2,847 matches
-
Johannes Kepler, Mysterium Cosmographicum, 1596). Ordinea planetelor: [Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, (Uranus, Neptun, Pluto)]. Alternanta Corp platonic-Planetă [Kepler] Corp platonic, număr de fete; Sfera înscrisă în corpul platonic și care închide solidul următor Orbită planetei Sfera care închide cubul Orbita lui Saturn Hexaedrul-cub, 6 Sfera înscrisă în cub și care închide piramida Orbita lui Jupiter Tetraedrul-piramidă, 4 Sfera înscrisă în piramida și care închide dodecaedrul Orbita lui Marte Dodecaedrul, 12 Sfera înscrisă în dodecaedru și care închide icosaedrul Orbită
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Terra, Marte, Jupiter, Saturn, (Uranus, Neptun, Pluto)]. Alternanta Corp platonic-Planetă [Kepler] Corp platonic, număr de fete; Sfera înscrisă în corpul platonic și care închide solidul următor Orbită planetei Sfera care închide cubul Orbita lui Saturn Hexaedrul-cub, 6 Sfera înscrisă în cub și care închide piramida Orbita lui Jupiter Tetraedrul-piramidă, 4 Sfera înscrisă în piramida și care închide dodecaedrul Orbita lui Marte Dodecaedrul, 12 Sfera înscrisă în dodecaedru și care închide icosaedrul Orbită Terrei Icosaedrul, 20 Sfera înscrisă în icosaedru și care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sfere în sfere [orbite în orbite], alternînd cu corpuri platonice (care descriu orbitele prin înscriere / circumscriere). Fig. 4 Modelul keplerian al Sistemului Solar bazat pe corpurile solide paltonice. Se observă clar sfera cea mai exterioară (orbita lui Saturn) care închide cubul; sfera (orbita lui Jupiter) care închide tetraedrul; și sfera (orbita lui Marte) închisă în tetraedru. Mysterium Cosmographicum, Thübingen, 1596. Fig. 5 Detaliu al modelului keplerian. Se observă sfera (orbita lui Marte) care închide dodecaedrul, sfera (orbită Terrei) care închide icosaedrul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tudor Vladimirescu nr. 40, țel. 0253/214910 IAȘI Librăria Casă Cărții, Bd. Ștefan cel Mare nr.56, țel. 0232/270479 Librăria Junimea, Piața Unirii nr. 4, țel. 0232/412712 Librăria Academiei, Bd. Carol I nr. 8, țel. 0232/218297 Librăria Cubul de sticlă, Bd. Carol I nr. 3-5, țel. 0232/215683 ORADEA Librăria Mihai Eminescu, str. Meșteșugarilor nr. 73, țel. 0253/431924 RÂMNICU-VÂLCEA Librăria Aldan, Mag. Cozia, Calea lui Traian nr. 2, țel. 0250/743263 SATU-MARE Librăria Mihai Eminescu, str. Țibleșului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
osînda,/ Cu tine de acum nainte-mpartă domnia/ Peste lucrurile toate ce despărțite sînt prin hotarele-Empyreului,/ Cetatea Lui pătrată, de-a ta orbiculara Lume.") "Cetatea cea pătrată" aparține, așadar, lui Dumnezeu, în vreme ce "Lumea orbiculara" aparține lui Satan. 77 (ÎI, 169) TRIUNGHIURI, CUBURI: Platon arată că atomii nu sînt materie propriu-zisă, ci forme geometrice precum corpurile regulate ale matematicienilor. Empedocles propusese deja în secolul al V-lea o asimilare a celor 4 elemente (sau "stihii"; grec. stoikheia) cu poliedrele, si au fost atestate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
chiar formă să flacăra (elementul Foc). Pitagoricienii (inclusiv și probabil mai ales grupul de discipoli ai lui Philolaos, care încerca să descrie sintetic prin alegorii și cu mijloace geometrice principiile pe baza cărora Universul funcționează, cosmogonia, psihogonia, etc.) au stabilit cubul ca simbol al stabilității perfecte, ca figură geometrica a Pămîntului. Aceste corpuri erau pentru Platon ideile (eidē, întruchipări) care stăteau la baza structurii materiei și care defineau comportarea fizică a elementelor cărora ideile le aparțineau. Astfel, în doctrina lui Platon
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
