28,300 matches
-
discuție pe această temă: "Marianei îi persistă și acum impresia amabilității monitorilor germani de la Graz, și a exuberanței elevilor italieni... și amintirea, limpede și senină, a tânărului ofițer de aviație Martin Möbus, cu figura lui copilăroasă, dar decorat deja cu Crucea de Cavaler (Ritterkreuz) a Crucii de Fier, aducându-i ciorchini de struguri, pe care îi scotea de sub pelerina de aviator, ca pe o delicioasă surpriză... Alimentele începeau deja să fie o problemă, în Germania" (p.26). În schimb, amintirea soldaților
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
îi persistă și acum impresia amabilității monitorilor germani de la Graz, și a exuberanței elevilor italieni... și amintirea, limpede și senină, a tânărului ofițer de aviație Martin Möbus, cu figura lui copilăroasă, dar decorat deja cu Crucea de Cavaler (Ritterkreuz) a Crucii de Fier, aducându-i ciorchini de struguri, pe care îi scotea de sub pelerina de aviator, ca pe o delicioasă surpriză... Alimentele începeau deja să fie o problemă, în Germania" (p.26). În schimb, amintirea soldaților și ofițerilor sovietici îi provoacă
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
Volumul lui Daniel Focșa beneficiază de eleganta prefață a unui contemporan al Marianei Drăgescu, istoricul Neagu Djuvara. Nu se putea alegere mai bună, în condițiile în care cunoscutul istoric are, la rândul său, o poveste legată de aviație și de Crucea Roșie. În primii anii de după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, soția lui Neagu Djuvara, care se întorcea dintr-o misiune a Crucii Roșii în Africa, a fost singura supraviețuitoare a unui avion prăbușit în Marea Mediterană. În mod miraculos
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
condițiile în care cunoscutul istoric are, la rândul său, o poveste legată de aviație și de Crucea Roșie. În primii anii de după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, soția lui Neagu Djuvara, care se întorcea dintr-o misiune a Crucii Roșii în Africa, a fost singura supraviețuitoare a unui avion prăbușit în Marea Mediterană. În mod miraculos, ea a reușit să se salveze înotând până la țărm. Mă mir că nimănui nu i-a venit până acum ideea de a face un
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
Madrigalului, a urmat un înțelept laudatio privind importanța sărbătorii culturale și onorarea ambelor evenimente și la Iași, susținut de părintele Constantin Sturzu, cu binecuvântarea I.P.S. Teofan Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. A urmat apoi, spre împlinirea deplină a recunoștinței, acordarea ordinului „Crucea Sf. Ierarh Dosoftei” atât profesorului Viorel Cosma, cât și Corului Madrigal, care a fost înmânată dirijorului concertului de succes al serii, maestrului Voicu Popescu. Cu acest prilej, vicepreședintele Victorel Lupu a înmânat distinșilor sărbătoriți și Diploma de excelență din partea Consiliului
S?rb?torirea maestrului Viorel Cosma la Ia?i by Mihai ZABORIL? () [Corola-journal/Journalistic/83372_a_84697]
-
puterea. Dintr-un joagăr circular acoperit cu o mantie, Nekrosius desenează silueta Tatălui și o suspendă deasupra scenei. Mai mult decît atît. Tatăl devine Însoțitorul lui Hamlet. Îi spală picioarele, ritualic, ca unui Crist, știind că patimile există, ca și crucea, ca și moartea. Va fi mereu cu el, lîngă el, îi va anula neputința, îl va ajuta să ducă pînă la capăt ce are de dus. Va transforma imposibilul în posibil. Gheața se topește și din aburii ei se ivește
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
de nisipiuri, de tot felul de nuanțe de alb. Ludicul înlocuiește, într-un fel sumbrul, alimentînd, pervers, tensiunea și tragicul. Nu am văzut asta pînă acum în nici o montare cu "Othello". Desdemona își duce, și ea, la vedere, de la început, crucea. Plutind aproape, inocentă, senină, pură, ea apare cu "destinul" în spinare, cu o ușa îndoliată pe care ne invită să o deschidem, ca pe o cutie a Pandorei, ca să intrăm în poveste. Ca și în celelalte montări, și aici, totul
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
matinală. Cred c-aș avea ce să-l întreb. Cred c-aș ști să-l ascult. Nu despre spectaculoasa lui biografie, nu despre tatăl mort la Auschwitz, nu despre felul în care, adolescent, a fost găsit împreună cu sora sa prin Crucea Roșie, nu despre pasiunea de a desena, de a cânta la vioară "fără partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare - tangouri și valsuri englezești". Nu, pe acest bărbat falnic, lent și debordând de ironie l-aș întreba
