4,174 matches
-
Puțini scriitori români au, ca Zaharia Stancu, un mai mare gust al exoticului și al pitorescului social. Un târg de provincie devine la el un spațiu agitat ca o colonie americană. Satul din câmpia Dunării este, prin noutatea tipologiei și cruzimea relațiilor de viață, de un pitoresc nebun. [...] Ca romancier, Zaharia Stancu nu respectă nici o regulă. Scriitorul însuși mărturisește că nu știe în ce chip își scrie cărțile, ce destin secret conduce narațiunea. E suficient ca o întâmplare să-i vină
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
filmele erotice vizionate 70% din subiecți au afirmat că au fost marcați de scenele sexuale vizionate sau la care au participat cu sau fără voia lor. peste 75% au practicat autoerotismul În preadolescență și după subiecții au fost victime ale cruzimii afective din partea unuia sau a mai multor membrii ai familiei. adolescența le-a fost dominată de o izolare, de ,,tranziția la act”, de fantasme, de minciuni perpetue, de enurezis nocturn și coșmaruri. aproximativ toți subiecții au consumat alcool de la vârste
AGRESIVITATE SI INADAPTARE – Influentele mediului carceral asupra personalitatii individului. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Cioata Daniela, Cartas Nicoleta, P. Boisteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1480]
-
urât. Bifează explicațiile: copilul strângea gândăcelul în pumn nu a fost impresionat de plânsetul gândăcelului nu s-a gândit la familia acestuia, la toți cei care-l iubesc și-i vor binele Adaugă și tu alte enunțuri pentru a argumenta cruzimea faptei băiatului. 4.Găsește un alt final poeziei! Brainstorming 5. Care este morala (învățătura) poeziei? 6.Desenează o scenă din poezie! GHICIȚI POVESTEA ! Ghicitori folosite pentru recunoașterea personajului și a poveștii din care acesta face parte. Uniți textul ghicitorii cu
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
cursul „bolii afective” sau al „psihozei maniaco-depresive”. În plus, diferit de acestea, mai notăm existența stărilor disforice afective de tipul ambivalenței sau inversiunii afective, cu caracter bizar, din cursul schizofreniei, precum și tulburările afective specifice ale psihopaților, cu o conotație morală (cruzimea, cinismul, indiferența față de suferința celorlalți etc.). Tulburările afective sunt de regulă asociate cu modificări patologice din sfera activității motorii și ideative. Ele sunt extrem de variate și înregistrează diferențe în raport cu vârsta bolnavilor (copii, adulți, bătrâni). Cele mai sus prezentate configurează cadrul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și TBC în antecedente. Au frecvente tulburări de caracter de tipul nervozității asociate cu violență și crize de mânie, stigmate de degenerescentă fizică, somnambulism, emotivitate și frică crescute. Nivelul intelectual este normal. Manifestă tendință la clastromanie, rup și distrug obiecte, cruzime față de animale i) Instabilii simptomatici. La acești indivizi tulburările apar ca o consecință a unor afecțiuni diferite, de regulă post-infecțioase sau post-traumatice. Ca manifestări clinice se notează următoarele: onicofagia, coșmaruri nocturne, tulburări de somn, tulburări afective asociate cu tulburări de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi putut fi luate în derâdere dacă nu ar fi fost scăldate în sânge. Dar iluzia globalistă a fost maculată cu orori dantești, chiar la debutul noului mileniu de mișcarea teroristă anticapitalistă, inspirată de religia islamică. Teroarea, care amintește de cruzimile hasasinilor ismailiți din secolul al XII-lea, s-a extins la nivel mondial și nu pare să dea semne de liniștire în viitorul apropiat - dimpotrivă. Pe acest fond se derulează pledoariile pedagogice pentru realizarea educației globale și a curriculumului internațional
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ai unui atroce proces de distrugere. Dacă autoritatea le cere să facă ceva împotriva normelor fundamentale ale moralei, rari sunt cei care posedă resurse interioare pentru a rezista. O gamă de inhibiții îi opresc să se revolte. Chiar dacă unii realizează cruzimea atitudinii lor, nu găsesc puterea de a o rupe cu autoritatea. Se mai adaugă impulsul de a devaloriza victima, de a-i refuza calități umane, de a justifica acțiunile punitive contra celor ce sunt altfel. Controlul politic, scrie Milgram, se
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
