2,064 matches
-
fălcile și limba? Dar mai aprig am simțit cum mi se face fierbinte în coșul pieptului, la gândul unei nemaiîntâlnite nedreptăți, fiindcă de mai avea cineva provizii e lege că trebuie să le împartă cu ceilalți Apoi, zicându-mi în cuget cele cuvenite și cele necuvenite, o altă fierbințeală mi-a revărsat în inimă, gândind la altă undă de mare primejdie Ci, așa cum bănuisem, nu după multă așteptare, lampa lui Pamfil Duran a abătut unda de lumină spre locul de unde venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
am lăsat pe Pamfil Duran privegheat ca un copil de Enea Căpută și de Daniel Mărăcinescu, care-l învăluiau în vorbe blânde, ca în niște scutece moi de bumbac Iar eu, sprijinindu-mi privirile pe grumazul lui Manuil Fragă și cugetând la statura lui de tabachere în pluton, ca și la purtarea lui de până acum, care vădește că este și el persoană pe care te poți baza, am avut așa o idee Încât i-am făcut lui semn, precum și către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dintre noi, care în situații grele să se țină tare și să intervină spre ajutorarea cui ar fi nevoie și spre folosul întregului nostru grup de necăjiți Iar Braiu și Manuil Fragă au zis că am dreptate, că bine am cugetat și că s-ar cuveni să-l mobilizăm în Armata noastră și pe Daniel Mărăcinescu, care măcar că nu-i prea ajuns de minte și nici prea socotit în cele ce spune, cel puțin nu e de tot vlăguit și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mi-oi însuși Îndată, și : Na, na, na ! Am să-l plesnesc pe cel care Nu-mi va lăsa jucăriile-n pace. Așa am să fac, când am să devin băiat mare! Realmente, nu știu ce mai e de făcut cu mine, cugetă cu necaz, Mircea. În timpurile astea primejdioase, în care oamenii sunt luați la pușcărie pentru o simplă vorbă, scăpată la un pahar cu prieteni de încredere sau pentru că au îngânat un cântec interzis, eu tot mă trezesc trăncănind verzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rude în Vest! Mircea își trecu mâneca lui cafenie, de la costumul gri-fer (adică, fost gri-fer!), peste fruntea încinsă și sudoarea lăsă pe stofă o pastă, ca de sânge învechit. Probabil, pe față, oi fi fiind tot atât de mânjit, ca și Babița! cugetă el, înainte de a lua seama la șiroaiele fluide, care pâlpâiau din nasul și din buzele acestuia, înnodându-i-se sub bărbia enormă. Apoi, făcu un salt, trecând culmea de dărâmături de tot felul și tropăi printr-o sală imensă, salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ținute pentru curci, unele neamuri de păsări nu se-ndură să mai plece, încoace, spre noi, când se desprimăvărează, iar pepenii, portocalele, strugurii și alte poame nici nu prea au căutare, așa de mare-i roada anului! Vartolomei începu să cugete vârtos în mintea lui: nu știu cum de se întâmplă asta, dar gândurile musafirilor ăstora, ce vin din alte părți ale lumii, parcă slujesc gândurilor mele... Simți împotrivirea din el chircindu-se, dar tot răspunse cu oarecare îndoială: Mie, mi-e, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe Pământ! Moliile rod și hoții fură la ele!... Chitul cel alb a oftat cu duhoarea cea înecăcioasă. Fumul acela, de la plecare, parcă mirosea altfel decât întâia oară. Te pomenești că o fi având niscaiva gălbează la carburator, a tot cugetat Vartolomei, care rămăsese, în drum, clătinându-se, pe picioarele lui, betege din pruncie, cu mâna streașină la ochi. Trandafira suspina înăbușit, stăpânită și ea de năluca mirosului. Scânci, sub nuc, în mijlocul drumului singuratec: Omule, pierderea celeilalte copile mi-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se îmbăta din ce în ce mai adesea și din ce în ce mai total. Fapt este că, într-o seară romantică, Vladimir și-a amintit cât de suav rostea Zoe diminutivul său de societate, Vlady, și din momentul acela îi remarcă logica și felul fermecător de a cugeta ("Königsberg e un nume nemțesc, deci problema podurilor s-a consumat la nemți!"; "Vai, cartea aia, pe cât e de groasă, pe atâta-i de stupidă!"). Vlady, în cele din urmă, s-a decis să o ceară de nevastă și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
