, în plus, îmi venise o idee. Mi-am atârnat-o după gât, închizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pantofii cei noi și am luat cheia de pe blat. Mi-am dat seama că uitasem în sufragerie geanta cu mapa și am intrat valvârtej, încălțat, și mi-am trecut-o pe după umăr. O ultimă privire în oglinda din hol - aveam cravata vârâtă pe sub gulerul cămășii. Am dat-o jos și am îndesat-o repede în geantă. M-am privit încă o dată în oglindă: un tânăr responsabil, inspirând dinamism, a cărui cămașă descheiată la doi nasuri exprima virilitate și nonconformism. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
călători citeau ziare, cărți sau se uitau la luminile fugitive de pe geam. Se duceau undeva, aveau un țel precis? Eu aveam. Cel mai simplu țel din lume, și pentru îndeplinirea lui scrisesem o nuvelă de rahat și-mi pusesem o cravată în geantă. Nu aveam garanția că aceste lucruri vor ajunge, dar îmi cunoșteam fosta prietenă, știam ce sfori trebuie să trag. Ultima oară o văzusem în primăvară, în parcul Ateneului, citind Bruckner pe o bancă, iar potențialele mele comentarii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în proprii mei ochi. Ea acceptase această întâlnire ca pretext pentru a-mi returna niște cărți. Avea să mi le dea peste masă, printre sticlele de bere, iar mâinile noastre urmau să se atingă ușor. Apoi eu îmi voi găsi cravata în geantă și o voi ruga să-mi facă un nod, spunându-i că mi-am cumpărat-o de curând și că vreau să văd cum îmi stă. Degetele ei îmi vor lucra la câțiva centimetri de piept și față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vrea un suc, că e cu mașina, picolița a adus sucul, pui a plătit imediat și a dat pe gât sticla de parcă ar fi fost goală. Tăceam cu toții. Eu îmi priveam distrat geanta deschisă prin care vedeam un capăt de cravată și puțin din mapă. Pui se lupta să nu râgâie, băuse prea repede, și ea chiar i-a atras atenția, ce Dumnezeu bei așa repede, el a zis că-i fusese sete. Ea s-a reîntors la bere, a luat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
înțelegi... Nu pot să spun că viața mea merge bine. Nu merge nici rău, dar cu toate astea nu am tot ceea ce-mi doresc. Și e greu de spus ce-mi doresc. Pândeam momentul să-mi fac numărul cu cravata. Deocamdată nu se putea. - Poate că nu întâlnești oamenii potriviți... - Știu eu? Poate. Uite, tipul cu care mai ies din când în când - trebuie să-l sun, n-am mai vorbit cu el de două săptămâni - e ok, dar, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Își ținea brațele încrucișate pe piept, de parcă i-ar fi fost frig. Își lăsase pe masă telefonul mobil și poșeta. Voia să fie singură câteva clipe. Ultimele rămășițe de orgoliu, mi-am zis. Va veni proaspătă și îmbujorată. Mapa și cravata nu vor fi aperitivele, ci desertul, în zori de zi. Acum vom merge la un restaurant, și apoi la ea acasă. Perfect. Țigara, fumată doar pe jumătate, îi atârna în scrumieră; în timp ce-i vorbisem nu se atinsese de ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am dat seama că am uitat mobilul în taxi. M-am năpustit înapoi în stradă, dar mașina plecase. Am rămas așa, cu brațele atârnând fără vlagă de-a lungul corpului. Din geanta trecută peste umăr mi-a căzut ceva. Era cravata, ieșind prin deschizătura fermoarului. A căzut pe asfalt și s-a încolăcit ca un șarpe roșu, lângă rondul cu iarbă. ROȘU PESTE TOT Aveam sânge pe mâini și lacrimi pe față. La fiecare urlet al Soniei, un nou șuvoi roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și femeile sale artificiale și cerea, politicoasă, prezența fizică a acestuia la pupitrul de bord, pentru comunicarea rezultatelor scanării. La revedere, spunea el fotomodelului alături de care își petrecuse noaptea, mă întorc mâine. Și ea îl săruta cu foc, îi aranja cravata și îi făcea cu mâna de la fereastră. Imaginea se întuneca, apoi devenea orbitoare. În navă, apropierea unei destinații activa o mulțime de ecrănașe și beculețe ca la o mare sărbătoare. Roboții de curățenie, fără vreun motiv serios, dădeau buzna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
