2,936 matches
-
cu copilul regele ucis, a fost căsătorită cu contele Henry al II-lea de Champagne, nepot al regilor Richard și Filip, dar aliat politic doar al lui Richard. Guy a primit drept compensație Regatul Ciprului, după ce Richard a cucerit insula. Cruciada s-a terminat pașnic, odată cu semnarea Tratatului de la Ramala din 1192. Saladin permitea pelerinilor creștini să călătorească la locurile sfinte din Ierusalim, să se roage și să se reîntoarcă în siguranță la casele lor. Baronii cruciați încă mai sperau în
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
suzeranitatea asupra orașelor Tripoli și Antiohia. Noul rege, Henry de Champagne, a murit accidental în 1197, iar Isabella s-a căsătorit pentru a patra oară, de data asta cu Amalric de Lusignan, fratele lui Guy. Au fost făcute pregătiri pentru Cruciada a patra, care însă, în loc să elibereze locurile sfinte, a fost deturnată, fiind atacat și ocupat Constantinopolulul în 1204, cavalerii cruciați nemaiajungând niciodată la Ierusalim. Atât regina Isabella cât și regele Amalric au murit în 1205, din nou coroana revenind unei
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Brienne, care a reușit să păstreze în relativă siguranță micul regat. Regina a murit la naștere, Jean continuând să se afle în fruntea statului ca regent al fiicei sale, Iolanda-Isabella. S-au făcut planuri pentru recucerirea Ierusalimului, dar a cincea cruciadă convocată în acest scop a fost un eșec. Jean de Brienne a călătorit prin Europa în căutarea ajutorului monarhilor vremii, dar nu a primit asistență decât din partea împăratului Frederick al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, care de altfel s-
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Europa în căutarea ajutorului monarhilor vremii, dar nu a primit asistență decât din partea împăratului Frederick al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, care de altfel s-a și căsătorit cu fiica lui Jean, regina Iolanda-Isabella. Frederick a condus a șasea cruciadă în 1228, și a pretins coroana Ierusalimului prin dreptul regal al soției sale, așa cum făcuse și Jean de altfel. Efectivele armatelor lui Fredrick și prestigiul de care se bucura în lumea islamică au fost suficiente pentru reocuparea fără luptă a
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
1244, sultanii Ayyubizi au invitat clanurile dislocate de înaintarea mongolilor să atace și să cucerească orașul Ierusalim. După un asediu dur, Ierusalimul a fost cucerit și transformat în ruine, făcându-l de neutilizat, atât pentru creștini cât și pentru musulmani. Cruciada a șaptea condusă de Ludovic al IX-lea al Franței nu a reușit decât să-i înlocuiască pe inamicii ayyubizi ai cruciaților cu memelucii (Dinastia Mamelucă). Datorită faptului că monarhia era acum legată direct de suveranii puternici ai Europei, în
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
și Principatului Antiohiei, care vizau și ei creșterea influenței personale asupra orașului Acra, dar în mod special între comunitățile de comercianți italieni, ale căror certuri au dus la un conflict militar deschis în 1257. După încheierea celei de-a șaptea cruciade, nu s-au mai făcut eforturi în Europa pentru organizarea unei noi expediții militare de proporții. În 1277, regele Charles de Anjou a cumpărat titlul de "Rege al Ierusalimului" de la unul dintre pretendenții la tron. El nu a încercat niciodată
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
(Petre Sihastrul) (? - † 8 iulie 1115, lângă Huy) a fost un preot din Amiens și un lider religios al primei cruciade. În conformitate cu mărturia prințesei bizantine Ana Comnena, Pierre încercase să se ducă în pelerinaj la Ierusalim mai înainte de anul 1096, dar fusese împiedicat de turcii selgiucizi să ajungă la locurile sfinte și în plus fusese torturat. Sursele istorice nu se pun
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
fost sau nu la faimoasa predică a Papei Urban al II-lea de la Conciliul de la Clermont din 1095. Ceea ce este sigur este faptul ca Pierre l’Ermit a fost unul dintre cei care au predicat în Franța pentru mobilizarea pentru cruciadă, experiența proprie ajutându-l să vorbească mai înflăcărat. Călugărul a ajuns rapid faimos dat fiind modul foarte pasionat în care predica și cei mai mulți istorici sunt de acord că mii de țărani au fost convinși să ia parte la cruciadă în
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
pentru cruciadă, experiența proprie ajutându-l să vorbească mai înflăcărat. Călugărul a ajuns rapid faimos dat fiind modul foarte pasionat în care predica și cei mai mulți istorici sunt de acord că mii de țărani au fost convinși să ia parte la cruciadă în principal datorită eforturilor lui Pierre. La prima cruciadă au participat în afară de cavalerii nobili și de soldații de profesie și așa-numiții "pauperi", un termen prin care în Evul mediu indica un statut de om sărac sau de călugăr-cerșetor de pe
