1,813 matches
-
mamifere se găsesc caribu, urși polari, vulpi polare, lupi polari, iepuri polari și lemingi. este o destinație importantă de cuibărire pe rutele multor specii de păsări migratoare. Sanctuarul de păsări migratoare Dewey Soper protejează o zonă în care pe timpul verii cuibăresc cca. 2 milioane de păsări migratoare. Pe coaste și în apele sau pe ghețurile din jurul insulei se întâlnesc numeroase foci inelate ("pusa hispida"). Focile de Groenlanda ("phoca groenlandica") migrează în fiecare primăvară dinspre zonele de reproducere din largul coastelor peninsulei
Insula Baffin () [Corola-website/Science/310183_a_311512]
-
plimbării constați cum un uriaș trunchi de molid este ‘bine lucrat’, ciopârțit, scobit de ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius); aceasta, cu penaj negru cu o pată roșie pe creștet, este cea mai mare dintre ciocănitorile din Europa; este o pasăre care cuibărește în scorburi săpate în trunchiuri de arbori cu lemn moale, molidul din înălțimile montane și salciile bătrâne de-a lungul apelor deltei. Avifauna pădurilor de molid prezintă populații de păsări cuibăritoare relative uniform răspândite în molidișul cu o accentuată uniformitate
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
să zboare chiar și cu partea dorsală orientată în jos. Pasărea emblematică a Corvinilor, croncăitul corbilor străbate atmosfera munților, cețurile și pădurile. Corbul trăiește în perechi trainice, care rămân împreună și pe timp de iarnă, și își apără teritoriul de cuibărit. Cuibul este construit pe arbori uriași, sau pe stânci, în locuri greu accesibile. Suprafața cuibului prezintă pe la margini crengi groase, spre interior fiind din ce în ce mai fine, pentru că la mijloc să fie o adâncitură căptușită fin, cu fire de blănuri de animale
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
Mortes mortes), jderul de piatră (Mortes foina), veverița (Scirus vulgaris), hermelina (Mustella ezminea), nevăstuica (Mortella mirolis), etc. Arifauna pădurilor mixte este bine reprezentată prin specii ca: huhurezul, mare (Steix ulalensis), gaița (Garullus glandacius), porumbelul de scorbură (Calumba aenas), etc. Aici cuibăresc și majoritatea răpitoarelor, ca. uliul păsărar, uliul porumbar, șorecarul comun, șoimul (Pernis apivarus), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina). Acolo unde locul pădurilor a fost luat de fânețe naturale, terenuri arabile și livezi, sunt prezente: potârnichea (Perdix perdix), fazanul comun (Phasianul
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
Leușeni-România și partea de sud-est este traversată de Șoseaua Națională Chișinău- Hîncești - Leușeni. Anul și data atestării este 1489. La intrare în sat, pe o suprafață de 46 ha, se întinde „Iazul din Jos”. În perioada estivală este locul de cuibărit pentru câteva familii de lebede, oferind astfel locuitorilor și vizitatorilor localității o priveliște de neuitat. În preajma lacului, lângă drum crește un păr secular. Satul mai are un iaz în sus, care datorită faptului că este îngrijit este loc pentru scăldat
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
ultimele păduri virgine de pin coreean, stejar mongolic și alte plante specifice manciuriene. Câmpia Amuro-Zeisko-Burenskaia este zona cu cea mai mare biodiversitate din regiunea Amurului. O parte a acestei câmpii este cultivată, dar există încă zone mari necultivate. Numeroase păsări cuibăresc aici. Regiunea Amur este localizată pe fusul orar al Iakutskului (YAKT/YAKST). Diferența față de UTC este de +0900 (YAKT)/+1000 (YAKST). Populația regiunii Amur a scăzut, în conformitate cu rezultatele recensămintelor oficiale, de la 1.057.781 în 1989, la 902.844 în
Regiunea Amur () [Corola-website/Science/305652_a_306981]
-
un numar forate mare de specii: ghionoaiele, ciocănitoarele, ciuful de pădure, pițigoii, silviile, cinteza, florintele, sticletele, câneparul, sturzul cântător, uliul păsărar, șoarecele comun, porumbelul de scorbura, coțofana, gaița, prepelița, potârnichea. Raportat la extinderea Dobrogei numai în Podișul Dobrogei de Nord cuibăresc ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea cu spatele alb, pițigoiul sur, silvia de zăvoi, pitulicea mică, cănărașul, sturzul de vâsc, mierla de piatră etc. O specie ce cuibărește în podișul de la Babadag și din Munții Măcinului(singurul loc din țară) cu efectiv destul de
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
scorbura, coțofana, gaița, prepelița, potârnichea. Raportat la extinderea Dobrogei numai în Podișul Dobrogei de Nord cuibăresc ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea cu spatele alb, pițigoiul sur, silvia de zăvoi, pitulicea mică, cănărașul, sturzul de vâsc, mierla de piatră etc. O specie ce cuibărește în podișul de la Babadag și din Munții Măcinului(singurul loc din țară) cu efectiv destul de redus sub 20 de exemplare e șorecarul mare. Munții Măcinului constituie singurul loc din țară unde cuibărește șoimul dunărean. Dintre reptile menționam: țestoasă, țestoasă cu