merg mai departe, plin de curiozitate. Un nou manuscris mă pune în fața unei noi întâlniri cu Grigore Ghica voievod. De această dată, la 5 iunie 1741 (7249), voievodul spune că: „Facem știre tuturor cui să cade a ști...domniia mea, cugetând...socotit-am pentru a noastră sfântă mănăstire ce se numește Sfeti Arhangheli (Frumoasa n.n)... care fiind prădată și jăfuită de toate bucatele ei de nepriiatinii puternicii împărății, moscalie (ruși n.n), ce-au vinit cu sabiia asupra acestui pământ
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a frecat la ochi de oboseală. — Vai! Te-au luat în șuturi? Femeia l-a privit surprinsă, dar era cu ochii-n patru. Dacă stăm aici, poa’ s-apară-un polițist. Hai să intrăm! Gaston a făcut doi-trei pași și, părând să cugete profund, spuse: — Mâncare... — Ce? — Mâncare... un magazin... pentru câine... pentru mine. Îi arătă, cu o față tristă, stomacul. Femeia l-a măsurat din priviri precaută și după aceea spuse: — Hai cu mine! A dispărut într-un gang cu iuțeala unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-și pierduse un deget; cu toate astea, ei persistau în metodele lor imprudente. Firește, problema e că nu aveau nici nouăsprezece ani. La vârsta asta, toți tinerii sunt nemuritori și-și închipuie că vor trăi veșnic. Or să afle ei, cugetă domnul J.L.B. Matekoni sumbru. Or să descopere că sunt exact ca noi, toți ceilalți. Se răsuci în scaun și se uită pe cealaltă fereastră. În partea asta priveliștea era mai plăcută: dincolo de curtea garajului se vedea un pâlc de arbuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ca să înrăutățească lucrurile, adesea îți zic că dacă nu le iei în serios avertismentele, ai să mori. Uite-așa bagă spaima în oameni și-i fac să creadă că trebuie neapărat să le urmeze sfaturile. Și au două ținte principale, cugetă Mma Ramotswe. În primul rând, oamenii grași, care deja s-au obișnuit cu campania neîncetată împotriva lor; în al doilea rând, bărbații. Mma Ramotswe știa că bărbații sunt departe de a fi perfecți - că mulți bărbați sunt răi, egoiști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ideal ar fi s-o furi de la tată. Oare Iisus însuși n-a învățat și el meseria de tâmplar în atelierul tatălui său? reflectă domnul J.L.B. Matekoni. Dacă Iisus s-ar întoarce pe pământ acum, probabil s-ar face mecanic, cugetă el. Ar fi o mare onoare pentru mecanicii de pretutindeni. Și, fără nici o îndoială, ar alege Africa: Israelul e un loc cu mult prea periculos în zilele noastre. De fapt, cu cât te gândești mai mult, cu atât mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-i murdărea salopetele curate. — Întrerupe-te din lucru, îi ordonă. Supraveghează-i pe copii în timp ce lucrez. Ai grijă să nu pățească ceva. Ucenicul păru să fie încântat de noua sa atribuție și le zâmbi călduros copiilor. Ăsta-i tare leneș, cugetă domnul J.L.B. Matekoni. Ar face treabă mai bună ca dădacă decât ca mecanic. Aveau multă treabă. Venise microbuzul unei echipe de fotbal pentru revizia generală, iar treaba cerea multă atenție. Motorul fusese tensionat de suprasolicitările continue la care fusese supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prieteni și aduse la zi bilanțul, pentru sfârșitul anului financiar. Nu câștigase o grămadă de bani, dar nici nu lucrase în pierdere, în plus fusese fericită și se distrase bine. Asta era mai important decât o balanță rotunjoară. De fapt, cugetă ea, bilanțurile ar trebui să conțină o rubrică specială intitulată Fericire, pe lângă venituri, cheltuieli și altele. În bilanțul ei, cifra aceasta ar fi foarte mare, conchise ea. Dar nu se compara nici de departe cu fericirea lui Andrea Curtin, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu știa cine era Gosseyn și nici de ce ar fi prea târziu - însă procedeul era foarte clar. - Și acum spune-mi care este ora accidentului? - 9 și 28 dimineața, ora zonei zece. Urmă un răgaz, în care Discipolul părea să cugete. - Trebuie să te avertizez, zise în sfârșit, că Gosstyn este un individ deosebit. Dacă acest fapt afectează evenimentele sau nu, nu pot ști. S-ar părea că nu-s motive serioase de îngrijorare dar nu se știe. Fii cu băgare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a mers din plin trântesc un chiolhan de să se ducă vestea (printre meseni, ia ascultați ce nume: Dolofan-Voievod, Hulpav-Împărat, Mârlete-Voievod, Bramburel-Voievod, Gând-Împărat). Oamenii din întâmplările dramatice povestite în carte se ospătează, stau de vorbă, dar rămân uneori pe gânduri, cugetând la dragostea