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
înflăcărat. Călugărul a ajuns rapid faimos dat fiind modul foarte pasionat în care predica și cei mai mulți istorici sunt de acord că mii de țărani au fost convinși să ia parte la cruciadă în principal datorită eforturilor lui Pierre. La prima cruciadă au participat în afară de cavalerii nobili și de soldații de profesie și așa-numiții "pauperi", un termen prin care în Evul mediu indica un statut de om sărac sau de călugăr-cerșetor de pe domeniile ale bisericii. Pierre a organizat săracii într-un
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
de pe domeniile ale bisericii. Pierre a organizat săracii într-un grup de pelerini purificați din punct de vedere spiritual și i-a condus, urmând să fie protejați de Sfânta Treime. Călugărul Pierre a condus una dintre cele cinci coloane ale Cruciadei țăranilor spre destinația pelerinajului lor, Biserica Sfântului Mormânt. Deplasarea a început la Köln în aprilie 1096 și a ajuns la Constantinopol la sfârșitul lunii iulie. Bazileul Alexios I Comnen și Patriarhul Constantinopolului nu au fost deloc încântați să fie obligați
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
devenit din ce în ce mai neliniștiți, terminând prin a jefui depozitele imperiale. Alexius, care era tot mai îngrijorat de dezordinile crescânde și de valul de cruciați care urma să vină, a terminat rapid negocierile cu Pierre și a ordonat îmbarcarea rapidă a membrilor Cruciadei săracilor pentru traversarea Bosforului din Europa în Asia la începutul lui august. Împăratul a mai promis ca după traversarea pelerinilor să asigure acestora gărzi și îndrumare către liniile turcești. Împăratul a avertizat cruciații că nu se pot deplasa fără ordinul
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
s-a alăturat în calitate de membru al consiliului în mai 1097 și, împreună cu puținii adepți care-i mai rămăseseră, s-a îndreptat, prin Asia Mică, spre Ierusalim. Efectivele "pauperilor" nu au ajuns niciodată la numărul de dinainte de masacrul turcesc, dar rândurile cruciadei săracilor au fost completate cu cruciați dezarmați, răniți sau faliți. Până în final, în afară de rostirea unor predici mobilizatoare, Pierre l’Ermite nu a mai jucat un rol important în evenimentele care au urmat și care au dus la cucerirea Ierusalimului și
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
ctitorise în Franța. Deși istoricii catolici de mai târziu și oamenii de știință moderni nu sunt de acord cu aceată idee, istoricul medieval William de Malmesbury a considerat că Pierre l’Ermite a fost adevăratul autor și inițiator al Primei cruciade. Se povestește cum, într-o primă vizită la Ierusalim, mai înainte de 1096, Isus Cristos i-ar fi apărut călugărului în Biserica Sfântului Mormânt și l-ar fi poruncit să predice cruciada. Aceiași istorie apare și în scrierile lui William din
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
Ermite a fost adevăratul autor și inițiator al Primei cruciade. Se povestește cum, într-o primă vizită la Ierusalim, mai înainte de 1096, Isus Cristos i-ar fi apărut călugărului în Biserica Sfântului Mormânt și l-ar fi poruncit să predice cruciada. Aceiași istorie apare și în scrierile lui William din Tyr, ceea ce dovedește și la câteva generații după victoria primei cruciade, descendenții cuceritorilor Ierusalimului îl credeau deja pe Pierre ca fiind inițiatarul mișcării. Originea unei astfel de legende poate fi de
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
înainte de 1096, Isus Cristos i-ar fi apărut călugărului în Biserica Sfântului Mormânt și l-ar fi poruncit să predice cruciada. Aceiași istorie apare și în scrierile lui William din Tyr, ceea ce dovedește și la câteva generații după victoria primei cruciade, descendenții cuceritorilor Ierusalimului îl credeau deja pe Pierre ca fiind inițiatarul mișcării. Originea unei astfel de legende poate fi de oarecare interes. Heinrich von Sybel dugerează în lucrarea sa "Geschichte des ersten Kreuzzuges" că în tabăra "pauperilor", care exista imediat
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
exista imediat lângă cea a cavalerilor, Pierre a început să fie idolatrizat în paralel cu un proces asemănător care îl privea pe Godfrey de Bouillon. Considerând ca valabil acest punct de vedere, Pierre ar fi devenit în mod natural inițatorul cruciadei, tot așa cum Godfrey a devenit fondatorul Regatului Ierusalimului și legiuitorul noii țări. Această versiune a faptelor lui Pierre pare tot atât de veche ca și poemul "Chanson des chétifs", scris de Raymond din Antiohia în onoarea lui l’Ermit și a tovarăsilor