relevă statisticile, interzicerea avortului nu a însemnat eradicarea practicării lui. Pentru a împiedica ducerea la capăt a unei sarcini nedorite, femeile apelau la diverse mijloace. Printre altele s-a revenit la practicile descrise de Panait Istrati la începutul secolului precedent. „Cruzimi fără nume, adevărate barbarii” (1983, p. 65), numea scriitorul obiceiurile femeilor ce-și înțepau uterul cu andrele de împletit, cărau poveri, își opăreau picioarele cu apă fiartă sau și le rupeau sărind de la înălțime. Un inventar al mijloacele de provocare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cultele neoprotestante) fiind în consens în a taxa avortul ca omucidere. În planul memoriei individuale - așa cum se observă și din prezentarea datelor reieșite din studiul de caz multiplu -, pentru cel care a trăit amintiri umilitoare și foarte dureroase este o cruzime să-i ceri să le retrăiască prin evocare. Studiind literatura memorialistică și jurnalele unor autori care au trăit experiențele traumatizante ale lagărelor și închisorilor secolului recent încheiat, Todorov (1995) reliefează două forme de amintire. Într-o primă formă, evenimentul poate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fi fost altul. Senzația acută a materiei colcăitoare, teroarea de ceea ce e grotesc și absurd în ordinea naturii se traduc într-o notație lipsită, deliberat, de grația caligrafiei. Metafora e făcută să descurajeze ochiul obișnuit cu subtilități livrești... În această cruzime a sincerității poetice, trebuie să observăm nu numai o expresie temperamentală, ci și o reacție față de extraordinara inflație de abstracțiuni din poezia actuală. O neîncredere totală se manifestă, atunci, în posibilitatea cuvîntului de a exprima ideea, și poetul alege expresia
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
unui mediu sufocant și imbecilizant. Literar, romanul excelează în construcția unor scene de viață cotidiană fadă, în conturarea de profiluri banale, dar și în dezvăluirea unor psihologii tarate, printre care și aceea a copilului Andrei Daia, îndărătnic, obraznic, înclinat spre cruzime și perversitate. Analog este construit romanul Plus-minus o zi (1988). Exmatriculat din facultate pentru un act de indisciplină, în anul întâi, studentul Emil Cela, șahist de performanță, primește ordin de încorporare. Având vocația scrisului, el ține un jurnal, și pagini
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
Țepeș servea intenției lui Matei Corvin de a-l discredita pe domnitorul român în fața Apusului, justificând astfel schimbarea atitudinii politice față de acesta și abandonarea campaniei antiotomane în care se angajase. Portretul lui Dracula din versiunea germană, în care se accentuează cruzimea, demonismul și inumanitatea eroului, prin descrierea unor suplicii și atrocități, corespunde și mentalității medievale occidentale, unde predomină ideea morții asociată cu imaginea tiranului sadic. Larga difuzare a povestirii germane în Europa Centrală și Apuseană s-a datorat atât legăturilor ecleziastice
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
Mult mai apropiată de realitatea istorică decât versiunea germană (ce i-a putut servi ca izvor numai prin informațiile legate de relațiile și expedițiile lui Vlad Țepeș în mediul negustorilor sași), povestirea slavonă, nu lipsită de unele accente acuzatoare cu privire la cruzimea excesivă a voievodului, îi compune acestuia un portret ale cărui dominante sunt vitejia, înțelepciunea, mândria, orgoliul de „mare stăpânitor”, trăsătură preluată din tradiția bizantină. Sunt scoase în evidență latura antiotomană a acțiunilor voievodului, lupta cu boierimea pentru centralizarea statului, măsurile
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
și rusești asupra lui, București, 1896; Grigore C. Conduratu, Michael Beheims „Gedicht über den Woiwoden Wlad II - Drakul”, București, 1903; N. Iorga, Încă ceva despre Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, CL, 1904, 4; Constantin I. Karadja, Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Țepeș, în Închinare lui N. Iorga, Cluj, 1931, 202-206; N. P. Smochină, Elemente românești în narațiunile slave asupra lui Vlad Țepeș, Iași, 1939; N. Iorga, Contribuții la legăturile românești cu rușii și ungurii. I. Ceva nou despre „Povestea
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
Reuniți seara în casa preotului, vinovații îl conving, cu viclenie, pe un țăran cam slab de minte, Todor Ciupe, zis Ipu, să ia fapta asupra lui. Motivația acceptării de către acesta de a se lăsa omorât rămâne puțin plauzibilă; în schimb, cruzimea ipocrită, egoismul, filistinismul celor ce nu își fac scrupule din a sacrifica un inocent ies la lumină într-un mod ce amintește de Boule-de-Suif, nuvela lui Maupassant. Din perspectiva ideologică îndeobște conformistă adoptată în proză e privită existența și în
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
dezumanizante. Uri, spaime, complexe atavice răbufnesc în expresii paradoxale, demențiale, desfigurând caractere, impunând conduitei multora manifestări de neînțeles. Prin răsturnările sociale au ieșit la suprafață exemplare umane deformate moral sau incapabile să își domine înclinații și veleități nocive, ca brutalitatea, cruzimea, orgoliul exacerbat, arivismul, setea de putere. Parvenit într-o anumită funcție, un ins se comportă ca un satrap, consătenii ajungând să se teamă de el. În jurul micului despot s-a aciuat o clică de profitori, care reprimă orice tendință de
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
1975), Anamorfoze (1983), Fragilități (1996) și Provocări imergente (2000) reiau fără variații prea marcate registrul tematic caracteristic autorului. O ușoară schimbare se înregistrează în Fragilități, unde se arată interes haikuului (Haiku în oglindă), iar imaginile redau, adesea, gesturi de o cruzime cu atât mai percutantă, cu cât este mai absurdă. Chiar dacă romanul nu constituie pentru M. un gen privilegiat, Golful sălbatic (1977), apărut în colecția „Romanul de dragoste” și al cărui tiraj s-a epuizat rapid, după alte criterii decât literare
