3,588 matches
-
și pentru a prescrie remedii adecvate. Un principiu fundamental al taoismului afirmă că principiile primordiale care guvernează universul în mare sunt aceleași care se aplică și în cazul fiecărei părți a acestuia, după aceleași modele. Aceasta este și concluzia fizicii cuantice moderne care privește întregul univers ca fiind un macrocosmos gigantic al atomului, iar atomul ca fiind un univers în miniatură. Medicii chinezi consideră trupul uman ca fiind un microcosmos al universului și nu fac nici o deosebire între „natură” și „natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de diagnosticare și tratare a pacienților, bucătarii chinezi echilibrează ingredientele și armonizează aromele în conformitate cu afinitățile lor naturale și așa mai departe. Poate unul dintre motivele pentru care studenții chinezi de astăzi excelează în mod atât de remarcabil în domeniul teoriei cuantice și al fizicii nucleare este acela că deja posedă înțelegerea inerentă a aspectelor yin și yang, ceea ce reprezintă exact direcția pe care fizica modernă o ia în ziua de azi. În timp ce majoritatea oamenilor de știință occidentali continuă să ignore teoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Din multitudinea variantelor posibile, foarte puțini reușesc să enunțe varianta potrivită. Referindu-se la același lucru, fizicianul Will Keepin 197 subliniază că în cazul divinației veritabile nu putem vorbi de corelații, ci de o ordine subtilă. Cunoscutul specialist în fizică cuantică arată că practicile divinatorii, în special astrologia, pot fi explicate convingător pe baza modelului fractalic. Or, acesta nu presupune corelații, ci structuri de autosimulare. Ideea este că tehnologia avansată a reușit să pună în evidență faptul că întregul se regăsește
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
această perspectivă, divinația presupune mai curând un efort de decriptare și înțelegere a semnelor și simbolurilor decât unul corelativ. O abordare asemănătoare oferă și Patrick Drouot în Șamanul, fizicianul, și misticul 199. El stabilește o relație între știința modernă (fizica cuantică) și practicile șamanice. Totuși, cum explicăm dorința oamenilor de a apela la astfel de practici dacă multe predicții se dovedesc a fi false? Faptul că acest tip de cunoaștere operează cu simboluri și rituri, faptul că ea este înconjurată cu
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
când o mișcare este degradată printr-o exersare prea lungă. Învățarea observabilă Cunoașterea rezultatelor este o manieră de a învăța o secvență de mișcare. Aceste două sectoare nu sunt foarte dezvoltate din diferite motive. Cum am mai menționat înainte, cunoașterea cuantică a rezultatelor este mai puțin dezvoltată din cauza accentului care a fost pus pe cunoașterea externă a rezultatelor. Învățarea prin observare nu este foarte dezvoltată deoarece adepții psihologiei moderne și-au consacrat energia motorie instrumentală și condiționării clasice. Dacă experiența cantitativă
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
de lucrări Adevăruri care mint că "ceea ce noi numim astăzi climatul de opinie este de fapt un șir de minciuni... Cartea conține cîteva capitole care se referă la neînțelegeri curente, ca de exemplu o discuție a unui fizician asupra teoriei cuantice (Davies 1979), și care n-au nici o legătură cu inducerea în eroare ce se produce fără a exista o intenție reală de a păcăli. Pe de altă parte, apare și un capitol scris de Thomas Szasz (1979:122) intitulat "Adevărurile
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
apariția înșelătoriei la niveluri mai ridicate, însă în același timp stimulează eforturile de a detecta falsul. Este sigur că atît înșelătoria, cît și încercarea de a o descoperi, vor persista. ȘTIINȚELE SOCIALE În științele naturale, în ciuda complicațiilor aduse de mecanica cuantică și de principiul incertitudinii lansat de Heisenberg, este deseori posibil să se spună cu siguranță deplină că o anume afirmație este falsă. În științele sociale se pot face mult mai rar etichetări de falsitate cu aceeași convingere. Folosind termeni convenționali
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sine". Definiție dată de Spinoza lui Dumnezeu sau substanței. Dacă orice proiecție presupune un proiecționist exterior ecranului și deci o dedublare, imaginea catodică unește cei doi poli ai reprezentării într-un soi de emanație a lucrurilor însele. Pixelul indicând structura cuantică a universului, dacă metafora nu-i prea îndrăzneață; vehiculul și vehiculatul sunt omogene. Am trecut de la o estetică la o cosmologie. Apoi, culoarea consolidează în mod decisiv analogicul, concretețea și capacitatea halucinatorie a amprentei. Precum caracterul scris negru pe alb