doi peri pe care îl dădu îi trădă zăpăceala. Murmurele încetară, mai multe perechi de ochi fixară scena. Erika își îndreptă spinarea și spuse „bine, mulțumesc”, apoi se scărpină cu o unghie la nas și plecă zâmbind. Profesorul își aranjă cravata și tuși, după care se ridică, plecă pentru un timp și se întoarse extrem de îmbujorat. După multe săptămâni de rutină, într-o pauză, Elena se zgribulea în paltonul întunecat și trăgea conștiincios din prima ei țigară, deși o durea pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un accident. Așezat la birou, Frank ștergea distrat praful de pe Memoriile lui Winston Churchill și se gândea la ceva foarte nostim, fiindcă un rânjet i se întipărise și lui pe față. Reporterul începea să-și revină și-și aranja gulerul cravatei. - Eu sunt gata, domnule Fritz. Sper că nu vă deranjează prezența oamenilor mei în cameră. - Nu, nu mă deranjează, spuse Fitz cu o voce uscată. Sunt un profesionist. - Aveți experiență, așadar? Mă bucur, mă bucur. Și cam ce-ați vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și să-și înăbușe senzația de disconfort din palme. Toaletele dădeau într-un culoar îngust, cu lambriuri. Deasupra lor, de pe peretele slab luminat, priveau Bergson, Derrida, Hume, Debord, Pitagora și mulți alții, într-un șir aparent aleatoriu. Calomfir își aranjă cravata, trăgând cu coada ochiului la perdelele din capătul culoarului. Prin deschizătura lor pătrundea o întreagă lume de cititori pasionați. Îi auzea vociferând și așezându-se pe scaune, umplându-și timpul în așteptarea lui. Să nu-i lăsăm să mai aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Violet? Se întoarse către ea. — Tocmai am ajuns. Direct de la aeroport. —Violet, așa ceva e pur și simplu inacceptabil, spuse Philip Cantley cu asprime. Își strânsese părul grizonant într-o coadă de cal minusculă, la spate, iar în jurul gâtului purta o cravată lată, nu prea strânsă, asemenea unui dandy din secolul optsprezece. Nu-i mai lipsea decât un baston cu măciulie de argint pe care să-l răsucească. Își așternu privirea asupra ei, cu ochii de un negru perfect, asemenea semințelor unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui mergea dincolo de faptul că se trezea la ora când avea chef, că își petrecea ziua tolănit într-un hamac și că mânca atunci când avea poftă. Libertatea lui nu însemna faptul că s-a despuiat de o haină și o cravată, ci, mai ales, că s-a despuiat de o mască. Libertatea de a nu vorbi; libertatea de a nu zâmbi; chiar libertatea de a nu gândi, dacă nu o dorea. Civilizația, cultura, progresul nu conduceau decât la pierderea libertății. Unirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lumi. Pe o căldură de patruzeci și cinci de grade și cu niște ventilatoare care nu funcționau în cea mai mare parte a timpului, angajații de la Interne și militarii din garnizoană trebuiau să vină la birourile lor cu haină și cravată, polițiștii să fie încălțați cu cizme înalte, iar preoții să poarte sutană. Orașul Santa Marta voia să uite selva care îl înconjura, copleșindu-l, amenințându-l cu invadarea străzilor, a pieței, chiar și a caselor și, de aceea, în Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Bulevard din Santa Cruz unul