simplă (tetraedrica) (tetraedrul, poliedrul cu 4 fete plane: 4 triunghiuri; cel mai simplu poliedru regulat care ordonează spațiul geometric), cu vîrfurile sale ascuțite, reprezenta cea mai mica particulă a elementului Foc (format, așadar, din triunghiurile despre care vorbește Blake). 2. Cubul (hexaedru, poliedru cu 6 fete plane: 6 pătrate) era cea mai mica particulă a elementului Pămînt, în același timp simbolizînd stabilitatea Pămîntului. (Chiar dacă acceptau ideea că Terra se rotea, pitagoreicii credeau că era necesar un principiu al cubului-hexaedru care să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
6 pătrate) era cea mai mica particulă a elementului Pămînt, în același timp simbolizînd stabilitatea Pămîntului. (Chiar dacă acceptau ideea că Terra se rotea, pitagoreicii credeau că era necesar un principiu al cubului-hexaedru care să genereze echilibrul stabil indispensabil formării Pămîntului-platformă: cubul era corpul solid cu cea mai simplă distribuire care se fixează bine pe întinderea plana și nu poate fi răsturnat). 3. Octaedrul (poliedrul cu 8 fete plane: 8 triunghiuri echilaterale) semnifică Aerul: el era format prin suprapunerea a doua piramide
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
slujească lui Kepler în ideea să genială de a corela aceste figuri geometrice cu orbitele planetare, cum vom arăta imediat. Se pare că trei dintre aceste "corpuri cosmice", cum au fost numite poliedrele regulate convexe, au fost descoperite de pitagoreici (cubul: Pămînt; piramida: Foc; dodecaedrul: sfera Universului, identificată foarte probabil, pe lîngă celelalte patru elemente, ca al cincilea element ulterior înțeles pesemne drept quintaessentia). Celelalte două au fost descoperite probabil de Theaitetos (octaedrul: Aer; icosaedrul: Apă). Pentru pitagoreici erau astfel fundamentale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
identificată foarte probabil, pe lîngă celelalte patru elemente, ca al cincilea element ulterior înțeles pesemne drept quintaessentia). Celelalte două au fost descoperite probabil de Theaitetos (octaedrul: Aer; icosaedrul: Apă). Pentru pitagoreici erau astfel fundamentale în relația de corespondență microcosm-macrocosm următoarele: cubul (Pămînt), octaedrul-romb (Aer) și dodecaedrul (Univers), acesta din urmă fiind o Sferă virtuală, iar în viziunea lui Philolaos modul abstract pentru al cincilea element. La acestea se adaugă piramida-tetraedru (Foc). (Vezi și Filosofia greacă pînă la Platon, vol. ÎI, partea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că nu era o coincidență că numărul corpurilor platonice era mai mic cu o unitate față de cel al planetelor cunoscute: "Dumnezeul geometric" a atribuit cele cinci corpuri "platonice" distantelor exacte dintre orbitele planetare: 1. sferei dintre Saturn și Jupiter HEXAEDRUL (cubul) cu 6 fete care reprezintă elementul "Pămînt"; 2. sferei dintre Jupiter și Marte TETRAEDRUL cu 4 fete și forma de piramida care reprezintă elementul "Foc"; 3. sferei dintre Marte și Terra DODECAEDRUL cu 12 fete care reprezintă elementul "Eter" sau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
imensă, nereprezentată în modelul propriu-zis (Cerul), în interiorul căreia se află un cuib de sfere în sfere, între două sfere succesive aflîndu-se un corp platonic (modelul se desfasoara concentric) astfel: orbita lui Saturn (1) [cea mai exterioară sfera din sistemul solar] > > cub înscris în orbită lui Saturn > > sfera în cub: orbita lui Jupiter (2) > > tetraedru înscris în orbită lui Jupiter > > sfera în tetraedru: orbita lui Marte (3) > > dodecaedru înscris în orbită lui Marte > > sfera în dodecaedru: orbită Terrei (4) > > icosaedru înscris în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se află un cuib de sfere în sfere, între două sfere succesive aflîndu-se un corp platonic (modelul se desfasoara concentric) astfel: orbita lui Saturn (1) [cea mai exterioară sfera din sistemul solar] > > cub înscris în orbită lui Saturn > > sfera în cub: orbita lui Jupiter (2) > > tetraedru înscris în orbită lui Jupiter > > sfera în tetraedru: orbita lui Marte (3) > > dodecaedru înscris în orbită lui Marte > > sfera în dodecaedru: orbită Terrei (4) > > icosaedru înscris în orbită Terrei > > sfera în icosaedru: orbita lui Venus
