2,040 matches
-
Tacit (1943). Este numit în 1940 consilier cultural și de presă la Legația României din Roma. Tipărește în 1942 volumul Țara Demiurgului, conținând articole pe care le publicase în „Sfarmă-Piatră” în intervalul 1938-1942. În 1943 îi apare placheta Poeme pentru cruciați, rezultat al experienței de pe frontul românesc din Crimeea, poetul luând parte la luptele de la Sevastopol. Cel care visase europenizarea Asiei văzuse cu ochii lui cum „vin cu Uralii în spinare: Asiile!” După evenimentele din august 1944, G., deși rechemat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
și dibui orbește. Doamne, / și România - pe unde mai este?” Evoluția poeziei lui G. conturează un itinerar metafizic care, ca și la Tudor Arghezi sau la V. Voiculescu, devine esențial la vremea senectuții. SCRIERI: Țara Demiurgului, București, 1942; Poeme pentru cruciați, București, 1943; Poeme pentru frații mei, München, 1953; Pete de lumină, Salamanca, 1980; Coasta soarelui, Salamanca, 1982; În creștetul luminii, Salamanca, 1984; El Encanto Andaluz, Madrid, 1985. Repere critice: Nichifor Crainic, Al. Gregorian, poet al războiului, G, 1943, 4; Eugen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
iubirii (2000) este consacrat evenimentelor din decembrie 1989 și perioadei imediat următoare, eroina principală, tânăra Miruna, dăruindu-se cu pasiune și luciditate înfăptuirii idealurilor de libertate și democrație. Bazându-se pe cercetări întreprinse în arhivele fostei Securități, în Cartea episcopilor cruciați (2001) L. a reprodus o serie de documente care reconstituie tragismul vieții unor înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, înaintași ai familiei sale, condamnați și întemnițați de regimul comunist. În Amintiri din Casa Scriitorilor (2002) sunt evocate întâmplări din propria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
București, 1987-1989; De groază și de râs, București, 1991; Poetul ca o floare, București, 1992; Drumul spre Damasc, București, 1995; Democrația locală, București, 1995; Spionii birocrați, București, 1996; Fiii risipitori ai Europei, București, 1997; Iarna iubirii, București, 2000; Cartea episcopilor cruciați, București, 2001; Amintiri din Casa Scriitorilor, București, 2002; Romanul plângerilor sau Călăul lui Dracula, București, 2003. Repere bibliografice: H. Zalis, Un debut promițător, „Steagul roșu”, 1956, 1 septembrie; Eugenia Tudor, „Vârsta de aur”, VR, 1958, 2; Teodor Vârgolici, „Sângele și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
s-a născut în apropiere de Liège în anul 747 și a ales acest oraș ca reședință. În acest oraș se află un celebru muzeu în care sînt păstrate unele capodopere făcute la Constantinopol și care au fost jefuite de cruciații din a patra cruciadă prin anii 1204. Cruciații buimaci, mari amatori de jafuri, nu prea știau ce să atace, Egiptul, Ierusalimul sau..., de ce nu, chiar Constantinopolul. În anul 1000 Constantinopolul avea peste un milion de locuitori în timp ce Roma și Parisul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
anul 747 și a ales acest oraș ca reședință. În acest oraș se află un celebru muzeu în care sînt păstrate unele capodopere făcute la Constantinopol și care au fost jefuite de cruciații din a patra cruciadă prin anii 1204. Cruciații buimaci, mari amatori de jafuri, nu prea știau ce să atace, Egiptul, Ierusalimul sau..., de ce nu, chiar Constantinopolul. În anul 1000 Constantinopolul avea peste un milion de locuitori în timp ce Roma și Parisul, abia aveau 40.000 de suflete. Era capitala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu, chiar Constantinopolul. În anul 1000 Constantinopolul avea peste un milion de locuitori în timp ce Roma și Parisul, abia aveau 40.000 de suflete. Era capitala lumii, ca știință, cultură, tehnologie de vîrf etc. Toate drumurile mergeau spre acest fabulos oraș. Cruciații au jefuit sălbatic acest formidabil simbol al progresului vremurilor acelea. Barbari și lacomi, cruciații au topit miraculoasele opere din aur și au transportat lingouri în țările lor. Ca prin minune, unele capodopere au fost transportate intacte și așa ni s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Roma și Parisul, abia aveau 40.000 de suflete. Era capitala lumii, ca știință, cultură, tehnologie de vîrf etc. Toate drumurile mergeau spre acest fabulos oraș. Cruciații au jefuit sălbatic acest formidabil simbol al progresului vremurilor acelea. Barbari și lacomi, cruciații au topit miraculoasele opere din aur și au transportat lingouri în țările lor. Ca prin minune, unele capodopere au fost transportate intacte și așa ni s-a transmis cîte ceva din