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
un prieten sau chiar un necunoscut când e cazul. Nu e bisericos, dar se declară creștin, intră în biserică doar la cununii și înmormântări, dar, să fim sinceri, arătați-mi mie un român normal care face altfel. Care își face cruce când trece pe lângă Casa Domnului și pe urmă îi trântește o înjurătură șoferului începător, cu lămâia pe geam. Care nu ezită să scoată șpaga din buzunar și s-o întindă polițistului de la circulație, medicului din spital sau funcționarului de la ghișeu
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
de o asemenea osatură tematică. Iar asta fără a fi esențial discrepante față de restul antologiei și fără a trăda vreodată standardul valoric. Mă înșel eu? Până la un nou volum, compact, cu siguranță nu: "Istoria se repetă, Isus și-a dus crucea/ Așa cum și-a dus Isaac legătura cu lemne/ Așezată pe umerii săi de bătrânul Avraam/ Numai că Fiul Tău nu putea să fie înlocuit// Ca al lui, cu berbecul pregătit pentru jertfă./ Cu privire la mult trâmbițata înviere a morților/ Nu se
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
noi, spuneau una și alta despre importanța lui Coșbuc. Cum să nu-ți vină în minte arta poetică înfocat patriotică din "Poetul" - retorică, armonioasă și autentică. După sugestia socratică a sorții care întinde paharul de otravă, aluzia cristică ("pironul aceleiași cruci") se învecinează cu păgânul lar, revenind la altar (cunoscut ca masă de sacrificii aduse zeilor și de civilizații de dinaintea revelației creștine) - aici, altar al speranței. Sunt suflet din sufletul neamului meu și-i cânt bucuria și-amarul - În ranele tale
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
speranței. Sunt suflet din sufletul neamului meu și-i cânt bucuria și-amarul - În ranele tale durutul sunt eu, și-otrava deodată cu tine o beu, Când soarta-ți întinde paharul. și-oricare-ar fi drumul pe care-o-s-apuci Răbda-vom pironul aceleiași cruci Unindu-ne steagul și larul, și-altarul speranței oriunde-o să-l duci, Acolo-mi voi duce altarul. Ca și în cazul lui Alexandru Macedonski - un "clasic al literaturii române", de altă anvergură! - aleg răsfoirea operei poetice coșbuciene, în ediția
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
în zbor, înlocuind corabia cu peștii: Ce urmă lasă șoimii-n zbor? Ce urmă, peștii-n apa lor? Blasfemia maternă nu poate fi pusă la îndoială ("E un păgân și Dumnezeu, / E un păgân"), sancționată de reacția mulțimii: "Grăbit poporul cruci făcea / De mila ei, și sta-ngrozit". Un sfetnic bătrân, care-și ridică sprâncenele cu mâna, o va dăscăli pe regină cu sentințe filosofice - pe cât de solemne, pe atât de comune. Revin la răsfoirea operei poetice coșbuciene. "Pe lângă boi", spune
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
de regina nopții în vântoasele seri de octombrie! Sau ultimul boboc de trandafir, la jumătatea lui noiembrie. Sau iedera verde sub zăpada ce se topea... în curtea casei, printre hortensii țâșneau brotaci, scuturând boabele de rouă, pânzele marelui păianjen cu cruce pe spinare străluceau sub soarele de după ploaie. Nopțile, cucuvăile din podurile Facultății de Medicină convorbeau cu cele de pe streașinile palatului Cotroceni, în nesfârșite șuete. Afară de rezultatele mele școlare în cea de a treia clasă a Liceului Gheorghe Lazăr, totul era
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
se americanizau, precum constata eroul din Cartea nunții, Jim, al lui G. Călinescu. De la nobila dignitate a Parcului Bonaparte, a Bulevardului Dacia, a rondului Lahovary, la capătul de linie a tramvaiului 16, oprind într-un pitoresc cartier străjuit de o cruce de piatră, de la vilele de pe țărmurile lacului Herăstrău la căscioarele feroviarilor din Giulești, stările sociale se delimitau, s-o spunem, tăios. Și întocmai cum un strat nou de grosime se adaugă în fiecare an arborilor, și, orașul se îngroșa. O
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
unor cărți sau filme; eram sfios față de colege. În realitate, am fost un "întârziat", comparativ cu mulți dintre prietenii mei de atunci. Dacă nu pun la socoteală, în vacanța de vară după terminarea liceului, o escapadă la un bordel din "Crucea de Piatră", pusă la cale "pentru familiarizare" de un unchi din București - experiență erotică am dobândit abia în primul an de facultate, la Cluj, printr-o tânără de aceeași vârstă, studentă la matematică, violonistă talentată, dar care trecuse prin antecedente
