3,235 matches
-
fost de față la șcenă, dar numai ca martor. Deți nu-ți fașe griji. —O, Doamne. O, Doamne. Eu sunt copilul din flori al lui Șcully și al lui Mulder, mă proclamai eu. Și acum cred că mă duc la culcare. *** Hawkins și cu mine ne știam de câțiva ani. Ne întâlnisem când unei tipe pe care o cunoșteam i se făcuse capul țăndări cu propria-i ganteră (era șefa sălii de sport unde lucram ca antrenor pentru ridicarea greutăților), iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rost să fie gelos pe nici unul dintre cei implicați în producție, putând, în schimb, să stea relaxat și să strâmbe din nas cu superioritate. Până la sfârșitul filmului, își recăpătase buna dispoziție, deși era destul de obosit. Când ne-am dus la culcare s-a scuzat că e epuizat și mi-a spus, mai încet ca de obicei, să nu mă supăr, dar că el nu crede că e în stare de ceva în seara aceea. Eram atât de impresionată încât nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cornuri cu ciocolată. Eu îmi comandasem unul cu brânză și roșii, dar atunci când l-am primit n-am putut decât să ciugulesc din el, fiind prea agitată. Îmi pierise cu totul pofta de mâncare. În curând aveam să merg la culcare. Dacă aveam noroc, poate-mi trăgea cineva un glonț în cap înainte să mă arunce la groapa de gunoi. Sophie întinse mâna și-mi atinse ușor, ca o pană în cădere, vânătaia care pălea acum, căpătând o nuanță plăcută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sperie deloc! Flori de gheață minunate împodobesc ferestrele casei, dar înăuntru e cald și miroase a gutui geruite. Bunica mea, cu fața rotundă și ochi zâmbitori, ne privește lung și ne citește în suflet nerăbdarea. Iarna a dus ziua la culcare mai devreme, dar somnul e încă departe de noi. Așa că se așază lângă gura sobei și ne cheamă împrejurul ei. Haideți să vă povestesc ceva ce mi s-a întâmplat când eram de vârsta voastră, spuse bunica cu glas molcom
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
Ce poveste frumoasă și ciudată! am spus eu. Mă întreb, ce însemnau literele acelea... Atunci n-am știut nici eu, spuse bunica. Dar acum știu că voi trei, Mihai, Ana și Sabina, veți afla până la urmă... Am plecat cu toții la culcare puțin nedumeriți, dar, nu știu de ce, în noaptea aceea, fiecare dintre noi a visat câte o cameră din visul bunicii...
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
niște colți, Uite-așa... de câțiva coți, Și urechi ca niște roți. Dar e blând cât e de mare Și mă duce în spinare. F Funicuța - bunicuța Și Furnicu de bunicu‟ Au un nepoțel Care vrea...altfel: Când e de culcare, El vrea la plimbare, Când e să mănânce, Lui îi vine-a plânge, Când e noapte-afară, Cântă la vioară, Și când este soare Și când este soare Vrea un nor mai mare... Ce-o să se facă, drăguța Bunicuța - Furnicuța Și
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
se oprește Și iarăși pornește. De când e stăpân pe roata cea mare, Omul odihnă nu are! S Soarele e un Făt-Frumos Luminos. Ziua întreagă, Într-o caleașcă de foc, pe boltă, aleargă. Seara, e obosit tare Și coboară încet la culcare. Peste paletele-ntinse Visul se lasă Și Soarele nu știe că îl caută Luna - fată frumoasă. Ș Șapte șoapte și-un șoptit, De cu zori, s-au întâlnit. Șoaptele șoptesc în lege. Dar șoptitul nu-nțelege. -Ce-ai, măi frate, ce
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
prin părul negru și neîngrijit o mână lipicioasă din cauza cafelei,... sincer, nu am nici cea mai vagă idee ce să fac cu el. Toată ziua doarme și toată noaptea urlă și..., Hugo s-a frecat la ochi,... de la baie până la culcare, inclusiv tot ceea ce se întâmplă în aceste două momente, totul e un dezastru. Nu vreau să dau impresia că nu-mi iubesc fiul, pentru că îl iubesc. Sau, cel puțin, presupun că-l iubesc... Doar presupui? l-a întrebat Alice șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
