8,716 matches
-
devreme. Pe coridor, dădaca își târșâia papucii, șoptind „pșș, pșș, pșș“ pentru persoana cu care discuta în imaginația ei. Se vede că era tare agitată, căci, oprindu-se chiar lângă ușa mea, exclamă tare: - Da, tu, cum să nu. Stăteam culcat pe o parte. Când am auzit-o, m-am întors pe partea cealaltă și am oftat - chipurile, ce greu îmi este. De fapt, mă simțeam excelent și eram fericit. Intenționam să adorm din nou, dar știam prea bine că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nevoie de cuvinte, suferința singurătății amare fiind de preferat bucuriei succesului obținut prin intervenția înjositoare a rațiunii care demontează. Și cine-i domnul acesta căruia îi trimite flori? mă gândeam eu, pradă unei oboseli care îmi dădea ghes să mă culc chiar acolo, pe scară. Un domn. Do-oomn. Ce cuvânt mai e și ăsta? Un nobil - da, e de înțeles și e mai convingător. Dar un domn - asta ce să mai fie? -, un fleac, acolo. Am deschis ușa, am străbătut coridorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întorceam de la el, mă juram că n-am să mai pun piciorul pe acolo. Dar, când, peste câteva zile, Stein mă chema la telefon, mă duceam din nou la el. Mă duceam, probabil, pentru a-mi savura sila. Adeseori, stând culcat pe întuneric în cămăruța mea, îmi imaginam că, iată, mă ocup de un comerț oarecare. Afacerea merge ca pe roate, iar eu îmi deschid un cont în bancă, în timp ce Stein, ajuns la sapă de lemn și în zdrențe, aleargă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
apoi iar o umpleam, mârâind și fiind în același timp stăpânit de dorința de a râde nervos de propriul mârâit. Când, după ce am terminat de mâncat, au început să mi lipească pleoapele, m-am târât spre divan și m-am culcat, simțind imediat cum în picioarele întinse ceva a tresărit moale. Am visat cum sărmana mea mamă bătrână merge în paltonul ei peticit prin oraș, căutându-mă cu ochii stinși și plini de spaimă. GÎNDURI 1 După ce m-am săturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ei stridentă, dă alarma ca o sirenă, cheamă oamenii încoace. Și senzația că, pe coridor, cineva se strecoară spre ușa mea atât de fragilă și de subțire. Și statul pe divan încordat și cu capul care nu vrea să se culce ca nu cumva, lăsându-se pe pernă, să bufnească și să trezească toată casa; și ochii chinuiți, bolnavi de dorul de a se odihni pe un relief, ochi care privesc fix în întunericul sângeriu și pulsatoriu. Și fâșâitul chibritului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
singurul zgomot ce se auzea era cel al pașilor lor pe caldarâm. Intraseră pe strada lor și se apropiau de casă. La ferestre nu se vedea nici o lumină aprinsă. Ai mei încă nu s-au întors acasă. Poate s-au culcat deja, spuse Cristian Toma. Nu, nici vorbă! Cunosc bine familia la care s-au dus. Nu-i vor lăsa plece până în zori, spuse Ileana deschizând ușa de la intrare. Urcăm, ne schimbăm și apoi ne vedem la o țigară în grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
decât la văioaga din stânga sa. Nu îl mai interesa terenul din dreapta, de aceea tresări când Ileana îl trase de braț. Crezi că aici ar fi ceva ce te-ar interesa? întrebă ea. Imediat în apropierea marginii viroagei, lăstărișul tânăr era culcat la pământ. Tulpinile subțiri zăceau frânte la o palmă deasupra solului pe o porțiune cu un diametru de câțiva metri. Frunzele veștede fuseseră răscolite și adunate pe marginea unui cerc larg, ca și cum ar fi fost spulberate de un vârtej. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne va fi greu să ne ținem pe urmele ei. În fața intrării, sub poalele copacilor de la marginea pădurii se afla un trunchi căzut la pământ. Acolo îl conduse Calistrat pe Cristian Toma și îl invită să ia loc. Iarba era culcată la pământ, semn că mai stătuse cineva acolo cu puțină vreme în urmă. Moșul scoase din traistă un pachet de țigări fără filtru și o cutie cu chibrituri. Vrei și tu? întrebă el, fără să-l privească pe inspector, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sperând să simtă sub degete lemnul lustruit al acestuia. Nici nu se mai gândea la vâlva care, fără