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
În termodinamică, un zero a devenit o barieră imposibil de trecut: cea mai scăzută temperatură posibilă. În teoria generală a relativității, a lui Einstein, un alt zero devenea o gaură neagră, o stea monstruoasă ce înghițea sori întregi. În mecanica cuantică, un zero este responsabil de apariția unei surse ciudate de energie - infinită și omniprezentă, pe care o găsești până și în vidul cel mai perfect - și a unei forțe fictive, născute din nimic. Căldură zero Când poți măsura ceea ce spui
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
reflectau legile reale după care funcționa lumea. Cuburile de gheață nu distrug civilizațiile prin bombardări cu raze gamma, deși urmărind regulile fizicii acceptate în acel moment ajungeai inevitabil la această concluzie. Una dintre legile fizicii era greșită. Dar care? Zeroul cuantic: energia infinită Pentru fizicieni, vidul este compus din toate particulele și forțele ascunse în el. Este o substanță mult mai consistentă decât nimicul filozofic. SIR MARTIN REES Catastrofa ultravioletă a dus la producerea revoluției cuantice. Mecanica cuantică l-a scos
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
era greșită. Dar care? Zeroul cuantic: energia infinită Pentru fizicieni, vidul este compus din toate particulele și forțele ascunse în el. Este o substanță mult mai consistentă decât nimicul filozofic. SIR MARTIN REES Catastrofa ultravioletă a dus la producerea revoluției cuantice. Mecanica cuantică l-a scos pe zero din teoria clasică a luminii - îndepărtând energia infinită care se presupunea că ar proveni din fiecare particulă de materie din univers. Cu toate acestea, nu era o reușită extraordinară. Un zero în mecanica
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Dar care? Zeroul cuantic: energia infinită Pentru fizicieni, vidul este compus din toate particulele și forțele ascunse în el. Este o substanță mult mai consistentă decât nimicul filozofic. SIR MARTIN REES Catastrofa ultravioletă a dus la producerea revoluției cuantice. Mecanica cuantică l-a scos pe zero din teoria clasică a luminii - îndepărtând energia infinită care se presupunea că ar proveni din fiecare particulă de materie din univers. Cu toate acestea, nu era o reușită extraordinară. Un zero în mecanica cuantică conduce
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Mecanica cuantică l-a scos pe zero din teoria clasică a luminii - îndepărtând energia infinită care se presupunea că ar proveni din fiecare particulă de materie din univers. Cu toate acestea, nu era o reușită extraordinară. Un zero în mecanica cuantică conduce la presupunerea că întregul univers - inclusiv vidul - este plin cu o cantitate infinită de energie: energia în punctul de zero absolut. Aceasta, la rândul ei, duce la cel mai ciudat zero din univers: forța-fantomă a nimicului. În anul 1900
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
80 m, între aceste două categorii neexistând nici o alta. Și ar fi ridicol ca mașinile să meargă numai cu 50 și 60 de kilometri pe oră, dar niciodată cu 53 sau cu 58 de kilometri pe oră. Totuși, o mașină cuantică s-ar comporta exact în acest mod. Ai putea merge cu 50 de kilometri pe oră, însă dacă ai accelera, - hop! - te-ai trezi instantaneu ajungând la 60 de kilometri pe oră. Nici o viteză intermediară nu este permisă, astfel încât, pentru
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
oră, însă dacă ai accelera, - hop! - te-ai trezi instantaneu ajungând la 60 de kilometri pe oră. Nici o viteză intermediară nu este permisă, astfel încât, pentru a ajunge de la 50 la 60 de kilometri pe oră, trebuie să faci un salt cuantic. În același fel, oamenii cuantici nu ar putea crește prea ușor; ar stagna la înălțimea de 1,50 m timp de câțiva ani și apoi, într-o fracțiune de secundă, - poc! - ar ajunge la înălțimea de 1,80 m. Ipoteza
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
hop! - te-ai trezi instantaneu ajungând la 60 de kilometri pe oră. Nici o viteză intermediară nu este permisă, astfel încât, pentru a ajunge de la 50 la 60 de kilometri pe oră, trebuie să faci un salt cuantic. În același fel, oamenii cuantici nu ar putea crește prea ușor; ar stagna la înălțimea de 1,50 m timp de câțiva ani și apoi, într-o fracțiune de secundă, - poc! - ar ajunge la înălțimea de 1,80 m. Ipoteza cuantică ne dărâmă tot ceea ce
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
În același fel, oamenii cuantici nu ar putea crește prea ușor; ar stagna la înălțimea de 1,50 m timp de câțiva ani și apoi, într-o fracțiune de secundă, - poc! - ar ajunge la înălțimea de 1,80 m. Ipoteza cuantică ne dărâmă tot ceea ce am învățat din experiența de zi cu zi. Deși nu este în concordanță cu modul în care natura pare să funcționeze, ciudata ipoteză a lui Planck - care spunea că vibrațiile moleculare erau cuantificate - a condus la
