2,852 matches
-
revistelor „Timpul nostru” și „Litere” (unde a și semnat cronici dramatice), distingându-se prin spiritul critic direct și ferm. În 1936 era redactorul paginii literare a ziarului „Viitorul”, unde scrie articole împotriva literaturii moderniste, „nesănătoase”, (republicate de N. Iorga în „Cuget clar”), dar și multe cronici laudative, care constituie cuprinsul cărții Oameni și idei (1937). La „Semnalul” abordează și comentariul politic, iar între 1940 și 1944 publicistica sa atinge un vârf, prin varietatea subiectelor și numărul colaborărilor, în ziarul „Acțiunea”. Comentariile
MIHAESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
Ivan Podust, notar. Urmează Școala Normală la București, apoi Institutul „Maxim Gorki” (1954-1956), pe care nu-l termină. Funcționează ca profesoară la Piatra Neamț și Pitești (aici este o vreme inspector școlar), activând și pe linie politică. Debutează în 1938 în „Cuget clar”, iar editorial în 1941, cu volumul A căzut o stea. Colaborează cu versuri la revistele „Argeș” (de la care primește un premiu în 1984), „Cronica”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. În 1947 a înființat la Pitești cenaclul literar „Liviu Rebreanu”. Cartea
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
Turku și Helsinki. A debutat în 1963, la „Gazeta literară”. Colaborează sporadic la „Argeș”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, iar după 1989 la „Calende” și „Dreptatea”. În 1992 fondează, împreună cu un grup de profesori de liceu, editura și revista „Cuget, simțire și credință”, destinată prioritar școlii. După 1990 devine cadru didactic la Universitatea din Pitești și funcționar superior în Ministerul Educației și Învățământului. Nesomnul capodoperelor (1977), titlul cărții de debut, e o sintagmă semnificativă pentru critica lui G., aplicată marilor
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
Interesant apare cărturarul în ipostaza de moralist. Spirit raționalist, înrâurit de filosofia luministă, el probează reale aptitudini speculative atunci când ia în discuție unele chestiuni de etică. În comentariile dialogate din Cărticică coprinzătoare dă cuvintele ce am auzit dă la însuș cugetul mieu (definitivată înainte de 1820), se străduiește să lămurească relativitatea unor concepte, sugerând totodată o politică de guvernare întemeiată pe rațiune. Urmărit de ideea unificării lingvistice, întocmește o gramatică, Băgări de samă asupra canoanelor gramăticești (tipărită la 1840; un capitol de
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
capitală, desfășoară aici o activitate didactică meritorie, pentru care în 1966 este distins cu medalia Meritul Științific. În monografia Lucius Annaeus Seneca. Viața, timpul și opera morală (1944), G. așază biografia și creația filosofului latin sub semnul aceluiași conflict tragic: cugetul sesizează contradicțiile din existența predicatorului virtuții, ajuns consilier al tiranului Nero, dar și aparentele inconsecvențe din tratatele de morală, în care idei riguroase și chiar rigide ale doctrinei stoice se atenuează și capătă accente de umană înțelegere. Erudiție și totodată
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
și în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Între 1949 și 1951 execută o condamnare politică. Debutează cu o recenzie în „Arhiva” (1911). Colaborează cu schițe și nuvele la „Viața românească”, „Însemnări ieșene”, „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Dreptatea” (Chișinău), „Școala Basarabiei”, „Cuget moldovenesc”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. A întemeiat, împreună cu Sandu Teleajen, G. M. Zamfirescu, George Lesnea și Bogdan Amaru, revista „Cadran” (Iași, 1934). A mai semnat cu pseudonimele T. Iuzbași, T. Sutașu ș.a. În 1919 a debutat editorial cu un
HOTNOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287457_a_288786]
-
1927), dar filonul esențial al inspirației sale se revendică adesea din idila horațiană și din motivul fecundității telurice, pe care îl exacerbează vital lirica latină. În exil, poezia lui H., deși parcimonios răspândită prin reviste românești de pe diverse meridiane („Luceafărul”, „Cuget românesc”, „Vers”, „Destin” ș.a.), dobândește și un aer nostalgic, încărcat de dramatismul desțărării și al pierderii în timp. Lirica sa devine acum nu doar una a amintirilor dureroase, dar și un inedit calendar al sărbătorilor tradiționale și al conștiinței românești
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
1914-1916). După retragerea de la „Sămănătorul”, scoate propriile ziare și reviste cultural-literare: „Neamul românesc” (1906-1940), „Floarea darurilor” (1907), „Neamul românesc literar” (1908-1912, 1925-1926), „Neamul românesc pentru popor” (1910-1916 și intermitent în perioada interbelică), „Drum drept” (1913-1914, în 1915 contopită cu „Ramuri”), „Cuget clar” (1928-1936) și „Cuget clar (Noul «Sămănător»)” (1936-1940). Creându-și organe de presă proprii, I. nu a contenit să-și împrăștie slova și în alte periodice. A colaborat la „Universul”, „Junimea literară”, „Gazeta Transilvaniei”, „Timpul”, „Patria”, „Excelsior”, la reviste literare
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
Sămănătorul”, scoate propriile ziare și reviste cultural-literare: „Neamul românesc” (1906-1940), „Floarea darurilor” (1907), „Neamul românesc literar” (1908-1912, 1925-1926), „Neamul românesc pentru popor” (1910-1916 și intermitent în perioada interbelică), „Drum drept” (1913-1914, în 1915 contopită cu „Ramuri”), „Cuget clar” (1928-1936) și „Cuget clar (Noul «Sămănător»)” (1936-1940). Creându-și organe de presă proprii, I. nu a contenit să-și împrăștie slova și în alte periodice. A colaborat la „Universul”, „Junimea literară”, „Gazeta Transilvaniei”, „Timpul”, „Patria”, „Excelsior”, la reviste literare precum „Lamura”, „Gândirea”, „Revista
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
a două societăți studențești: Societatea Literar-Științifică și Societatea Literar-Socială „România” într-o nouă Societate Academică Social-Literară, după tratative purtate între octombrie 1870 și ianuarie 1871. Numele noii societăți a fost inspirat de Andrei Mureșanu, al cărui vers „Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri” a devenit și deviza ei. Imnul societății, compus de Ciprian Porumbescu pe versurile lui Andrei Bârseanu, a devenit ulterior cântec patriotic național (Pe-al nostru steag e scris unire). Prima ședință oficială a avut loc la
ROMANIA JUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289315_a_290644]
-
Goga, al cărui secretar a fost o vreme, este și secretar al Societății Scriitorilor Români (1923-1924). Debutează în „Luceafărul” din 1919. În perioada dintre cele două războaie e redactor la „Flacăra” și colaborează cu versuri, proză, cronici și la „Gândirea”, „Cugetul românesc”, „Minerva”, „Sfatul țării”, „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, „Universul literar”, „Îndreptatea” ș.a. I se joacă, în 1924, la Teatrul Național din București, piesa Biruitorul (scrisă în colaborare cu Al. Băbeanu). În 1927 pleacă la Paris, unde conduce periodicul lunar
RUSSU-SIRIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289407_a_290736]
-
Cioculescu, București, 1969; Basmul zmeilor, București, 1969. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 170-171; Nicolae Roșu, „Fierbea az-noapte marea”, CRE, 1933, 2 011; D. Stoicescu, Poezii de Grigore Sălceanu, „Analele Dobrogei”, 1932-1933, 151-158; N. Iorga, Poezie de ieri și de totdeauna, „Cuget clar (Noul Sămănător)”, 1937, 20; Tudose Dracea, Poezia lui Grigore Sălceanu, „România de la mare”, 1938, 228; Paul I. Papadopol, Un poet al mării și al basmului, U, 1939, 298; Nichifor Crainic, „Poemul creațiunii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1942-1943; Virgil
