3,585 matches
-
putea gândi la originile Dreptului și nici nu-i interesau, se luminau basmele din O mie și una de nopți, melodiile seraiului, fumul narghilelelor. Apoi, în contratimp cu vorbirea dumneavoastră însoțită de gesticulații molatece, înfățișarea de senator roman, prin chipul croit din linii precise, părul tuns foarte scurt, roba ce vă atârna pe umeri, jurământul meu din primăvara anterioară acelui an, căldura insuportabilă și modul solemn și prietenesc în care m-ați întâmpinat, crucifixul de pe biroul dumneavoastră dinaintea căruia, întâmplător, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vânt cu evantaiul de ebonită de acum 20 de ani, câștigat la o tombolă a Crucii Roșii și păstrat în șifonier lângă batistele cu margini brodate în mătase colorată. Rex se gudură la picioarele mele. - „Rex, vorbii, lumea asta e croită strâmb, poate de aceea, noi oamenii, ne uităm uneori spre cer: s-ar putea să fie acolo un adevăr ignorat, de care suntem însetați. Aici toate sunt așa cum sunt și pe deasupra o mie de oameni, o mie de păreri. Cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lui nu dădea doi bani pe ea - o „sticlărie și atâta tot” își spunea dar nu rostea aceste aprecieri în fața soției. Și doamnele acelei nopți și domnii, încătușați și descătușați de conveniențele sociale, rigide, venite din Apus (o civilitate incomodă croindu-se pe ei), vor profita la nesfârșit de dulcea noapte a Ajunului de Crăciun, pentru a redeveni ei înșiși, cei uitați în ei, la marginea de vest a Orientului. Se povestea că două tancuri rusești, aparținând unui regiment din timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
roșii din cauza flăcărilor domoale din șemineu, iar umbrele noastre se profilau, mișcătoare pe peretele din spatele nostru ca o altfel de Piétà, într-o necunoscută catedrală gotică. - „Te iubesc”, spuse. Rochia de culoare incertă în penumbra iscată de flăcările șemineului era croită în deschidere până în dreptul sânilor a căror arcuire, abia ghicită, ca-n misterele vrăjitoarelor din Evul Mediu - era văzut undeva o secvență de tablou sau de film - aveau ceva tulburător pentru că realitatea lor se lăsa numai sugerată, iar jocul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile în diversitatea lor coloristică dând impresia unei abundențe comerciale, contrazisă însă de primele vitrine, pline numai cu stămbării colorate; cât despre rochia de mătase albastră a profesoarei era dinainte de război, croită din material cumpărat atunci și păstrat de maică-sa, grijulie pentru fata care la vremea aceea intrase la facultate. - În rezumat, spusei reluând începutul discuției, peste vreo săptămână sunteți pe plajă, la mare. - Da, răspunse veselă privind cubul de gheată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
propunere și o rugăminte în același timp. Mă ridicai și o însoții. După câțiva pași ne aflarăm în fața gardului de sârmă împletită, mărginită de o bandă lată de metal, limita platoului prebalcanic, iar jos râpa imensă în terminarea căreia se croise albia fluviului izvorât din apusul continentului, curgând liniștit spre răsărit. Apele se bănuiau lucind, era o noapte de imperii, ea prinse brațul drept și-i simții căldura transmițând emoția de care era cuprinsă, și în lumina becurilor dinspre restaurant, lucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
goana cailor iuți. Și Crăciunul acelui an începu spre seara zilei următoare în casa învățătorului - el încă nu îmbătrânise, adică nu arăta pe măsura vremii care trecuse, soția mai încerca fardate eforturi de înșelare a vârstei, în timp ce soțul Anei părea croit dintr-o materie aparte, indiferentă la timp. Ana, neschimbată, pentru că aparținea visului. Erau de față, veniți anume, sora Anei cu soțul, amândoi încă tineri sau părând astfel la puntea nehotărâtă a anilor, surprinzător pentru mine fu prezența neașteptată a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cadru, spre a supraviețui; nu se va mai putea prevala de situația existentă, pedalând între centri de putere și folosind un context sau altul, spre a ieși din dificultate; ca o fatalitate, va avea un drum care îi este deja croit și va trebui să găsească noi soluții, care nu mai sunt cele tradiționale. Însuși conceptul de interes național, precum și cel de demnitate națională capătă un nou conținut, determinat de noua construcție europeană, în care integrarea șterge sau anulează tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