îndoială își dăduse seama de impasul în care se găseau și acum, probabil că se pregătea să se repeadă peste ei. Era culcat cu capul în jos spre fundul vâlcelei și mai mult aluneca la vale decât se târa, căutând cu disperare toiagul. Nu-l mai auzea pe Calistrat, de fapt în acel moment nici nu-l mai interesa ce face acesta, important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cuprinzându-i cu brațele, într-o poziție fetală. Așa cum stătea acum, se simțea liniștit și protejat. Ceva îi spunea că dacă rămâne acolo, nici o primejdie nu îl poate atinge. Nu mai trebuia să facă nimic, s-ar fi putut chiar culca, era în siguranță și nu mai avea de ce să-și facă griji. Scutură repede din cap sărind în picioare. Pricepuse ce se întâmpla cu el, vâlva îi intrase iarăși în minte răsucindu-i gândurile. Valul de ură ce venea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
duh. Nu văd cum altfel să-i spun. Adică tu crezi că e o fantomă, un strigoi ori poate un vampir? Nu, un duh. Fii, te rog, mai explicit! Ceva cam ca în "Lampa lui Aladin". Știi ceva? Eu mă culc la loc. Mai stăm de vorbă dimineață. Ai noroc că nu m-am supărat. Știi, mi-a plăcut chestia cu lampa lui Aladin, e chiar distractiv. Cred că de la sperietura de ieri ți se trage. Ai de gând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
voia noastră, bineînțeles. Știi că s-ar putea să ai dreptate? spuse Mihailovici gânditor, devenind dintr-o dată interesat. Continuă-ți ideea, ai reușit să-mi stârnești curiozitatea! Nu mai trebuie să plec? Poate ți-e somn și vrei să te culci la loc, rosti malițios Boris Godunov, n-aș vrea să te deranjez. Hai, nu te mai prosti! surâse Vlad candid. Zi-i mai departe! Se aranjase mai bine în vârful patului, invitându-l pe mercenar să vorbească: Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în ladă. Îl întoarseră pe o parte, uitându-se la legăturile de la mâini. Totul era în ordine, așa încât se traseră ceva mai deoparte rămânând în așteptare. Se rezemaseră de perete, aprinzându-și câte o țigară. Din poziția în care stătea, culcat pe podeaua benei autoturis mului de teren, nu avea cine știe ce perspectivă. Încercă totuși să își facă o părere despre locul în care se afla. Se părea că Pop avusese dreptate, după ce fuseseră capturați îi aduseseră la baza Pinforest de la poalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încărcarea cherestelei pe vapor, împreună cu Vlad Mihailovici, care deja pornise într-acolo. Era un plan pe care îl considera fără cusur și avea de gând să se țină de el neabătut. Toyota alerga în viteză pe drumul accidentat spre vârf. Culcat în lada vehiculului de teren, inspectorul era aruncat în toate părțile, lovindu-se de obloane, la fiecare viraj. Nu se mai gândea la nimic, se ghemuise cu genunchii la gură, încercând să-și protejeze capul de lovituri. În sfârșit, trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
singur. În fundul camerei din stânga era o masă de lemn, la apusă un pat mai lat, lângă perete vis-a-visă de al tatei. Pe acel pat dormea mama cu un copil mai mărișor, dacă avea [copil mic] să-i dea țâță, îl culca în leagăn. Eu și cu fratele Vasile dormeam în cameră pe un pat din trei scânduri puse pe dou chingi și patru pari bătuți în pământ. Peste scânduri era pusă otavă, un țol de cânepă, o pernă la cap, dormeam
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu pește. Între timp iazul s-a mâlit și se cunoaște numai locul unde a fost. Lângă iaz era un pădureț altoit cu crengi de măr și de păr; așa că acel pădureț face și mere și pere. Tata nu se culca niciodată seara până nu se închina spunând toate rugăciunile. De la el am învățat „Tatăl nostru”. Când m-am dusă cu el prima dată la Bacău, de la Costică Luca Bârgăoanu (a doua casă la nord de magazinul mixt de astăzi - este și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era un gostat puternic. În meciurile oficiale i-am învinsă de două ori pe terenul lor, deși ei aveau în echipă niște tractoriști care nu aveau nimică de-a face cu mingea de joc, numai cu adversarul pe care-l culcau la pământ, dând tare la picioare. Altă dată am jucat la Buhoci, tot oficial, două meciuri, unul după altul, leam câștigat (a jucat și inginerul agronom Martescu Ovidiu) și ni s-a dat câte o diplomă. Pe la comunele din jur
