4,021 matches
-
antologie de fragmente ilustrative alese din poezia riturilor de trecere, din epica în versuri (balade), epica în proză (basme), din lirică și din paramiologie, precedate de analize pertinente. SCRIERI: Structurile retorice ale liricii orale românești, Craiova, 1985; Folclor și literatură cultă, pref. Eugen Simion, Brașov, 1994. Ediții: Mihail Sadoveanu, Baltagul, pref. edit., București, 1994. Antologii: Cronicarii, București, 1995; Reflexe folclorice în literatura scrisă, București, 2000; Perenitatea textului literar, București, 2003. Repere bibliografice: Constantin Negreanu, O nouă carte consacrată liricii populare: „Structurile
OLTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288523_a_289852]
-
ale liricii orale românești”, LL, 1986; Nicolae Constantinescu, Aspecte actuale ale cercetării liricii populare, T, 1987, 6; Liviu Malița, Lirica populară în actualitate, AAF, 1991; Maria Cuceu, „Structurile retorice ale liricii orale românești”, AAF, 1991; George Mirea, „Folclor și literatură cultă”, LL, 1994; Iordan Datcu, „Folclor și literatură cultă”, L, 1995, 4; Datcu, Dicț. etnolog., II, 126-127. I.D.
OLTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288523_a_289852]
-
Aspecte actuale ale cercetării liricii populare, T, 1987, 6; Liviu Malița, Lirica populară în actualitate, AAF, 1991; Maria Cuceu, „Structurile retorice ale liricii orale românești”, AAF, 1991; George Mirea, „Folclor și literatură cultă”, LL, 1994; Iordan Datcu, „Folclor și literatură cultă”, L, 1995, 4; Datcu, Dicț. etnolog., II, 126-127. I.D.
OLTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288523_a_289852]
-
Sociologice de la București, condusă de Dimitrie Gusti, atunci când în Mitologie românească (1944) abordează creația literară recurge exclusiv la surse livrești - lucrările Elenei Niculiță-Voronca, ale lui Tudor Pamfile, S. Fl. Marian și Artur Gorovei. Își propunea să îi îndemne pe creatorii culți să se inspire din miturile autohtone, convins că mitologia românească „e tot așa de încântătoare ca și mitologia scandinavă sau greco-romană și [...] are aceeași savoare poetică și artistică”. Expunerii din lucrările altora, el i-a preferat prezentarea „cursivă și logică
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
Din apele tulburi ale obârșiei, O.-A. alege trăsături care să le confere personajelor nu numai originalitate, ci și dramatism (Fata spânzuratului, Fecior de bani gata, Burdumba). Ca poet, a debutat cu un ciclu de Doine, în care brodează motive culte pe o canava populară. Versurile de mai târziu se disting prin aceeași acuratețe a limbii ca și scrierile în proză. Imaginile sunt simple și limpezi, iar coloritul poeziilor luminos, cu tonalități calme, aproape idilice. Atitudinea față de viață e, în esență
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
un raport academic în favoarea premierii volumului Momente. Este și autorul unui amplu studiu monografic intitulat Teatrul la români (I-II, 1897-1898), unde, folosindu-se de o bibliografie extrem de bogată și apelând la amintirile unora dintre întemeietorii și sprijinitorii teatrului românesc cult, alcătuiește cea dintâi istorie sistematică a spectacolului românesc. O.-A. a realizat și reușite traduceri din Horațiu, modernizând prozodia antică, adoptând versul, ritmul modern și chiar rima. A proiectat să tălmăcească în întregime opera scriitorului latin, dar nu a reușit
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
Novăceștii, în care aranja episoadele cronologic și intercala fragmente din mai multe variante în aceeași baladă. Procedeul a fost criticat de B. P. Hasdeu și V. Alecsandri, iar Academia Română a refuzat publicarea lucrării. Au existat mai multe încercări de prelucrare cultă. Din ciclul novăcesc St. O. Iosif alege momentul petrecerii celor trei voinici la crâșma Aniței, pe care îl versifică în poezia Anița crâșmăreasa, urmată de balada Gruia. Petre Dulfu versifică douăzeci și patru de episoade în ciclul Gruia lui Novac (1913), într-
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
ronda scriere sau finul duct/ al genialelor creioane Hardtmuth?/ Cine să mai plângă cu cerneală/ pe degetele noastre tremurătoare,/ uscate și reci, bolnave de lâncezeală/ și-atât de singure, de necaligrafice,/ de pieritoare?” Costache Olăreanu e un prozator rafinat și cult, a cărui principală preocupare nu e proza robust realistă sau psihologică a contemporanilor săi, ci narațiunea discret cizelată și încadrată unei convenționalități literare diferite, având însă drept de cetate cât celelalte. Mai mult decât unui public, el se adresează unui