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rotesc în jurul Soarelui. Acesta este și motivul pentru care există numai șase planete. [...] În continuare am arătat că solidele regulate se împart în două grupuri: trei în unul și două în celălalt. Grupului mai mare îi aparțin, în primul rînd, Cubul, apoi Piramida și, în cele din urmă, Dodecaedrul. Celui de-al doilea grup îi aparțin, primul, Octaedrul și, al doilea, Icosaedrul. De aceea cea mai importantă porțiune a universului, Pămîntul unde imaginea lui Dumnezeu este reflectată în om separă cele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este reflectată în om separă cele două grupuri. Căci, după cum am demonstrat imediat în continuare, solidele din primul grup trebuie să se afle dincolo de orbită Pămîntului, iar cele din al doilea grup înăuntrul [acesteia] [...] Astfel am fost determinat să atribui Cubul lui Saturn, Tetraedrul lui Jupiter, Dodecaedrul lui Mare, Icosaedrul lui Venus și Octaedrul lui Mercur [...]." Făcînd aceste atribuiri Kepler lua Terra și orbită Terrei ca punct de reper: pornind de la această orbită a Terrei puteau fi determinate toate celelalte orbite
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
închidea orbită Terrei într-un dodecaedru, dodecaedrul era închis într-o sfera, iar sfera această eră orbita lui Marte; similar, în orbită Terrei era înscris un icosaedru, în acestă era înscrisă o sferă, iar sfera această eră orbita lui Venus. Cubul este astfel atribuit lui Saturn, deoarece orbită să era aflată pornind de la orbită inferioară, a lui Jupiter: această eră închisă în cub, cubul era închis într-o sfera, aceasta fiind orbită căutată, etc. Descoperind aceste relații matematice (pe care le-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Terrei era înscris un icosaedru, în acestă era înscrisă o sferă, iar sfera această eră orbita lui Venus. Cubul este astfel atribuit lui Saturn, deoarece orbită să era aflată pornind de la orbită inferioară, a lui Jupiter: această eră închisă în cub, cubul era închis într-o sfera, aceasta fiind orbită căutată, etc. Descoperind aceste relații matematice (pe care le-a revizuit curînd după aceea), Kepler avea certitudinea că dăduse peste izvorul de înțelepciune al vechii tradiții hermetice. Astfel, Kepler mărturisea în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
era înscris un icosaedru, în acestă era înscrisă o sferă, iar sfera această eră orbita lui Venus. Cubul este astfel atribuit lui Saturn, deoarece orbită să era aflată pornind de la orbită inferioară, a lui Jupiter: această eră închisă în cub, cubul era închis într-o sfera, aceasta fiind orbită căutată, etc. Descoperind aceste relații matematice (pe care le-a revizuit curînd după aceea), Kepler avea certitudinea că dăduse peste izvorul de înțelepciune al vechii tradiții hermetice. Astfel, Kepler mărturisea în Harmonices
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