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a lui Planck - care spunea că vibrațiile moleculare erau cuantificate - a condus la găsirea unei formule corecte pentru frecvențele luminii emise de un obiect. Dar, cu toate că au înțeles rapid că ecuația lui Planck era corectă, fizicienii nu au acceptat ipoteza cuantică. Era prea ciudată pentru a fi acceptată. Un candidat neașteptat a transformat ipoteza cuantică din ciudățenie în fapt acceptat. Albert Einstein, un funcționar în vârstă de douăzeci și șase de ani de la Oficiul de brevete, a arătat lumii fizicii că
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
unei formule corecte pentru frecvențele luminii emise de un obiect. Dar, cu toate că au înțeles rapid că ecuația lui Planck era corectă, fizicienii nu au acceptat ipoteza cuantică. Era prea ciudată pentru a fi acceptată. Un candidat neașteptat a transformat ipoteza cuantică din ciudățenie în fapt acceptat. Albert Einstein, un funcționar în vârstă de douăzeci și șase de ani de la Oficiul de brevete, a arătat lumii fizicii că natura funcționa mai degrabă în salturi cuantice, decât liniar. Mai târziu, el avea să
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
acceptată. Un candidat neașteptat a transformat ipoteza cuantică din ciudățenie în fapt acceptat. Albert Einstein, un funcționar în vârstă de douăzeci și șase de ani de la Oficiul de brevete, a arătat lumii fizicii că natura funcționa mai degrabă în salturi cuantice, decât liniar. Mai târziu, el avea să devină principalul rival al teoriei la fundamentarea căreia contribuise. Einstein nu părea a fi un revoluționar. Pe când Max Planck întorcea cu susul în jos întregul univers al fizicii, Albert Einstein se chinuia să
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
care nu era nici pe departe cel spre glorie. Cu toate acestea, în martie 1905, a scris o lucrare care avea în cele din urmă să-i asigure Premiul Nobel. Această lucrare, în care explica efectul fotoelectric, a adus mecanica cuantică în prim plan. Și, odată ce mecanica cuantică a fost acceptată, cu ea au fost acceptate și puterile misterioase ale lui zero. Efectul fotoelectric a fost descoperit în 1887, când fizicianul german Heinrich Hertz a observat că o radiație ultravioletă poate
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
spre glorie. Cu toate acestea, în martie 1905, a scris o lucrare care avea în cele din urmă să-i asigure Premiul Nobel. Această lucrare, în care explica efectul fotoelectric, a adus mecanica cuantică în prim plan. Și, odată ce mecanica cuantică a fost acceptată, cu ea au fost acceptate și puterile misterioase ale lui zero. Efectul fotoelectric a fost descoperit în 1887, când fizicianul german Heinrich Hertz a observat că o radiație ultravioletă poate face o tavă să scoată scântei: pur
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
uneori se comportă ca o particulă, alteori se comportă ca o undă. De fapt, lumina nu este nici particulă, nici undă, ci o combinație ciudată a lor. Este un concept greu de înțeles. Dar această idee stă la baza teoriei cuantice. Conform teoriei cuantice, totul - lumină, electroni, protoni - are atât proprietăți ondulatorii, cât și corpusculare. Dar dacă obiectele au comportament de particulă și undă în același timp, ce ar putea fi ele oare? Matematicienii știu în ce mod să le descrie
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ca o particulă, alteori se comportă ca o undă. De fapt, lumina nu este nici particulă, nici undă, ci o combinație ciudată a lor. Este un concept greu de înțeles. Dar această idee stă la baza teoriei cuantice. Conform teoriei cuantice, totul - lumină, electroni, protoni - are atât proprietăți ondulatorii, cât și corpusculare. Dar dacă obiectele au comportament de particulă și undă în același timp, ce ar putea fi ele oare? Matematicienii știu în ce mod să le descrie: sunt funcții de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ale unei ecuații diferențiale, cunoscută sub denumirea de ecuația Schrödinger. Din nefericire, această descriere matematică nu are înțeles intuitiv; este imposibil să-ți faci o imagine clară asupra acestor funcții de undă9. Și mai rău, pe măsură ce fizicienii descopereau complicațiile mecanicii cuantice, lucruri din ce în ce mai ciudate începeau să iasă la iveală. Poate că cel mai bizar dintre toate este produs de un zero din ecuațiile mecanicii cuantice: energia în punctul zero absolut. Această forță ciudată este întrețesută cu ecuațiile matematice ale universului cuantic
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]