mărețiile acestui fantastic oraș. La muzeul din Aachen puteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ceva din mărețiile acestui fantastic oraș. La muzeul din Aachen puteți vedea cîte ceva din măreția Imperiului Roman de Răsărit. Finețea, fantezia, dragostea de Dumnezeu, nemaipomenita tehnologie și măiestrie a acelor vremuri ne sînt dezvăluite plenar, lăsîndu-ne muți de uimire. Cruciații au jefuit și distrus în mod barbar, așa cum au făcut-o în anul 1453, la 29 mai și barbarii musulmani, conduși de Mohamed Cel Mare. Papa Inocențiu al III-lea, inițiatorul Cruciadei a patra, critica violent jaful cruciaților: "... ei au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de uimire. Cruciații au jefuit și distrus în mod barbar, așa cum au făcut-o în anul 1453, la 29 mai și barbarii musulmani, conduși de Mohamed Cel Mare. Papa Inocențiu al III-lea, inițiatorul Cruciadei a patra, critica violent jaful cruciaților: "... ei au furat vasele din argint din altare, le-au făcut bucăți... Au violat locurile sfinte și au răpit cruci și relicve... ''. Tot Papa a spus cu amărăciune "că s-a pus cruce uniunii ecleziastice...'' De fapt Cruciada a IV
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nefericirea? Prost ești tu cu tot neamul tău! replic răutăcios. Ne supărăm amîndoi și încercăm să ne ignorăm reciproc. După o pauză disputa reîncepe. Și atunci, cum era Baiazid Întîiul Ildirim, în cușca lui Timur-Lenk? Anexase Bulgaria, îi cocoșase pe cruciați la Nicopole și era pe val. Bine i-a făcut! A umilit cruciații, adică pe creștinii noștri. Dacă îl ascultau pe Mircea... Eu nu te întreb dacă bine i-a făcut Timur-Lenk. Eu vorbeam de nefericire. Să stai în cușcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și încercăm să ne ignorăm reciproc. După o pauză disputa reîncepe. Și atunci, cum era Baiazid Întîiul Ildirim, în cușca lui Timur-Lenk? Anexase Bulgaria, îi cocoșase pe cruciați la Nicopole și era pe val. Bine i-a făcut! A umilit cruciații, adică pe creștinii noștri. Dacă îl ascultau pe Mircea... Eu nu te întreb dacă bine i-a făcut Timur-Lenk. Eu vorbeam de nefericire. Să stai în cușcă, să mănînci și să-ți faci nevoile acolo, în văzul lumii... Să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Să-i fie laudă și laudă veșnică Seraficului Doctor, Sfântul Bonaventura, care, la cele trei Bucură-te, Marie recomandate de Urban al II-lea pentru dimineața și seara și pentru amiază de Grigorie al IX-lea, spre a asigura victoria cruciaților care luptau în Asia pentru liberarea locurilor Sfinte, a mai adăugat întreitul verset: „Îngerul Domnului a vestit Mariei”; „Iată roaba Domnului” și „Și Cuvântul s-a făcut trup”. Nu se poate spune entuziasmul cu care a fost primită această rugăciune
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
aflau înfloritoare mănăstiri franciscane. O altă direcție de activitate a fraților minori au fost părțile răsăritului îndepărtat. Chiar din 1217 se aflau în Țara Sfântă, la Ierusalim și în multe alte locuri din Siria, Cipru, Egipt, Grecia, asigurând asistența socială cruciaților și pelerinilor spre locurile sfinte ale creștinătății. Tot în sec. al XIII-lea sunt menționate expedițiile misionare ale fraților minori îmn Bosnia, Serbia, Bulgaria, Rusia, Armenia; ei sunt prezenți și în Abisinia, reușind să stabilească legături cu lumea musulmană și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Țamblac. Știu! i-o taie Ștefan. O să umplem prăpastia aiasta cu trupurile noastre și... și nu va mai fi prăpastie! Mai departe?!... Când le-am pomenit numele Măriei tale, dogele a strigat: "Ecce homo!" Și consilierii i-au ținut isonul: "Cruciatul!" "Spaima păgânilor!" "Eroul Creștinătății!" "Sabia Domnului!"... "Măscăriciul lui Hristos!" Ajunge! Și?!... Te ridicau în slăvi, dar în ochi le citeam disprețul. Hainele noastre erau ponosite, prăfuite... Cine eram noi? Niște valahi împuțiți, niște varvari de la Gurile Dunării; pe când ei, numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