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
aflați în poziții înalte, încearcă orice stratagemă pentru a părăsi frontul. Memorialistica lui M. realizează o sinteză a existenței autorului, prezentând două momente esențiale, unul plin de inocență și bucurie, iar celălalt, dominat de un suflu tragic, cu secvențe de cruzime care pun la încercare fibra morală a fiecăruia. SCRIERI: Lumea copilăriei mele, București, 1998; Amintiri din război. 1941-1944, București, 1998; Strigătul sau Proiecția unui necunoscut în secolul în care a trăit, București, 2003. Repere bibliografice: Florin Grigoriu, Cornici de carte
MUSEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
emoție („Întâmplările se legau între ele, / frunzele împlineau o călătorie prin moarte”; „piatra adumbrea istorii miraculoase, / dar cărțile rămâneau necitite”), fie de semnalizări indirecte, învăluite, ale ,,spaimei de cenușă”. Chiar în monturi „lucrate”, cu un anume aer prețios, accentul de cruzime, evocând parcă oximoronice asocieri în genul lui Gellu Naum, este rarisim (,,prin carnea frunzei umblă fierăstraie”). E preferat, vizibil, refugiul într-o spunere mai dispersată, în pliuri relativizante, catifelând, încețoșând peisajul și obscurizând imaginea: „Glorioase trec păsările spre vărării./ Un
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
din copilărie, critică nedreptăți ale „vechii orânduiri”, fără a cădea însă într-o admirație obedientă față de noua societate. Se simt influențe din I.Al. Brătescu- Voinești în Mieluțul (Mițu, un copil orfan, pierde un miel și e tratat cu atâta cruzime de stăpâna sa, încât fuge în pădure, unde va fi răpus de sălbăticiuni), din Liviu Rebreanu în Împărțeala (lui Gheorghe îi moare de sărăcie un copil și, ca să nu mai piardă unul, inițiază o revoltă în sat, în urma căreia împarte
NEAMTZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288389_a_289718]
-
cauză a condițiilor infernale de viață pe care le descriu, ci atribuie multe din aceste condiții unor factori de altă natură, biologică și fiziologică, între care, în primul rând, ereditatea; prin aceasta s-ar explica înclinațiile spre perversiuni, spre violență, cruzime, crimă. Concluzia implicită nu poate fi decât inutilitatea acțiunilor de schimbare a societății. Instaurat în literatura franceză, n. a avut în romanul și mai ales în teatrul german reprezentanți precum Gustav Freytag, Hermann Sudermann, Gerhart Hauptmann, iar în alte literaturi
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
cărui egidă ține prelegeri. Se căsătorește, în noiembrie 1913, cu Silvia Cristescu, nepoata lui Ioan Bogdan, care în august 1917 va muri, împreună cu fetița adusă atunci pe lume. Tragedia îl zdruncină, dar îl și îndârjește în voința de a sfida cruzimea destinului printr-o muncă asiduă. Refugiat în timpul războiului la Dobrovăț, județul Iași, își continuă aici lucrul, apoi la Odessa și la Focșani. Întors la București, își reîncepe activitatea didactică, colaborează la „Arhiva pentru știința și reforma socială” a lui D.
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
ce vede și ce aude. Spre pildă, în Reportaj marin, într-un peisaj apăsat de o căldură cețoasă, pe o plajă cu o jalnică ambianță comercială și distractivă, se înghesuie în neștire trupuri diforme, bolnave, descrise cu pletorică și plată cruzime, în aspirația configurării unei lumi inconsistente, lipsite de repere, haotice. Romanul Stele căzătoare (1946) urmărește câteva existențe feminine, în principal „artiste”. Mai pregnante sunt două personaje, preocupate de artă și cărți, de calitatea propriei vieți, cu tristeți, neîmpliniri și năzuințe
PERETZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288758_a_290087]
-
Moralistul crede că gena națională este compromisă și că răul general nu mai poate fi oprit. Opiniile lui au, de regulă, audiență. Scrierile eseistice merg în sensul cunoscut: confesiune, meditații morale și politice, fapte curente de viață, analizate cu o cruzime care nu exclude un scepticism fundamental. Omul vigilent al Cetății este un Don Quijote într-o lume (lumea Estului) în care utopiile și nostalgiile sunt impure. Sămânța iubirii cade pe un sol îmbibat de ură și, în genere, de mizerie morală
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
un tânăr asemănător în multe tatălui său, spre erotism, viraj pe care eroina îl refulează și prin dramatizarea întrucâtva exagerată a avansării în vârstă. Nici iubirea, nici îmbătrânirea ei nu scapă prietenelor tânărului și, la auzul constatărilor acestora, de o cruzime inerentă adolescenței, Mia traversează o criză ce o conduce la sinucidere, simplu „fapt divers” pentru ceilalți. Atât confuzia sentimentelor, tranziția de la unul la altul, cât și criza finală ofereau câmp fertil analizei psihologice. Instrumentul ales în Fapt divers este monologul
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]