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tîrziu, are să-ți frîngă inima, În fine, ce voiam să spun, că dacă Într-o zi vei avea o fiică vei Începe, fără să-ți dai seama, să Împarți bărbații În două categorii: cei pe care Îi bănuiești că se culcă cu ea și cei pe care nu-i bănuiești. Cine zice că nu-i așa minte de-ngheață apele. Impresia mea era că acest Carax se număra printre primii, drept pentru care Îmi era totuna dacă-i un geniu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că avea o lovitură de dreapta zdravănă. Pune-ți ceva. Nu-i nimic. Nici nu simt, am mințit eu. Am nevoie doar să mă duc la culcare. Pic de somn. — Cel puțin deschide-ți cadoul Înainte să mergi să te culci, a zis tata. Mi-a arătat pachetul Învelit În celofan pe care Îl depusese cu o seară În urmă pe masa din sufragerie. Am șovăit o clipă. Tata a Încuviințat. Am luat pachetul și l-am cîntărit. I l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prilejul. — Nu te enerva, Fermín. Velázquez plătește foarte bine, Întotdeauna În avans, și ne recomandă În stînga și-n dreapta, Îi aminti tata. — ăștia sînt bani mînjiți cu sînge de fecioare nevinovate, protestă Fermín. Slavă Domnului că nu m-am culcat niciodată cu o minoră, și nu că mi-ar fi lipsit cheful sau ocaziile; că azi mă vedeți domniile voastre În clipe de restriște, Însă a fost o vreme cînd eram chipeș și viteaz ca nimeni altul și, chiar și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că noi toți vom continua să mințim când vom spune adevărul, că vom continua să spunem adevărul când vom minți, la fel ca el, la fel ca dumneavoastră, acum imaginați-vă că eu v-am întrebat dacă voiați să vă culcați cu mine, ce ați răspunde, ce ar spune aparatul. Fraza predilectă a ministrului apărării, O torpilă de adâncime lansată împotriva sistemului, parțial inspirată din experiența de neuitat a unei istorice plimbări submarine de o jumătate de oră în ape blânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
minți celălalt, a rămas să mă întâlnesc aici cu un prieten, da, iată-l, atunci la revedere, domnule primar, rămâneți cu bine, eu, cu toată sinceritatea, dacă aș fi în locul dumneavoastră, m-aș duce acasă chiar acum și m-aș culca, omul uită de toate când doarme, Niciodată nu mă culc la ora asta, Ca să stai culcat toate orele sunt bune, așa v-ar spune pisica mea, Pot să vă pun și eu o întrebare, Asta-i bună, domnule primar, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prieten, da, iată-l, atunci la revedere, domnule primar, rămâneți cu bine, eu, cu toată sinceritatea, dacă aș fi în locul dumneavoastră, m-aș duce acasă chiar acum și m-aș culca, omul uită de toate când doarme, Niciodată nu mă culc la ora asta, Ca să stai culcat toate orele sunt bune, așa v-ar spune pisica mea, Pot să vă pun și eu o întrebare, Asta-i bună, domnule primar, sigur că da, Ați votat în alb, Faceți un sondaj, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tată bine plasat în sistemul oficial al favorurilor care se plătesc și se răsplătesc, care se fac și se recompensează. Cum chiar și cele mai bune sfaturi, în cel mai bun caz, se urmează doar pe jumătate, primarul nu se culcă. Studie hârtiile pe care le adusese, luă hotărâri asupra unora, altele le amână pentru o a doua analiză. Când se apropie ora cinei, se duse la bucătărie, deschise frigiderul, dar nu găsi nimic care să-i trezească pofta de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o lovitură puternică în masă, dar în ultimul moment își înfrână violența gestului, își lăsă încet brațul jos și spuse cu un glas care părea să scadă cu fiecare silabă, O să analizăm această ipoteză mâine, acum mă duc să mă culc, noapte bună. Se îndrepta deja spre ușa camerei pe care avea s-o ocupe în timpul cât avea să dureze investigația, când îl auzi pe al doilea adjutant, care întreba, Mai începem operațiunea la șapte. Fără să se întoarcă, răspunse, Acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]