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
vâsc, mierla de piatră etc. O specie ce cuibărește în podișul de la Babadag și din Munții Măcinului(singurul loc din țară) cu efectiv destul de redus sub 20 de exemplare e șorecarul mare. Munții Măcinului constituie singurul loc din țară unde cuibărește șoimul dunărean. Dintre reptile menționam: țestoasă, țestoasă cu coada, șopârla de câmp, gușterul vărgat dobrogean, soprara, gușterul, șerpi. Amfibienii sunt reprezentați de: broască de pământ bruna, broască râioasa verde, brotăcelul. Din punct de vedere floristic ei reprezintă limită nordică a
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
187 de specii de păsări observate în zona parcului, 60% (aprox. 112 specii), sunt considerate "Vulnerabile", " Rare", sau "Posibil Extincte", conform criteriilor IUCN, si multe dintre celelalte specii sunt considerate "Insuficient Cunoscute". Munții Măcinului reprezintă cea mai importantă zona de cuibărit din Dobrogea pentru păsările de pradă și de asemeni reprezintă o importanță zona de pasaj pentru cele migratoare. Dintre cele 41 de specii de mamifere înregistrate aici, 11 sunt protejate prin convenții internaționale. Există peste 979 de specii de lepidoptere
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
specii de mamifere( incluzând specii adaptate la stepa că Spermophilus citellus - inclusă în Anexa ÎI a Directivei Habitate și Convenția de la Berna, Vormela peregusna, Caniș aureus etc). Pentru păsările răpitoare din România Munții Macin reprezintă cea mai importantă zona de cuibărit, fiind de asemeni un important loc de pasaj pentru cele migratoare. O parte din insectele găsite în Munții Macin sunt noi pentru știința, iar speciile Calimorpha quadripunctaria și Morimus funereus sunt incluse în Anexa a II-a Directivei Habitate și
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
de arbori, aceștia acoperind-o în întregime la descoperirea ei. Incendiile repetate și tăierile masive au dus la dispariția aproape totală a arborilor, din anii 90 demarându-se programe de replantare. Fauna este tipică mediului sub-arctic, numeroase specii de păsări cuibărind aici. De asemenea insula este un refugiu pentru diverse mamifere marine cum ar fi focile sau leii de mare. Lucru interesant, pe insulă trăiește un grup de vaci sălbăticite, descendente ale tentativelor de colonizare a insulei din secolul XIX. Acestea
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
Saint-Paul corespunzând unui teritoriu din Colorado. Climatul este temperat oceanic, fără perioade de îngheț dar supus unui vânt constant dinspre vest. Vegetația se reduce la ierburi înalte și ferigi, neexistând arbori. Fauna este tipică mediului sub-arctic, numeroase specii de păsări cuibărind aici. De asemenea insula este un refugiu pentru diverse mamifere marine cum ar fi focile sau leii de mare. Instoruderea iepurilor și a șobolanilor pe insulă, cel mai probabil de către navigatorii din secolul XVIII și secolul XIX au produs un
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]
-
și secolul XIX au produs un dezechilibru major al ecosistemului. În anii 1990 populația șobolanilor era estimată la peste 50.000 de indivizi. În 1990, cu ajutorul fondurilor europene, a avut loc o deratizare totală a insulei, numărul de păsări care cuibăresc crescând semnificativ de la acea dată. Insula are un istoric comun cu Insula Amsterdam. În 1559 geograful "Evert Gysaerts" mentionează o insulă la latitudinea de 38° S """T.Q. descrobio o nao S. Paulo"". Navigatorul Olandez "Harwick Claesz de Hillegom" denumește
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]
-
curmalii. Legenda spune că primul izvor de apă dulce care a țâșnit din Pământ după potop, a fost descoperit la Nefta de către Kostel, unul din strănepoții lui Noe. Din acel izvor s-a dezvoltat o oază fertilă care astăzi se cuibărește printre dealurile sterpe și mișcătoare din vestul Tunisiei. Un petic verde surprinzător într-o mare de nisip, Nefta domină partea sudică a unei vaste depresiuni saline cunoscută sub numele de "Chott Djerid". În timp ce soarele aspru al deșertului mistuie terenul înconjurător
Nefta () [Corola-website/Science/305793_a_307122]
-
Sacalinu Mare" și "Sacalinu Mic". Însă cu timpul cele două s-au unit și au format o singură insulă. Complexul Scalin-Zătoane (21.410 ha) este arie de protecție specială în cadrul Rezervației Biosferei Delta Dunării și este important ca loc de cuibărit pentru 14 specii de păsări: lebede, păsări limnicole (adăpostește cea mai mare colonie de chire de mare din cadrul rezervației) și este loc de premigrație și migrație pentru circa 100 specii. Prima menționare a insulei Sacalin, cu un singur nucleu, a
Insula Sacalin () [Corola-website/Science/305939_a_307268]
-