că formularea adevărată, corectă, în relațiile României cu Republica Moldova este existența a două state românești independente care beneficiază de un spațiu cultural, istoric și spiritual comun și între care trebuie să se desfășoare relații speciale, privilegiate și care își pot croi un viitor comun, într-o Europă Unită. Nu cred că l-am convins, dar i-am mai zdruncinat vechile concepții. La un moment dat, mi-a cerut sfatul de a-i recomanda un partid politic semnificativ din România, cu care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
neagră a podețului, mulțimea se apropie fierbând. Dar deodată se răsfrânge în lături îngrozită, unii cad pe spate, alții se rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o arătare. Dar ciomegele l-au ajuns; l-au îngrămădit subt un gard. Izbit, sfâșiat, zdrobit, începe iar a urla cu sălbăticie, cu ochii căscați de spaimă ațintiți asupra lumii care-l împresoară și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și a exclamat: —’ Neața, Anna, e timpul să-ți iei pastilele. Încerca să meargă la pas vioi, ca asistentele pe care le văzuse în seriale, dar camera era așa de încărcată de mobilă încât a trebuit mai degrabă să-și croiască drum spre mine. Când am ajuns în Irlanda acum opt săptămâni, nu puteam să urc scările pentru că aveam un genunchi dislocat, așa că părinții mi-au mutat patul în „camera din față“. Ca să vă fie clar, asta a fost o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și nimeni nu te poate acuza că ești o parașută care învârte șase bărbați. Nu că l-aș lăsa pe vreunul dintre puștanii întârziați de-aici de la petrecere să mă atingă, oricât de îngăduitor ar fi acest sistem. Mi-am croit drum prin camera aglomerată. Unde naiba era Jacqui? Am avut un acces de panică atunci când un alt tip cu nume care suna a Jocko, o chestie scundă și butucănoasă, mi-a aținut calea. De fapt, dacă mă gândesc bine, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spui că trebuie să te întorci la birou să termini ceva pentru o întâlnire de prima oră a doua zi. —E foarte drăguț din partea ta, a spus. Dar nu cred că e cazul. Capitolul 11tc "Capitolul 11" Mama și-a croit drum spre patul meu. Tocmai am vorbit cu Rachel. O să ajungă aici sâmbătă dimineață. (Încă două zile.) Și o să vă întoarceți amândouă la New York luni. Dacă mai ești sigură că asta e ceea ce îți dorești. Sunt. Vine și Luke cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru Logan Hall, un bar mare și zgomotos din centru, destul de gălăgios ca să acopere timpii morți. Avea să fie plin de oameni ai muncii care petrec și își descarcă energia. În seara cu pricina, am ajuns prima și mi-am croit drum printre nenumărați oameni ce purtau conversații ispititoare - ... „concediată“ scrie pe ea... avea o sticlă de Jack Daniels la ciorap, mă jur... sub birou, sugând-o... - și am găsit un separeu la etaj. Jacqui a fost următoarea și, după opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de oameni care curgeau spre lifturi. M-am înghesuit la un loc cu restul în cabina de metal aglomerată, unde fiecare își ținea cafeaua și evita privirile celorlalți. La etajul 38, ușile liftului s-au deschis alunecând silențios. Mi-am croit drum spre ușă și am țâșnit afară ca o bilă de pinball. Mocheta crem era moale și groasă, până și aerul mirosea exorbitant și o voce nevăzută a spus: —Bun-venit înapoi, Anna. Mi-a sărit inima. Era Lauryn Pike, șefa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Așa e, desigur! Doar noi doi suntem. Tot douăzeci de dolari vă costă. E o gală de binefacere. — Sigur. I-am întins bancnota. Aveți mai multe șanse de câștig dacă sunteți patru. —Nu-i așa? a zis Mitch. Ne-am croit drum printre grupurile vesele, guralive, de oameni care stăteau pe iarbă la soare până am găsit un loc unde să ne așezăm. Apoi m-am uitat la Mitch. Eram cât pe-aci să-i spun că au murit. Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