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
versiune a faptelor lui Pierre pare tot atât de veche ca și poemul "Chanson des chétifs", scris de Raymond din Antiohia în onoarea lui l’Ermit și a tovarăsilor săi pe la 1130, poem care face acum parte din așa-numitul "Ciclu al cruciadei". Spre deosebire de marea majoritate a învățaților și scriitorilor contemporani care erau de acord că Pierre a fost inițiatorul cruciadei și că obiectivele acestei mișcări au devenit treptat corupte și violente în contrast cu obiectivele pure și non-violente ale cruciadei țăranilor, istorici mai apropiați
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
Antiohia în onoarea lui l’Ermit și a tovarăsilor săi pe la 1130, poem care face acum parte din așa-numitul "Ciclu al cruciadei". Spre deosebire de marea majoritate a învățaților și scriitorilor contemporani care erau de acord că Pierre a fost inițiatorul cruciadei și că obiectivele acestei mișcări au devenit treptat corupte și violente în contrast cu obiectivele pure și non-violente ale cruciadei țăranilor, istorici mai apropiați de zilele noastre consideră asemenea părere ca un exemplu elocvent al amplificării legendare a faptelor primei cruciade, o
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
așa-numitul "Ciclu al cruciadei". Spre deosebire de marea majoritate a învățaților și scriitorilor contemporani care erau de acord că Pierre a fost inițiatorul cruciadei și că obiectivele acestei mișcări au devenit treptat corupte și violente în contrast cu obiectivele pure și non-violente ale cruciadei țăranilor, istorici mai apropiați de zilele noastre consideră asemenea părere ca un exemplu elocvent al amplificării legendare a faptelor primei cruciade, o amplificare care a dus încă din timpul cruciadei a uneia sau alteia dintre tabere (a "pauperilor" sau a
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
inițiatorul cruciadei și că obiectivele acestei mișcări au devenit treptat corupte și violente în contrast cu obiectivele pure și non-violente ale cruciadei țăranilor, istorici mai apropiați de zilele noastre consideră asemenea părere ca un exemplu elocvent al amplificării legendare a faptelor primei cruciade, o amplificare care a dus încă din timpul cruciadei a uneia sau alteia dintre tabere (a "pauperilor" sau a cavalerilor). Cei mai de încredere autori care au oferit informații despre istoria lui Pierre l’Ermite sunt considerați Ana Comnen pentru
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
treptat corupte și violente în contrast cu obiectivele pure și non-violente ale cruciadei țăranilor, istorici mai apropiați de zilele noastre consideră asemenea părere ca un exemplu elocvent al amplificării legendare a faptelor primei cruciade, o amplificare care a dus încă din timpul cruciadei a uneia sau alteia dintre tabere (a "pauperilor" sau a cavalerilor). Cei mai de încredere autori care au oferit informații despre istoria lui Pierre l’Ermite sunt considerați Ana Comnen pentru adevăratul Pierre și "Gesta Francorum" al lui Albert de
Pierre l'Ermite () [Corola-website/Science/306535_a_307864]
-
Cruciada germană din 1096 (numită de evrei „evenimentele din anul 4856”, în ebraică מאורעות תתנ"ו sau גזירות תתנ"ו Meoraot Tatnu sau Gzerot Tatnu) este parte a primei cruciade în timpul căreia cruciați țărani din Franța și Germania au atacat comunitățile
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
Cruciada germană din 1096 (numită de evrei „evenimentele din anul 4856”, în ebraică מאורעות תתנ"ו sau גזירות תתנ"ו Meoraot Tatnu sau Gzerot Tatnu) este parte a primei cruciade în timpul căreia cruciați țărani din Franța și Germania au atacat comunitățile evreiești. Deși antisemitismul se manifestase de mai multă vreme în Europa, în timpul cruciadei s-a înregistrat primul pogrom organizat de masă. În unele cazuri, autoritățile și liderii religioși au
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
מאורעות תתנ"ו sau גזירות תתנ"ו Meoraot Tatnu sau Gzerot Tatnu) este parte a primei cruciade în timpul căreia cruciați țărani din Franța și Germania au atacat comunitățile evreiești. Deși antisemitismul se manifestase de mai multă vreme în Europa, în timpul cruciadei s-a înregistrat primul pogrom organizat de masă. În unele cazuri, autoritățile și liderii religioși au încercat să-și adăpostească supușii evrei. Mai trebuie spus că Papa Urban al III-lea nu a menționat populația evreiască atunci când a propovăduit organizarea
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]