construi o sfințenie pentru Dumnezeul meu, departe de hotarele Egiptului" (apud. Roob, op. cît., p. 624). Tot în această lucrare, ca și în Mysterium Cosmographicum înainte, Kepler a asociat solidele platonice cu elementele: tetraedrul era formă focului, octaedrul formă aerului, cubul formă pămîntului, icosaedrul formă apei și dodecaedrul formă cosmosului ca întreg sau eter. Această asociere este veche, Platon chiar referindu-se la Timaeus din Locri care afirma că Universul era cuprins de un dodecaedru uriaș, celelalte patru solide reprezentînd elementele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fragmentează spiritul (infinit, i.e. energia infinită) condensîndu-l în elemente-materie finite (îl limitează), si nu încetează să se fragmenteze pe șine. Versul lui Blake poate fi citit în ambele sensuri: elementele separă triunghiuri etc.; sau elementele sînt separate de triunghi și cub, ca forme arhetipale ("platonice") ale limitării-ale creației, care sînt preexistențe în rațiunea divină (că Idei), în limbajul spiritual formator (logosul-rațiunea Ideilor), din care Urizen păstrează o parte ce nu poate fi ștearsă. Milton, în Paradisul pierdut, Cartea I (p. 8
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Luvah. 83 (ÎI, 202) Skirts vesminte ce acoperă trupul femeiesc de la talie în jos. 84 (ÎI, 252) pavilioane: Aici probabil în sensul de corturi mari, cu vîrfuri ascuțite, rezervate căpeteniilor armatei. 85 (ÎI, 253) aburi: Sau "efluvii". 86 (ÎI, 254) Cuburile de lumină: expresia reflectă paradoxul transformării energiei (luminii/spiritului/focului platonician) în elementul platonician Pămînt (reprezentat ca fiind cub, care este simultan și simbol al stabilității). De altfel, potrivit sistemului compozit al lui Platon, din combinarea a doua tetraedre (care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
energiei (luminii/spiritului/focului platonician) în elementul platonician Pămînt (reprezentat ca fiind cub, care este simultan și simbol al stabilității). De altfel, potrivit sistemului compozit al lui Platon, din combinarea a doua tetraedre (care pentru Platon reprezenta elementul Foc) rezultă cubul (care pentru Platon reprezenta elementul Pămînt): în termeni platonicieni, doi atomi de Foc formează un atom de Pămînt. În termenii lui Blake și Böhme, din energie-foc rezultă, prin condensare, materia fizică stabilă. Evident, pătratul, care stă la baza cubului, este
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rezultă cubul (care pentru Platon reprezenta elementul Pămînt): în termeni platonicieni, doi atomi de Foc formează un atom de Pămînt. În termenii lui Blake și Böhme, din energie-foc rezultă, prin condensare, materia fizică stabilă. Evident, pătratul, care stă la baza cubului, este forma geometrica fundamentală ce structurează și Golgonooza cu cele patru porți ale sale dispuse înspre nord, sud, est și vest, fiecare dintre acestea conținînd din nou cîte patru porți dispuse tot în pătrat. 87 (ÎI, 267) Astfel au fost
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pătratul (4), figuri cu echilibru perfect (cf. Alexandrian, Istoria filosofiei oculte, p. 128). În termeni platonicieni, 7 este format din combinarea triunghiului și pătratului, adică forme geometrice simple ce stau la baza corpurilor următoare: tetraedru (atomul de Foc) și, respectiv, cubul (atomul de Pămînt). Cifră 7 este astfel că o axă a lumii, constituită din Focul Sorilor și Pămîntul Planetelor ce gravitează în jurul Sorilor. În jurul acestei axe a lumii se desfasoara astfel ritmurile. Timpul postcosmogonic este tocmai ziua a 7-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spiritului sînt indicibile. Traducerea ar putea fi și: "în linii drepte întrecute de proporții de [...]", cu sensul, posibil, că numărul și măsură preced mersul stelei, determinîndu-l. Numărul este arhetip și predetermina realitatea fizică. 90 (ÎI, 275) În piramidă-nvăpăiată, sau in Cub (fiery pyramid, or Cube): Din nou posibilă referire la ideile pitagoreice, philolaice, platonice și kepleriene [vezi supra, nota despre Triunghiuri, cuburi, (ÎI, 169)] despre piramida-tetraedru în calitate de corp al elementului Foc și, conform descoperirilor lui Kepler, ca proporție matematică atribuită sferei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]