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
Milano, sprijinit de Aron Cotruș, un lectorat de limbă și literatura română, unde mulți ani este profesor. Colaborează la „Annuario del R. Liceo-Ginnasio «A. Manzoni»” (Milano), „Europa Orientale” (Romă), iar în România, la „Neamul românesc”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Cuget clar” ș.a. Între romaniștii italieni, de la G. Vegezzi-Ruscala, Giulio Bertoni, Ramiro Ortiz, Mario Ruffini până la Carlo Tagliavini și Roșa del Conte, L. deține un loc distinct, fiind definit că „un studios înarmat cu un frumos arsenal informativ și înzestrat cu
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
etc. În însemnările din timpul șederii la Sarajevo, unele rămase în manuscris, transpar emoții mult mai puțin convenționale. SCRIERI: Barbu Cobzariul, Gherla, 1887; Doina, Timișoara, 1905. Repere bibliografice: Suciu, Lit. băn., 130-134; N. Iorga, Încă un nume literar: Emilia Lungu-Puhallo, „Cuget clar”, 1940, 27; Aurel Cosma, Prin Timișoara de altădată, Timișoara, 1977, 103-113; Dicț. lit. 1900, 521-522. G.D.
LUNGU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287920_a_289249]
-
Românească, urmate de plecarea lui Mihai la împăratul Rudolf, care îl primește „cu cinste mare și-i dădu iarăși să aibă Ardealul și Vlahia”, victoria, împreună cu „marele căpitan Georgiu Basta”, căci împăratul le zisese să fie „un singur gând și cuget”. Dar - își încheie S. evocarea - „pizma s-a făcut cuțit în inima acestuia”, căci zicea: „Ce ne folosim, dacă Mihai va lua coroana? Și un valah ca el să fie cinstit, să aibă și faimă de viteaz?”. Drept care trimise în
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
nebunește, în a treia noapte de Crăciun, de iubita prietenului la care petrec, el se străduiește cu exasperare, dar fără succes, să o cucerească. În cele din urmă, o ucide: nu e clar dacă în mod real sau numai în cuget, dat fiind că fluxul narativ e un melanj indiscernabil de realitate, vis și halucinație. A treia carte a scriitoarei, romanul Steaua robilor (1934), apologetic recenzat de Mihail Sebastian, judecat aspru de G. Călinescu, mărturisește frecventarea lui Dostoievski. Protagonista, Maria Maneanu
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
d-na preoteasa Diana Acsente și inimoasa noastră Rodica Grigoraș, alături de alte multe mâini harnice și pricepute au dat dovadă de un talent culinar remarcabil: micii, sarmalele și prăjiturile servite au fost delicioase! O toamnă frumoasă și bogată, românească în cuget, faptă și simțire, o toamnă care ne-a adunat laolaltă, cu bucurie, pe toți cei a caror inimi, desi departe de casă, încă mai bat românește, o toamnă care parafrazându-l pe marele nostru poet Arghezi, “niciodată nu fu mai
FESTIVALUL DE TRADIŢII ROMÂNEŞTI DIN LILBURN, GEORGIA de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381293_a_382622]
-
1920, la Iași, revista „Umanitatea”, la care au colaborat, printre alții, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Gală Galaction, Al. A. Philippide, iar în 1923 fondează Grupul umanitarist, la care aderă mai mulți intelectuali de peste hotare. A mai condus, împreună cu I. Pas, „Cugetul liber” (1927-1928) și „Umanitarismul” (1929-1930). Debutează, cu articolul Colonii de lucrători, în ziarul „Dimineață” (1912), iar editorial, cu „fanteziile” în proza din Triumful neființei (1913). Versurile, proza, articolele literare și intervențiile de natură socială, precum și cele privind credințele sale umanitariste
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
