1,806 matches
-
1720 din cauza inundațiilor. Se pare că o parte au plecat în 1657, iar exodul a urmat în 1720. Sub Împărăteasa Maria-Terezia (1770), populația Izvinului se ocupă și cu vieritul.Dealurile din partea nordică a satului sunt plantate cu vită de vie;culesul se făcea numai prin ordin suprem,în ziua de Sfintul Mihail,care corespunde cu ziua Cuvioasei Paraschiva. Pe harta lui Griselinii din 1780 Izvinul apare din nou ca si sat populat. Între anii 1840-1843 atît la Izvin cît și în
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
schimbat prea multe de-a lungul timpului. Agricultură cu cele două ramuri, cultura plantelor și creșterea animalelor, este o ocupație străveche pe teritoriul comunei. Acesteia i se adaugă până în zilele noastre și alte ocupații secundare: vânătoarea, albinăritul, lucrul la pădure, culesul din natură (fructe sălbatice). Portul popular este asemănător cu al celorlalți mocani. Atât în portul femeiesc, cât și în cel bărbătesc, cusăturile și detaliile de pe cămașă apar în culorile roșu, negru sau albastru. Tricolorul nu lipsește nici el din portul
Sălciua de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300271_a_301600]
-
depopulare mai însemnată a satului. Astfel prin 1925 un număr de circa 20 de familii au plecat în Banat și în Dobrogea. După al doilea război mondial, alte câteva familii au plecat în Banat, unde se formase localitatea Sălciua Nouă. Culesul din grădina de acasă După ce se cosea și se usca otava, se culegeau prunele, o parte, cele grase, se puneau la uscat pe coșer pentru făcutul zamei, altă parte, prunele albe, brodoline și bistrițe, se băgau la cadă pentru făcutul
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
și pentru lumea vegetală și animală. Caracteristica epocii paleolitice este totala dependență a hominizilor de natură. Economia avea un caracter „prădalnic”. Sursa principală de alimentație o oferea vânătoarea realizată în grup. În pleistocenul inferior apar primele unelte pentru vânătoare și cules. Apare folosirea focului, schimbându-se astfel regimul alimentar, ceea ce va determina modificări și în structura anatomică. În paleoliticul mijlociu, omul de Neanderthal folosea arme și unelte de silex. În această perioadă se ajunge la o diviziune naturală a muncii: vânatul
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
-se astfel regimul alimentar, ceea ce va determina modificări și în structura anatomică. În paleoliticul mijlociu, omul de Neanderthal folosea arme și unelte de silex. În această perioadă se ajunge la o diviziune naturală a muncii: vânatul - îndeletnicire a bărbaților, iar culesul - practicat de femei. O altă îndeletnicire era aceea a pescuitului. În paleoliticul superior, Homo sapiens fosilis produce cuțite, străpungătoare, răzuitoare și dălți lucrate prin tehnica așchierii, având ambele margini ascuțite. Apare tehnica prelucrării osului, fildeșului și cornului. Vânătoarea se realiza
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
băieții stropesc fetele cu apă de colonie și le urează să-nflorească și să crească cât mai înalte și mai frumoase iar fetele le servesc cu ouă roșii, prăjituri și vin. Cel mai important dintre toate balurile era cel al Culesului Strugurilor, vestitul Szüreti Bál, organizat toamnă după recoltarea viilor. Această petrecere în cinstea lui Bachus debuta cu o paradă pe străzi, în fruntea alaiului mergând un car tras de cai. Imediat dupa car mergeau lăutarii, care interpretau cântece de pahar
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
pășune, împreună cu celelalte animale, după următorul program: - lunile aprilie-mai pe deal, sub pădure unde erau fânețe, - lunile iunie-iulie se duceau la munte, unde erau pășunile bogate, - luna august (sau sfârșitul lunii iulie), animalele erau coborâte de la munte, pășunând terenurile după culesul cerealelor sau prin zăvoaiele cosite. Animalele erau păzite la munte de sătenii, care reprezentau fiecare familie și locuiau în stâni încăpătoare. În preajma stânelor erau amplasate staulele pentru oi, care erau îngrijite de păzitori și plimbate pentru păscut de-a-lungul muntelui. Bovinele
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
iernii. Tot în cursul verii dintre preocupările mai importante ale sătenilor se pot aminti: - săpatul porumbului, cartofilor și lucrul în grădină în luna iunie, - seceratul și treieratul cerealelor păioase în lunile iulie-august, - recoltarea porumbului, cartofilor și legumelor din grădini toamna, - culesul fructelor din livezi toamna, în special a prunelor care constituiau materia primă în fabricarea țuicii, o băutură tradițională a locuitorilor din Livadia (un rachiu de tărie medie, chiar sub medie). Toamna se încheia cu semănatul grâului, secarei, orzului și ogărâtul
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