culori aprinse, care reprezentau rapidul și nemilosul ucigaș. Oricum, eu aș fi atentă, l-a sfătuit educatoarea. Dacă se agravează, chemați un doctor să-l consulte. Din câte vedea Hugo, petele copilului nu s-au intensificat toată după-amiaza. La ora culcării, ca de obicei, el și Theo au ascultat casetele cu cântecele pentru copii. Ăsta era singurul sfat al lui Alice pe care Hugo regreta că-l pusese în practică. Deși recunoștea că nu era în totalitate vina ei. Recomandarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Nici măcar n-a urlat după păpușică. Chestie care l-a bucurat teribil pe Hugo. Cu toate că, inițial, atunci când Amanda plecase pentru prima dată, păpușelele fuseseră o parte esențială din existența lui, iar acum continuau să fie vitale la momentul mersului la culcare, personalul de la Chicklets nu era de acord cu ele, iar Hugo le privea cu sentimente împărțite - deși le era recunoscător pentru liniștea pe care o aduceau în casă, detesta faptul că-l făceau pe Theo să arate ca un Hannibal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ea primi cu bucurie... Era o dorință a ei mai veche, și gândul o purta în copilărie, când din cerdac se uita seară de seară, pe cer, până când mamaia venea și o lua în casă... - Hai fata mamii, hai la culcare... Ai să te mai uiți și mâine!” Privea, atunci stelele, fascinată ca la niște ființe misterioase, dar nimeni nu-i spunea nimic despre ele. Și, acum iată se oferă cineva să-i spuie... Ea iubea depărtările, orizontul larg, pentru că respira
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
care conțin și perpetuează existențele lor promiscue. Însă de fiecare dată când oamenii ies din bulele lor, râzând sau vorbind unii cu ceilalți, umplându-și unii altora inimile, ființele păstoase se scurg Înapoi În lumea lor. Când venea ora de culcare, stafiile se cuibăreau În umbrele celor șase brațe ale cuierului-pom din fața camerei mele, iar eu Îmi petreceam o bună parte din noapte cu ochii larg deschiși, privind cutremurătoarea, ireala nemișcare a cuierului. Ai mei Își făcuseră obiceiul să-l mute
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
unde se Începuse cu ani În urmă o construcție care nu se mai termina niciodată - ne adunam În fața blocului și ne jucam de-a omul Negru, În așteptarea strigătelor inevitabile ale părinților, care la un moment dat ne chemau la culcare. Unul dintre noi stătea ascuns În Întuneric și ceilalți la lumina neonului bombar- dat de fluturi și țânțari din fața blocului. omul Negru trebuia să vină din Întuneric, prin surprindere, și să ne atingă, apoi să fugă. Dacă vreunul din noi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
stăteau În cumpănĂ, ba chiar și oamenii reușeau cumva să țină pasul cu trecerea timpului, căci Întot- deauna le ajungea ziua să ducă la bun sfârșit ceea ce era de făcut peste zi, iar dacă cumva nu terminau, se duceau la culcare Împăcați, tărĂgănând un unduios ardelenesc „No, las’ că-i vreme și mâine !“. Chiar și tata, care muncea singur atâta amar de pământ, intra seara În casă senin și liniștit, ca un Înțelept care coboară din munți printre oamenii de rând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un făcut, când a apărut din senin În dormi- torul comun al fetelor eram singură, căutam ceva - toată lumea era la petrecerea de rămas- bun, jos, În sala de mese. După o vreme, obosiți să ne certăm, ne-am dus la culcare, bineînțeles, În patul meu. la un moment dat, văzând că nu-i răspund la avansurile discrete pe care mi le făcea pe sub cearșaf, Dodo s-a Îmbrăcat și a ieșit din cameră jignit. Ca de obicei, iubirea mea pentru el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
e rece, tare și musculoasă ca pielea de focă. mă trezesc În toiul nopții bâjbâind după o pătură moale și pufoasă, care nu e de găsit nicăieri. Întotdeauna când dorm la ei uit să-i cer una lui Jacqueline la culcare. Singurul lucru de acoperit e un cearșaf subțire de vară, pe care eu și Jacqueline ni-l disputăm prin somn toată noaptea, trăgându-l când Într-o parte, când În cealaltă pe deasupra lui Jean-Claude, care doarme la mijloc. — În casa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care conțin și perpetuează existențele lor promiscue. Însă de fiecare dată când oamenii ies din bulele lor, râzând sau vorbind unii cu ceilalți, umplându-și unii altora inimile, ființele păstoase se scurg înapoi în lumea lor. Când venea ora de culcare, stafiile se cuibăreau în umbrele celor șase brațe ale cuierului-pom din fața camerei mele, iar eu îmi petreceam o bună parte din noapte cu ochii larg deschiși, privind cutremurătoarea, ireala nemișcare a cuierului. Ai mei își făcuseră obiceiul să-l mute