care te face să mai uiți de necazuri, la viață, la bătrânețe, la moartea care parcă-i o cumătră nimerită din când în când în bătătură. Seamănă între dânșii poporenii ăștia care-s de colo și de dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ceilalți mai mititei, de vezi să nu se ia de păr prea tare. VASILICĂ (amărât): Iaca mă duc. Da' să nu zăbovești nici dumneata. (pleacă) DĂNILĂ: Acu' ce să fac, Smarandă? Eu le-am stricat, eu le-oi drege. Mă cuget c-am dat cu capu' de pragu' de sus, și-mi ajunge. Nu purta mânie și mai lasă și tu ceva de la tine... SMARANDA: Nu mai am ce lăsa, bărbate. De-acu' doar sufletul să-l mai dau din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
scaune, întreg auditoriul s-a pomenit curând în genunchi. Paneloux s-a îndreptat atunci, și-a tras răsuflarea și a continuat pe un ton din ce în ce mai accentuat : Dacă astăzi ciuma își ațintește privirea asupra voastră, înseamnă că a sosit momentul să cugetați. Cei drepți n-au de ce să se teamă, dar cei răi au dreptate să tremure. În imensa arie a universului flagelul implacabil va treiera grâul omenesc până ce paiele vor fi despărțite de bob. Și vor fi mai multe paie decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pătuțul lui Klaus; și-a Înfipt mîinile În gîtul lui. „Nici urmă de diavol să nu mai rămînă În casa asta!“ Helga - mama, tot mamă - s-a repezit să Îl scape. Maricrisa a Îmbrîncit-o cu umărul. Helga, fără să mai cugete, a lovit-o În cap cu o glastră. Copilul s-a stins imediat după internare. A doua, la un alt spital, a murit Maricrisa. Helga a fost condamnată cu suspendare. Nu spusese la proces pentru ce se sinucisese Ann. Așa
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să ne folosim de Dumnezeu; căutăm să-L deschidem, ca pe-o umbrelă, ca să ne apere de tot soiul de rele.“ Zicând acestea, se aplecă să-și suflece pantalonii. Deschise în cele din urmă umbrela și rămase o clipă indecis, cugetând: „Și acum, încotro să merg? S-o iau la dreapta sau la stânga?“ Pentru că Augusto nu era un călător, ci un hoinar prin viață. „Am s-aștept să treacă un câine - își zise el - și-o voi apuca în direcția urmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
visări. Și adormi. Adormi pentru că avusese parte de o noapte proastă, cu insomnii. — Domnișorule! — Ha? - exclamă el trezindu-se. — Prânzul e servit. Oare vocea valetului sau apetitul, căruia glasul acela nu-i era decât ecou, îl trezise? Mistere psihologice! Așa cugetă Augusto și se duse în sufragerie zicându-și: „Oh, psihologia asta!“ Își luă cu plăcere prânzul cel de toate zilele: două ouă prăjite, biftec cu cartofi și o bucată de brânză Gruyère. Își luă apoi cafeaua și se întinse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
începea să fie scăldată pentru el într-o o nouă lumină misterioasă dinspre două mari stele invizibile ce străluceau dincolo de albastrul cerului, dincolo de bolta lui aparentă. Începea să cunoască lumea. Și fără a-și da seama cum anume, începu să cugete la izvorul profund al confuziei vulgare dintre păcatul trupesc și căderea primilor noștri părinți deoarece gustaseră din fructul pomului cunoștinței binelui și-a răului. Și medită la doctrina lui don Fermín despre originea cunoașterii. Ajunse acasă și, când Orfeu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
este o oglindă. O oglindă istorică. Și-ar purcede, pe râu în jos, către Uhartlize, oprindu-se în fața casei pe-al cărei buiandrug se citește: Vivons en paix Pierre Ezpellet et Jeanne Iribar ne. Cons. Annee 8e 1800 Și-ar cugeta la viața în pace - să trăim în pace! - a lui Pedro Ezpeleta și-a Juanei Iribarne în vreme ce Napoleon umplea lumea cu tumultul istoriei sale. Apoi, Jugo de la Raza al meu, dornic să-și adape ochii cu verdele munților patriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar înfățișa palida umbră enigmatică a prințului don Juan, mort de ftizie la Salamanca înainte de a fi putut să se urce pe tron, ex-viitorul don Juan al III-lea, fiu al Regilor Catolici Fernando și Isabel. Și Jugo de la Raza, cugetând la toate acestea, pe drumul de la Arnegui la San Juan Pie de Puerto, și-ar spune: „Și cum se vor termina toate astea?“] Întrerup însă acest roman pentru a mă întoarce la celălalt. Devorez aici știrile care-mi vin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]