familie, la care participau pe lângă cei ai casei, rudele și vecinii, fiind o atmosferă de întrajutorare reciprocă, iar la sfârșit urma o masă îmbelșugată (mâncăruri de „soi", prăjituri, plăcinte și țuică) - ospățul recoltei. În lunile iulie-august se lucra mult la culesul fânului, nutrețul pentru vite în timpul iernii. Satul Livadia în trecut avea caracter predominant de creștere a vitelor, ocupație care a dispărut complet după colectivizarea forțată, din anii comunismului și urcatul vitelor la deal sau la munte. Urmau muncile de toamnă
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
avea caracter predominant de creștere a vitelor, ocupație care a dispărut complet după colectivizarea forțată, din anii comunismului și urcatul vitelor la deal sau la munte. Urmau muncile de toamnă: strângerea prunelor și făcutul țuicii, momente de asemenea de bucurie. Culesul porumbului la începutul toamnei, cu „deoșatul" lui în curte, se face și în prezent după evenimentele din anul 1989 când au fost retrocedate proprietățile luate abuziv la colectivizare. În serile lungi de iarnă aveau loc șezători ale tinerilor care erau
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
duh, aparținând unor maeștri anonimi ai locului, semn al unei neasemuite tradiții artistice și spirituale. Până și descântecele folosite de babele satului sunt mult mai frumoase că în alte zone, așa cum ne putem convinge citind acest „Descântec de desfăcut vraja”, cules în 1960 de Petru Sandovici de la Ileana D. Caeru: „S-a sculat Maica Domnului de dimineață / S-a pornit pe cale, pe cărare, / Pardosita cu mărgăritare / Pașii ei pe unde mergeau / Urmele ei străluceau / Și pe ele răsăreau brebenei. Pe unde
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
cînd elevii au fost obligați să efectueze ,în mod gratuit, munci necalificate în agricultură prin așa numita "practică agricolă ", de circa 2 - 3 săptămîni la începutul fiecărui an școlar, iar după 1985 chiar și personalul din întreprinderi era trimis la cules de porumb, în mod organizat și îmbarcat pe autobuze cu rute bine stabilite de organizația județeană de partid. Dezechilibrul din agricultură a fost generat de mai mulți factori, inclusiv de modul de organizare și conducere a CAP - urilor, respectiv de
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
de piatră. A devenit mult mai complexă în epoca fierului, prin creșterea randamentului odată cu răspândirea uneltelor din fier. Se cultivau cereale. Pentru arat se folosea plugul cu două roți, cu brăzdar de fier. Se practica creșterea animalelor, dar și vânătoarea, culesul, pescuitul, pentru completarea dietei. În epoca fierului, ca urmare a dezvoltării tehnologiei de exctracție a minereului și a metalurgiei, a crescut cererea pentru obiecte din fier. S-au răspândit meșteșugarii specializați, ceea ce a dus la o generalizare a folosirii uneltelor
Hallstatt (perioadă) () [Corola-website/Science/298615_a_299944]
-
român, notarul, directorul școlii - le-au întâmpinat fără prejudecăți. Către orele amiezii, subțiindu-se rândurile trupelor, se părea că preluarea autorității se făcuse si pe raza comunei noastre, lumea își vedea de treburi, căci era o zi însorită de toamnă, culesul recoltei neputând aștepta, mai ales otava... Și, deodată, au răsunat împușcături, ce deveneau persistente, se auzeau strigăte de groază, neliniștea și neputința își dăduseră mâna, soldați înarmați se războiau cu femei casnice, cu pruncii, cu moșnegii; încep să ardă case
Masacrul de la Treznea () [Corola-website/Science/299748_a_301077]
-
publica „Adevĕrul literar“. Ziarul „Adevĕrul” a fost primul ziar românesc care a introdus caricatura de presă; primul ziar care a publicat o telegramă directă din străinătate; primul ziar cu palat redacțional; prima instituție de presă care a introdus mașina de cules, adică linotipul; prima publicație cu editură, cantină, secție de desen și pictură, bibliotecă și arhivă; cu tiraje imense pentru vremurile acelea și cu salarii mari și sigure pentru ziariștii angajați. Beldiman fiind un antimonarhist convins, ziarul său „Adevĕrul” prezenta ziua
Adevărul () [Corola-website/Science/299084_a_300413]
-
Savigny le-a aprins interesul pentru filologie și studii germanice — un domeniu în care sunt considerați a fi pionieri — și în acelaș timp le-a dezvoltat o curiozitate pentru folclor, care a crescut într-o pasiune de o viață pentru culesul basmelor germane. La 20 decembrie 1812 Frații Grimm au publicat primul volum din colecția de basme "Kinder- und Hausmärchen" („Povești pentru copii și familie”), conținând 86 de povești; al doilea volum, conținând alte 70 de povești, a apărut în 1814
Frații Grimm () [Corola-website/Science/299313_a_300642]
-
tunse sunt lăsați să crească copaci care filtrează și împrăștie razele soarelui. Viața plantei de ceai nu depășește de obicei 40-50 de ani, însă există varietăți care pot atinge și vârsta de 100 de ani. Perioadele în care se face culesul depind de climatul în care se află cultură de ceai. În Chină și nordul Indiei (Darjeeling, Assam) sezonul durează din februarie până în noiembrie; în Taiwan, de la sfârșitul lunii martie până la sfârșitul lunii octombrie; în Japonia, din mai până în octombrie; în