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
Constanța Buzea Autogara Bătrâna cu batic maroniu se închină la fiecare supermarket pe lângă care autobuzul trece în viteză Cu cartea de rugăciuni în mână își face cruce în autogara mizerabilă cu scaune rupte Bătrânul șchiop cu privirea goală traversează de la un capăt la altul tramvaiul treizeci și doi Copilul prăfuit de la metrou se pierde în "Aventurile lui Habarnam" citite pe cimentul rece Muncitorul care va muri mâine
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
care apără morții și pe lângă marile pietre funerare ce abia se zăresc în ceața sufocantă a unei după-amiezi de duminică E doar copilul care colindă cimitirele pline de buruieni rescrie cu un marker negru numele uitate ale morților șterse de pe cruci de atâta amar de vreme și plânge după bătrâna bolnavă de alzheimer care când a murit nu își mai cunoștea nici identitatea dar nu-i nimic copilul o să-i scrie din nou numele pe crucea maronie de lemn aproape putrezit
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
uitate ale morților șterse de pe cruci de atâta amar de vreme și plânge după bătrâna bolnavă de alzheimer care când a murit nu își mai cunoștea nici identitatea dar nu-i nimic copilul o să-i scrie din nou numele pe crucea maronie de lemn aproape putrezit copilul cu ochii plini de lacrimi care nu va uita niciodată privirea ei inexpresivă fără sentimente ochii reci și seci și goi ai unui om care a plecat din lumea aceasta într-o lume neștiută
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
mi-e interesul!". "Românizarea" lui N.Steinhardt a fost deplină, patetic împinsă pînă la identificarea sa cu o parte caracteristică a pămîntului românesc. Într-o epistolă adresată lui C. Noica, acesta îl informează pe gînditorul de la Păltiniș că, pregătindu-și crucea tombală, a vrut să scrie pe ea: "N. St., monah maramureșean". Deși poate părea suspectă (a și stimulat comentarii diverse), conversiunea în cauză , conținînd cîteva trepte, e străină de jocul lumesc de factori ce i-ar putea știrbi autenticitatea. În
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
nu e recognoscibil după titlu sau înveșmîntare, ci după felul în care-și duce la împlinire duhovniceasca misiune. Nu în ultimul rînd conform curajului în vremi de restriște: "Cum se recunoaște un arhiereu? După mitră ? După cîrjă? După engolpion? După crucea de aur? După mantie? După doctoratul în teologie? Nu! 1. După curaj. 2. După atenție la nevoile turmei sale. 3. După solidaritatea cu turma. 4. După prezența în locuri de primejdie (Monseigneur Affre). 5. După capacitatea înfruntării, la nevoie, a
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
fost foarte slabă la învățătură, în schimb a continuat să citească foarte mult, ceea ce mai târziu nu i-a fost absolut de nici un folos. Era încă - de ce să n-o spunem? - frumoasă. Talie subțire, piept generos, pe acest piept o cruce, fețișoară de păpușă, cu buze subțiri, capricios arcuite. Iar când puterea sovietică apucase să se sleiască, când pentru valută se mai făcea închisoare, începuse să se gândească serios dacă n-ar fi bine să se prostitueze pe valută. Tocmai atunci
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în mișcare... Dar serile satului meu, cînd luna se ridica asupra părului și cumpăna fîntînei se părea ca un cocostîrc cu pliscul întins... ce sări
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
Ce forță a fost din partea părintelui Iustin Pârvu și a foștilor deținuți politici, să facă un monument! Monumentul e mic, e o capelă. În capelă este un monah de la Petru Vodă, nu este cineva de la guvernul României. Acolo este o cruce mică, de lemn, a lui Mircea Vulcănescu. Unde sunt ceilalți, amintirea acestora?" (pp. 137-138) Cu astfel de gînduri, nu-i văd lui Dan Puric un viitor liniștit. O să-și ducă crucea cît va putea, supraveghetorii ideologici ai sănătății noastre mentale
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
nu este cineva de la guvernul României. Acolo este o cruce mică, de lemn, a lui Mircea Vulcănescu. Unde sunt ceilalți, amintirea acestora?" (pp. 137-138) Cu astfel de gînduri, nu-i văd lui Dan Puric un viitor liniștit. O să-și ducă crucea cît va putea, supraveghetorii ideologici ai sănătății noastre mentale avînd grijă să-l compromită parțial sau total, în funcție de cît de rezistent se va dovedi insurgentul. Dar, vorba autorului, să dea Dumnezeu să ne compromitem cu toții ca Tuțea. Dane, ce bine
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]