A dat Domnul s-ajung și pe post de momeală turcească!... Tot neguțătorul mi-a șoptit că Senatul venețian umblă să încheie o pace secretă cu Mahomed. "O pace secretă?!" zvâcnește Ștefan lovit. Încă un pumnal împlântat în spatele Moldovei! Halal cruciați! Ștefan, furios, se vântură de la un capăt la altul al spătăriei. Boierii tac mâlc. Anafura cui... mormăie Mihail și se pleznește cu palma peste gură, dar nu se poate ține să nu le-o zică: Sictir! Ștefan răsuflă adânc, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ar fi să cădem la pace cu turcii?"... Nu! spune el repede. Nu! Uitați-l! A fost un gând nebun! L-am și uitat. "Pacea cu turcii"! Îmi stătea pe limbă! sare Stanciu. Ți-a dat Dumnezeu gândul ăl bun. "Cruciații" aiștea prea se spală pe mâini ca Pilat din Pont! izbucnește Duma. Dacă le-or fi murdare!? nu se lasă Mihail. "Turcii sunt mulți ca năsipul mării... Nici nu-i încape pământul Moldovei!" se plânge Juga. Da' sub pământ n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu-l pricepe nici el. Bodo poate să-ți spună. Tatăl lui, bancherii bogați din Zürich cu sipetele lor pline de aur pot schimba mult mai mult fața lumii decât o Întreagă armată flămândă și prost Înarmată. Ce-au făcut cruciații care au plecat cu burțile goale și desculți ca să elibereze Sfântul Mormânt? S-au gândit mai mult la prădăciuni decât la țelul sfânt despre care vorbeau. și vor mai Încerca iarăși și nu vor reuși nimic pentru că sunt mânați de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
avea de făcut. Se va duce la Konstanz, tocmai În celălalt capăt al lumii. Își aminti fața lătăreață a lui Hermann și ochii lui albaștri și cinstiți, În timp ce-i povestea despre meleagurile lui natale. Hermann ajunsese la Constantinopol Împreună cu alți cruciați. O credință naivă și puternică Îl Împinsese să străbată Europa pentru a elibera Sfântul Mormânt. Dar pe drum se Întâmplaseră atâtea, de neînțeles pentru mintea lui onestă. Cruciații nu așteptaseră Întâlnirea cu necredincioșii pentru a-și potoli setea războinică. Drumul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i povestea despre meleagurile lui natale. Hermann ajunsese la Constantinopol Împreună cu alți cruciați. O credință naivă și puternică Îl Împinsese să străbată Europa pentru a elibera Sfântul Mormânt. Dar pe drum se Întâmplaseră atâtea, de neînțeles pentru mintea lui onestă. Cruciații nu așteptaseră Întâlnirea cu necredincioșii pentru a-și potoli setea războinică. Drumul lor fusese pre sărat cu jafuri, cu cadavre ale fraților lor creștini din această parte a lumii. Plătiseră și ei, ce-i drept, un tribut sângeros. Istrul oglindise
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
soldat care a scăpat cu zile din acel măcel. Fiindcă nici localnicii nu s-au lăsat mai prejos...“ Cum veștile călătoresc mai repede decât armatele, Bizan țul, care aflase la ce trebuia să se aștepte, Îi primi cu răceală pe cruciați și le stabili cvartirul la Pera, pe celălalt mal al Cornului de Aur. Pe măsură ce trecea timpul, Hermann era din ce În ce mai dezamăgit și mai descumpănit. El plecase să-l gonească pe Antichist de la Ierusalim și acum, iată, totul devenise un joc al
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de Aur. Pe măsură ce trecea timpul, Hermann era din ce În ce mai dezamăgit și mai descumpănit. El plecase să-l gonească pe Antichist de la Ierusalim și acum, iată, totul devenise un joc al politicii pe care Împăratul Alexis Comnenul Îl juca cu mai marii cruciaților, pentru a-și asigura supremația În Țara Sfântă. Încet, Încet, Înflăcărarea cin stitului soldat se stinsese, așa că părăsi tabăra cruciaților și hotărî să se Întoarcă acasă. Dar n-avea bani, n-avea cal, n-avea nimic și nu știa Încotro
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Ierusalim și acum, iată, totul devenise un joc al politicii pe care Împăratul Alexis Comnenul Îl juca cu mai marii cruciaților, pentru a-și asigura supremația În Țara Sfântă. Încet, Încet, Înflăcărarea cin stitului soldat se stinsese, așa că părăsi tabăra cruciaților și hotărî să se Întoarcă acasă. Dar n-avea bani, n-avea cal, n-avea nimic și nu știa Încotro s-o apuce. Așa Îl Întâlni Simeon pe străzile Bizanțului, căscând gura la minunile unei lumi pe care n-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
orașului. Sau se prăpădise doborât de molimă. Sau poate că plecase. În câteva zile Hermann fu dat uitării și chiar și Simeon Își amintea rareori de el. Acum, dintr-odată, Îi răsărise În minte numele pe care buzele arse ale cruciatului Îl șoptiseră fără Încetare În timpul agoniei și o pornire ciudată Îl făcu să hotărască În grabă: va porni spre Apus. Va căuta lacul acela mare, În conjurat de munții albaștri și va intra Într-o lume nouă și Într-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
n-ai de unde să știi asta. Oricum, moartea Domniei Tale trebuia să semene cu o Întâmplare nefericită a cărei vină o poartă acest dobitoc cuminte și nevinovat. Ucigașul, cine o fi el, cunoaște obiceiurile Bizanțului. Stăpână, caută-l printre cavalerii cruciați care s-au Întors de acolo și păzește-te. E un om primejdios și, dacă a Încercat o dată, va mai Încerca. Ți-a cumpărat slugile și știe ce faci și unde te duci. Oricând poate lovi iar! Fata Îl privi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]