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
află cultură de ceai. În Chină și nordul Indiei (Darjeeling, Assam) sezonul durează din februarie până în noiembrie; în Taiwan, de la sfârșitul lunii martie până la sfârșitul lunii octombrie; în Japonia, din mai până în octombrie; în sudul Indiei, Sri Lanka (Ceylon) și Indonezia culesul se face tot timpul anului, exceptând zonele de mare altitudine. Recoltarea se face după mai multe metode: fie se culeg doar mugurii apicali, fie se culeg și primele 2-3 frunze în josul tulpinii sau primele 4-5. Frunzele se culeg împreună cu partea
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
multe dintre caracteristicile inițiale. Pentru că este produs în cantități mici, prețul sau este mare. Ceaiul verde Frunzele sunt culese, lăsate la vestejit, apoi sunt tratate uscat (în tigăi, după metodă chinezească) sau la abur fierbinte la maxim 2 zile după cules pentru împiedicarea oxidării. Frunzele pot fi modelate în formă de perle, de spirale sau lăsat în stare liberă. Ceaiul oolong După ce frunzele sunt culese, lăsate la stafidit și rulate, timp de 2-3 zile (sau mai mult) sunt întinse pentru oxidare
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
definit de producția de resurse alimentare, ceea ce duce la criza secolului al XVII-lea, amplificată de războaiele religioase ca războiul de 30 de ani, de inflație, de revoluția prețurilor. În evul mediu existau mai multe moduri de procurare a hranei: cules, vânat și pescuit; cultivarea plantelor și creșterea animalelor și schimbul comercial. Comunitățile de vânători-culegători ocupau către secolul al XV-lea o mare parte din Americi, extremitățile nordice ale Europei și Asiei, o parte din Africa, Australia și Oceania. Comunitățile ocupau
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
la „campaniile militare” care se verificau la „reîntoarcerea anului”: cf. 2Samuel 11,1; 1Regi 20,22,26; ceea ce corespundea mai mult sau mai puțin cu ritmul anului agricol, dat fiind faptul că cea mai mare parte a cultivatorilor pământului - excepție, culesul măslinelor - culegeau roadele câmpurilor prin septembrie). Ritmul lucrărilor agricole marca viața celor mai mulți israeliți și existau adevărate și proprii calendare agricole care indicau activitatea principală a fiecărei luni (cf. calendarul de la Ghezer). La începutul epocii monarhice, însă, numele lunilor de origine
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radială), bisexuate, de culoare galbenă, grupate în umbele simple. Înflorește din aprilie până în septembrie. Fructul este o capsulă. Rostopasca este comună în locuri umbroase, ruderale (în jurul așezărilor omenești), în tufărișuri, până în regiunea montană. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Se culege partea aeriană a plantei (tulpina, frunzele și florile), cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da
Rostopască () [Corola-website/Science/308740_a_310069]
-
acest proces poate afecta calitățile fructului. Studiile au analizat diferențele dintre nutrienți, anti-nutrienți, și pesticide. Aceste studii sunt dificil de generalizat din cauza felului cum sunt făcute studiile, modului de testare, variațiilor sezoniere. Tratamentul alimentelor după culegere, durata de timp dintre cules și analiză, condițiile de transport și stocare afectează compoziția chimică produselor testate . O analiză din 2014 a 343 de studii , a arătat cum culturile organice au un conținut cu 17% mai mare de polifenol (antioxidanți). Concentrațiile de , flavonoide, difeniletilene , flavone
Alimente organice () [Corola-website/Science/308113_a_309442]
-
zone, limitând accesul cercetătorilor la culturile arheologice care au supraviețuit până astăzi în zonele de câmpie și deal. Aceste culturi se pare că au fost create de mici grupuri migratoare care aveau diferite activități bazate în special pe vânătoare și cules. Uneltele de calitate din piatră erau schimbate cu altele de la mari distanțe; de exemplul roca vulcanică, obsidianul, care se găsea în prefectura Nagano a fost prelucrată de grupuri aflate la periferia Tokyo-ului de azi. Se pare că o caracteristică a
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
de trei elemente: scăderea nivelului mării și formarea de așezăminte pe coastele Japoniei, legătura dintre arhipelag și continent și perfecționarea uneltelor din piatră. În perioada Jōmon (cca. 8.000 î.Hr. - cca. 300 î.Hr.) principalele ocupații sunt identificate cu vânătoarea și culesul, iar ca o caracteristică a arhipelagului japonez, utilizarea frecventă a resurselor marine. Din punct de vedere literal, numele acestei perioade provine din cuvintele jo=împletitură și mon=ornament. Populația indigenă Populația indigenă se numește „ainu”. Numărul lor nu este clar
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]