din punctele lui tari. Se putea cumpăra de la un televizor de mărimea unui pachet de țigări, în stare să distrugă vederea oricui ar încerca să-l privească mai mult de zece minute, până la o simplă cravată cu preț astronomic, numai pentru că poartă semnătura lui Cardin, trecând la ceasurile de aur care dădeau ora în șase țări diferite... Se opri în fața unei haine de căprioară, importată din Italia. O admiră câteva clipe și îi studie prețul, calculând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se duse să stea afară, mulțumindu-se să ia temperatura postului cât aștepta Întoarcerea șoferului. Se așeză pe-o bancă În fața magazinelor și privi oamenii care treceau pe lângă el. Câțiva Îi aruncară priviri, cum stătea acolo, Îmbrăcat la costum și cravată, evident nelalocul lui printre ei. Mulți dintre cei care trecură pe lângă el, bărbați și femei deopotrivă, purtau uniforme. Majoritatea celorlalți purtau pantaloni scurți și teniși, și multe dintre femei, prea adesea cele care n-ar fi trebuit, purtau topuri mulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că nu-i acordase deloc atenție și nu se deranjase s-o observe Înainte. Suspină din pricina eternei inegalități a căsniciei, deschise dulapul și se hotărî c-ar fi mai bun costumul gri. Se dezbrăcă de pantaloni și sacou, Își scoase cravata și-și studie cămașa În oglindă, Întrebându-se dacă o putea purta În seara aceea. Ajunse la concluzia că nu, o dezbrăcă și-o agăță pe spătarul unui scaun, apoi Începu să se Îmbrace cu haine noi, vag deranjat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În dormitor, cu părul auriu desfăcut, cu prosopul acum Înfășurat pe lângă corp și se duse la comoda unde-și ținea lenjeria intimă și sveterele. Neglijentă, nepăsătoare, aruncă prosopul pe pat și se aplecă să deschidă un sertar. Strecurându-și o cravată nouă sub guler și Începând s-o Înnoade, Brunetti o studie În vreme ce pășea Într-o pereche de chiloți negri, apoi Își puse un sutien și-l Încheie la spate. Pentru a-și distrage atenția, se gândi la fizică, materie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se gândi la fizică, materie pe care o studiase la universitate. Se Îndoia că va Înțelege vreodată dinamica și forțele de frecare ale lenjeriei de corp feminine: atât de multe lucruri de cuprins, susținut, ținut În loc. Termină cu nodul de cravată și scoase sacoul din dulap. Pe când Îl avea pe el, ea Își trăgea fermoarul de pe lateralul rochiei și pășea Într-o pereche de pantofi negri. Prietenii lui se plângeau deseori că așteptau o veșnicie cât se Îmbrăcau soțiile lor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pahar din stativul de lângă chiuvetă și scoase o sticlă de Ribolla din frigider. Turnă puțin mai mult de-o gură, gustă, bău tot, apoi umplu paharul și puse sticla la loc. Căldura din bucătărie se Învăluia În jurul său. Își slăbi cravata și străbătu Înapoi coridorul. — Paola? — Sunt aici, În spate, Îi auzi răspunsul. El nu-i răspunse, ci intră În camera de zi cea lungă și apoi În balcon. Aceasta era partea cea mai bună din zi pentru Brunetti, căci putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
iubeau, oriunde era frumos. Brunetti chemă chelnerul și-l plăti. Se hotărâseră ca la drumul de urcare să nu atragă atenția asupra lor punând Întrebări despre camioane cu dungi roșii care intră pe drumuri secundare. Erau turiști, chiar dacă erau la cravată și sacou, și turiștii cu siguranță aveau dreptul să oprească la un loc de picnic la drumul de coborâre și să se uite la munți În vreme ce traficul gonea pe lângă ei. Deoarece nu știa cât de mult timp avea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]