merg la cumpărături. De obicei de-abia așteptau să scape de mine - puteai să le vezi groaza întipărită pe chip: Numai nu pronunța cuvântul „menstruație“. În loc de asta, Franklin a sărit ca ars din spatele biroului, m-a înșfăcat și și-a croit drum fulgerător printre birouri. Unde mergem? Să vorbim cu mămica. Băga-mi-aș, băga-mi-aș, băga-mi-aș. Zice că nu poate veni la prezentare, a spus Franklin, foarte tare. Are o programare la doctor. E ceva ginecologic. —Ginecologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
voce de femeie a zis: Intră. M-am gândit că trebuie să fie Tessie O’Grady. Mai ales că ea ar fi avut acces în dormitorul lui Racey să facă pozele despuiate. Dar nu era ea. Era Detta! Cu pantaloni croiți pe comandă, bluză de mătase și un pistol! Hopa! A zis: Stai jos. A arătat spre un scaun. Mă rog, spre singurul scaun, de fapt. Unul stingher de lemn, așezat sub un bec neacoperit, cu o sârmă pătată de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
simt ca ultima proastă. Am crezut că Colin e înnebunit după mine, dar el era în cârdășie cu Detta - și probabil că el a făcut pozele despuiate. Am crezut că sunt un detectiv în toată regula, care reușește să-și croiască drum în ograda familiei O’Grady, când, de fapt, în tot timpul ăsta, ei îmi făceau munca mai ușoară. Deprimată. Crimă și pedeapsă. — Vezi? i-am spus monitorului. Sunt niște ticăloși cu toții. Capitolul 6tc " Capitolul 6" M-am întors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am luat cu mâna de burtă și m-am prăbușit pe canapea. Nu mai puteam nici să mă țin pe picioare. Era atât de caraghios încât, pentru o veșnicie, n-am putut nici măcar să râd. În sfârșit zgomotul și-a croit drum prin stomacul meu scuturat de convulsii și prin pieptul care se cutremura și a țâșnit ca un țipăt care s-a pierdut în tavan. M-am uitat la Aidan, care se sprijinea de perete; îi curgeau lacrimi de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
A doua zi, alte persoane, dintre care două femei, au fost înhățate în alte cartiere ale orașului. De fiecare dată, oamenii se adunau, înghesuindu-se unii în alții, iar soldații erau nevoiți să scoată spadele din teacă spre a-și croi drum. Dar incidentele s-au ținut lanț mai cu seamă la Albaicin. Nu departe de fosta noastră casă, o biserică nou construită a fost incendiată. În chip de represalii, două moschei au fost devalizate. Oricui îi sărea ușor muștarul din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sâcâindu-mă cu întrebările. Încercam să stau liniștit, nu, nu am văzut trupele din Fès venind încoace; da, mi-au ajuns și mie la urechi niște zvonuri, dar nu le-am dat atenție. În vreme ce mă străduiam în van să-mi croiesc drum, s-a apropiat un bărbat înalt, înveșmântat ca un prinț; mulțimea s-a dat tăcută în lături pentru a-l lăsa să treacă. M-a salutat făcând un gest elegant cu capul și s-a prezentat în calitate de șef ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spunea că spectacolul, cel puțin acela al scamatorilor, nu se sfârșea niciodată, în nici un anotimp? Hans nu se gândea la nimic din toate astea. M-a tras după el pe niște ulițe înguste, pe unde era cu neputință să-ți croiești drum fără să treci peste mormane de gunoaie. Apoi, în locul cel mai întunecat, cel mai urât mirositor, s-a oprit brusc. Eram înconjurați de gură-cască jegoși, scheletici. De la o fereastră, o femeie ne chemă la o întâlnire în schimbul câtorva quattrini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se abăteau pe nedrept asupra mea, am simțit că mă întorc la credința mea de la început. Carnea de porc pe care o mâncam a început să-mi facă greață, nopțile fiindu-mi pline de chin din pricina asta. Am început să croiesc planuri de fugă. Însă singura mea încercare s-a isprăvit jalnic. N-am alergat niciodată prea repede, mai ales în rasă de călugăriță. Grădinarul m-a prins și m-a adus îndărăt la mânăstire, răsucindu-mi brațul ca unei hoațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de-ajuns ca ea să-și miște buzele pentru ca Valerius s-o audă. — Ia-o și spal-o în izvor. Repede. Valerius se îndepărtă și spălă amuleta în izvor. Izvorul se făcu roșu. Tot roșu se făcu pârâul ce-și croia drum prin zăpadă. Acum e bine? Valerius era din nou aplecat deasupra ei. Ținea amuleta, curată și transparentă, în fața Velundei. — Pune-o din nou la gât. Valerius se supuse. Velunda ridică o mână și atinse amuleta. — Nu te voi părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]