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
unde se începuse cu ani în urmă o construcție care nu se mai termina niciodată - ne adunam în fața blocului și ne jucam de-a omul Negru, în așteptarea strigătelor inevitabile ale părinților, care la un moment dat ne chemau la culcare. Unul dintre noi stătea ascuns în întuneric și ceilalți la lumina neonului bombardat de fluturi și țânțari din fața blocului. Omul Negru trebuia să vină din întuneric, prin surprindere, și să ne atingă, apoi să fugă. Dacă vreunul din noi era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
naturii stăteau în cumpănă, ba chiar și oamenii reușeau cumva să țină pasul cu trecerea timpului, căci întotdeauna le ajungea ziua să ducă la bun sfârșit ceea ce era de făcut peste zi, iar dacă cumva nu terminau, se duceau la culcare împăcați, tărăgănând un unduios ardelenesc „No, las’ că-i vreme și mâine !“. Chiar și tata, care muncea singur atâta amar de pământ, intra seara în casă senin și liniștit, ca un înțelept care coboară din munți printre oamenii de rând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Ca un făcut, când a apărut din senin în dormitorul comun al fetelor eram singură, căutam ceva - toată lumea era la petrecerea de rămas- bun, jos, în sala de mese. După o vreme, obosiți să ne certăm, ne-am dus la culcare, bineînțeles, în patul meu. La un moment dat, văzând că nu-i răspund la avansurile discrete pe care mi le făcea pe sub cearșaf, Dodo s-a îmbrăcat și a ieșit din cameră jignit. Ca de obicei, iubirea mea pentru el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
e rece, tare și musculoasă ca pielea de focă. Mă trezesc în toiul nopții bâjbâind după o pătură moale și pufoasă, care nu e de găsit nicăieri. Întotdeauna când dorm la ei uit să-i cer una lui Jacqueline la culcare. Singurul lucru de acoperit e un cearșaf subțire de vară, pe care eu și Jacqueline ni-l disputăm prin somn toată noaptea, trăgându-l când într-o parte, când în cealaltă pe deasupra lui Jean-Claude, care doarme la mijloc. — În casa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
preda acel deptunghi caligrafiat cu atâta profesionalism, ieșea Corina. I-l Întinse. Îl luă. Reintră În cancelarie. Bogdan se duse În clasă, la colegii și colegele, care, tocmai se pregăteau să plece acasă. Acasă, de Îndată ce ajunse, se și Îndreptă spre culcare. De ce atât de grăbit?, Îl Întrebă mama. S-a Întâmplat, poate, ceva? Da. S-a Întâmplat. Grav? Poate că da, poate că nu. Îmi spui? Nu acum. Dar când? Ar fi posibil mâine. Somn ușor. Nu i-a fost deloc
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
capul. O să ai, tot ce-ți va dori inima, din belșug, aici, la mine. La mine și la Zuca, a mai completat, el, apoi. Acum, să ne fie de bine masa. Du-te și te spală și te pregătește de culcare, și te culcă, fiindcă mâine, de dimineață, o să avem cam multișoară treabă. Bine. Noapte bună. Zuco? Să ai grijă de băiat. O să am. I-a arătat camera În care o să se culce. S-a dus acolo, după ce, toate pregătirile, În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
asta; Thomas fusese mereu vînător, nu pradă. Ce frumos vorbea Ingrid! Thomas o asculta surîzÎnd amuzat; Ingrid se dovedea În monologul ei și evlavioasă, chiar era sau așa se străduia să pară; se Închina des, spunea rugăciuni Înainte de masă, la culcare, poate și Înainte de a face sex ori după. O vrăjitoare. Ingrid, prefăcuto, lasă vorba și treci În pat, nu o să Înghiți nici un copil azi, Îi voi asfixia Într-un prezervativ. Criminali amîndoi. Thomas nu se mai Îngrijora prea tare de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În prima pauză îți dau telefon, să nu stai cu gândul pe jar... Apoi, mai luăm legătura. Nu te las singură, mamă. Vin să te iau, o liniști Iuliana de îndată. Bine, este bine așa... Hai, treci și tu la culcare. E trecut de miezul nopții. Vino să te pup! Se îmbrățișară, ferindu-și privirile. Amândouă aveau lacrimi în ochi și nu doreau să-și etaleze slăbiciunea. Iuliana se întorcea de pe o parte pe alta în pat, încercând să adoarmă. Se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]