Petru Stați, mic comerciant. Își face studiile la Liceul Național și la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, absolvita în 1926. A fost profesor la Soroca, la Liceul „Ion Creangă” din Bălti și prim-redactor al revistei „Cuget moldovenesc” (Bălti, 1932-1937, Iași, 1938-1943). Întors la Iași, preda la Liceul Național (1938-1943), apoi se transferă la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova. Că delegat al corpului didactic românesc, participă la congrese în Elveția, Italia și Franța. A fost condamnat la
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
închisoare în 1952, deportat în Siberia până în 1964. După ispășirea pedepsei trece Prutul și funcționează un timp ca profesor la București. Debutează la revista „Vulturul”, în 1921, iar editorial cu placheta Din timpuri de urgie, apărută în 1930. Scrie în „Cuget clar”, „Gând și slova olteneasca”, „Gândul neamului”, „Grâi moldovenesc”, „Ion Maiorescu”, „Itinerar”, „Luceafărul literar”, „Prepoem”, „Scânteia” (Gherla), „Statu Palmă Barbă Cot” ș.a. În volumele lui de versuri S. cultiva, în spirit modern, mai multe formule poetice, demonstrând un proteism stilistic
STATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289887_a_291216]
-
1936, în colaborare cu Damian P. Bogdan) și Roma văzută - fără Baedeker - de un bucureștean în 1938 (1939). În ultimele două decenii de viață colaborează sporadic și la periodice precum „Bucovina”, „Gazeta de Transilvania”, „Adevărul literar și artistic”, „Gazeta municipală”, „Cuget clar”, „Evenimentul zilei” ș.a. Prima carte a lui S., Bucureștii ce se duc, năzuiește să perpetueze în memoria colectivă monumente dărâmate sau pe cale de a fi dărâmate, dar și „fizionomia” de la începutul secolului al XX-lea a unor cartiere bucureștene
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
să creadă în minciună, 12ca să fie osândiți toți cei ce n‑au crezut adevărul, ci le‑a plăcut nedreptatea. Întâi de toate, autorul îi pune în gardă pe membrii comunității creștine din Tesalonic, recomandându‑le să nu‑și „piardă cugetul”, să nu se „înspăimânte” de vreun „duh” oarecare, de vreun „cuvânt” sau de vreo „scrisoare” care i s‑ar atribui lui (aluzie la 1Tes. 5,1‑3) și care ar pretinde că „Ziua Domnului” (≡ ≡:ΞΔ∀ ϑ≅¬ 6ΛΔ∴≅Λ) a venit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
așadar, contemporani și complici ai fiarei, adică ai celui de‑al optulea rege din prima serie. După cum observăm, lucrurile se complică din ce în ce mai mult. Domnia celor zece va dura puțin timp, doar „un ceas” (17,12). Ei „vor avea cu toții un cuget, și puterea și autoritatea o vor da fiarei” (17,13). La sfârșit, ei vor fi învinși de Mielul ( „Domnul domnilor”), „Împăratul împăraților” și de „cei aleși și credincioși” din oștirea Mielului (17,14). Versetul 17,10 a generat numeroase comentarii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
respectate în măsura în care ele nu lezează cu nimic învățătura lui Cristos, transmisă de Biserică. Iată lecția care se desprinde din viziunea copacului, amintită mai devreme (III, 6, 36): Harul lui Dumnezeu îl învață cu bunăvoință pe om să păstreze în toate cugetul liber, să nu nădăjduiască în regi - căci zadarnic este să‑ți pui nădejdea în om -, să nu lingușească pentru daruri prinții cei puternici, ci să rămână strâns legați de Dumnezeu și numai de Εl. [...] Ce folos poate avea omul de la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va fi veșnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată”. Astfel, după ce a așezat pe hârtie cele descoperite lui, a adăugat: „Eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul în trupul meu și vedeniile din cugetul meu m‑au înspăimântat”. Vedenia, spune el, era înfricoșătoare, iar duhul meu, necunoscând taina, era chinuit, pradă nedumeririi” (Dan. 7,15). [...] „El mi‑a spus: aceste fiare uriașe, patru la număr, înseamnă că patru regi se vor ridica pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]