din anul 1938. În prezent este interzis și accesul turiștilor. Pe insulă trăiesc o mare varietate de păsări, mamifere și reptile. Aici se regăsesc cele mai mari colonii de "chire de mare" și "pelicani creți", insula fiind principala zonă de cuibărit, hrănire și iernare a acestor specii. Pe insulă au fost recenzate 229 de specii de păsări. În apele insulei se găsesc pești rari, "sturioni", dar și plante rare, cum ar fi "varza de mare" și "canarul bălții". Există două zone
Insula Sacalin () [Corola-website/Science/305939_a_307268]
-
calde, păsări de mlaștină (codobaturi venite din Congo), precum și păsări de pădure cum ar fi privighetoarea roșcată ("Luscinia megarhynchos"), presura cu cap negru ("Emberiza melanocephala"), ciocârlia de Bărăgan ("Melanocorypha calandra") ș. a. De asemenea, Insula Popina este un loc important de cuibărit pentru călifarii albi ("Tadorna tadorna") și roșii ("Asarca feruginea"). În afară de păsări, s-a mai consemnat și prezența pe insulă a unei faune de artropode, care a fost insuficient studiată. Printre aceste artropode menționăm rarități cum ar fi păianjenul veninos „văduva
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
afluenții Jijiei Vechi (Comarna și Covasna), pe o suprafață totală de 244 ha. Această suprafață este inundată primăvara, prin descărcare controlată, realizându-se o zonă umedă ("delta Jijiei") cu adâncimi variabile (maximum 0.5 m). În această zonă umedă vor cuibări în timpul verii păsările migratoare care vin din nordul Europei și se îndreaptă spre Delta Dunării . "Delta Jijiei" urmează a fi amenajată pentru turism și pescuit sportiv.
Râul Jijia, Prut () [Corola-website/Science/301490_a_302819]
-
cu ciocul cafeniu deschis, lung, ascuțit la vârf și curbat în jos, picioare cenușii, aripi rotunjite și cu un moț de pene mari, roșii-ruginii, așezate ca o creastă în vârful capului, pe care îl poate desface și strânge după dorință. Cuibărește în România, dar pleacă în sezonul rece. Are o lungime de 28-29 cm (între mierla neagră și guguștiuc) și o greutate de 75 g. Penajul este similar la ambele sexe. Pupăza are un colorit viu similar, brun deschis roșcat pe
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
horcăit fâșâit „șree". Când cântă, pasărea înfoiază penele din jurui gâtului și coboară ciocul în jos; în același timp strânge penele crestei, care apar ca un al doilea cioc îndreptat în sus. Împerecherea are loc pe sol, fără manifestări nupțiale. Cuibărește în scorburi de arbori sau găuri de stâncă, în ziduri dărăpănate, în cavități din sol, în grămezi de pietre, stive de lemne, uneori și în cutii construite special pentru păsări (cuiburi artificiale). Cuibul este simplu, fără așternut special, este slab
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
puii încep să pufăie ca pisicile, împroșcându-l cu fecalele lor semilichide și silindu-l astfel să se îndepărteze. După 28-30 de zile puii sunt capabili de zbor și părăsesc cuibul. Părinții continuă să-i mai hrănească încă mult timp. Cuibărește la noi, dar pleacă în sezonul rece. Răspândirea. Pupezele preferă câmpia și dealurile, dar urcă până la 1300 m în Carpați; sunt frecvente mai ales în zonele inundabile ale Dunării, bogate în sălcii scorburoase. Prezența. Pupezele sunt prezente în România în timpul
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
Africa tropicală începe din august și continuă în septembrie și chiar în octombrie. Migrarea are loc în grupuri mici, zburând la înălțime joasă, cu fâlfâirea caracteristică a aripilor, ca la fluture. Când primăvara revin la vechile locuri în care au cuibărit cu un an înainte, pupezele caută aceeași scorbură sau aceeași crăpătură în mal ori în grădinile gospodăriilor. Pupăza figurează pe lista IUCN ca specie cu risc scăzut. Această specie este larg răspândită și comună la nivel local în multe arii
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
o pasăre reprezentativă pentru regiunile de câmpie și de pășune din Europa Africa de Nord și Asia. Mai demult, ouăle păsărilor puteau fi găsite pe listele de bucate, fiind adevărate delicatese, dar azi culegerea lor în Europa este interzisă. În România păsările cuibăresc frecvent pe lângă regiuni de baltă. Ele preferă regiunile joase, deschise, de câmpie și smârcuri. Sunt păsări monogame. Teritoriul cuibului este apărat cu înverșunare de mascul. Ponta este depusă în lunile aprilie, mai fiind alcătuită din 3 - 4 ouă verzui cu
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
(Branta canadensis) este o pasăre acvatică din familia gâștelor (Anatidae). Arealul ei originar de răspândire este America de Nord unde trăiește în general în regiunile joase, cuibărind lângă lacurile de pe continent, regiunile de preerie și terenurile cultivate. este o pasăre migratoare care în perioada de migrație zboară în stoluri în forma literei „V” - toamna zboară spre locurile de iernare iar primăvara spre locurile de cuibărire, ea fiind
Gâsca canadiană () [Corola-website/Science/314647_a_315976]