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
, (pseudonim al lui Oreste Georgescu; 25. X. 1891, Zimnicea - 6. I. 1918, București), poet. Este fiul Elenei (n. Costovici), femeie cultă, care cunoștea foarte bine germana și franceza și era o meritorie pianistă, și al lui Ghica Georgescu, intendent la Spitalul de Copii din București. La București O. absolvă în 1902 Școala Primară „Gh. Șincai”, apoi urmează patru clase la Gimnaziul
ORESTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
transcrisă uneori de dascăli bisericești, de călugări și chiar de preoți. Așa se explică prezența elementelor apocrife și mai ales a citatelor biblice în o. de nuntă, ceea ce i-a determinat pe unii cercetători să atribuie acestei specii o origine cultă, religioasă. Investigații amănunțite au arătat însă că, de fapt, toți autorii indicați de manuscrisele ce păstrează o. de nuntă, precum Grigore Lehaci din nordul Moldovei, transilvăneanul Ilie Șerban, Iosif Popovici, Ilie Logofăt și alții, nu au făcut decât să noteze
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
aspectele, căruia i se cuvine adăugată participarea cărturarului, cel puțin în faza de inițiere, la traducerea în românește a Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie și a Vieții patriarhului Nifon. „Versurile la stemă” alcătuite de N., „primul stihuitor cult din literatura română” (G. Călinescu), pentru cărțile epocii lui Matei Basarab, au avut în practica tiparului din Țările Române și implicit în literatura română o descendență remarcabilă. Raportate la tradiția poetică în limba slavonă - câteva tropare, imnuri ori rugăciuni ocazionale
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
buna informație în domeniu, caracterizări și disocieri inspirate, finețea analizei și printr-o reală sensibilitate artistică. Basmul - consideră N. - poate fi abordat din mai multe unghiuri (magic, ontologic, psihologic etc.), dar el rămâne totodată sursă de primă importanță a literaturii culte românești. Folclorul e privit și din perspectivă comparatistă în studiul Ecouri în România ale activității folcloristice a Fraților Grimm. Teoria mitologică, prin prismă teoretică, așa cum se întâmplă în Note privind aspectele funcționale ale colindei, sau în legătură cu literatura cultă, ca în
NISCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288461_a_289790]
-
a literaturii culte românești. Folclorul e privit și din perspectivă comparatistă în studiul Ecouri în România ale activității folcloristice a Fraților Grimm. Teoria mitologică, prin prismă teoretică, așa cum se întâmplă în Note privind aspectele funcționale ale colindei, sau în legătură cu literatura cultă, ca în Folclorul în opera lui Ion Barbu. Cultura populară ca parte constitutivă a creației literare moderne. Ca germanistă, cercetătoarea elaborează și studii de literatură comparată în domeniul ei de specialitate (Eminescu și Novalis, J.W. Goethe în presa românească
NISCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288461_a_289790]
-
și logică, de sociologie și psihologie, înzestrat cu simț estetic, abordând investigația cu tehnici tradiționale ori proprii structuralismului și semioticii, N. se dovedește adeptul demersului analitic interdisciplinar. Îl preocupă definirea conceptului de folclor și a determinărilor sale, relația cu creația cultă, cele două forme de manifestare a spiritualității unui popor fiind văzute ca „modalități logic paralele, istoric succesive și totodată simultane ale aceleiași esențe: nevoia de comunicare prin artă cu ceilalți și cu sine a omului social”. Fiecare determinare e analizată
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
discută relațiile dintre morală și literatură, dintre frumos și util. Ion Gorun este și autorul unor bune cronici dramatice, în care comentează spectacolele Teatrului Național din București. El se ocupă și de literatura populară, subliniindu-i rolul în formarea literaturii culte și influența asupra unor scriitori ca Alecsandri, Eminescu și Coșbuc. La P.l. Mihail Sadoveanu a fost întâmpinat cu căldură. Începând cu numărul din 4 februarie 1899 el devine un colaborator consecvent, cu schițe, nuvele, versuri originale și traduceri, pe care
PAGINI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288620_a_289949]
-
îndeosebi de Al. Ciura și de Ion Clopoțel, se ocupă de cărți cu ecou în presa vremii și de ediții din scriitori români. Ioan Georgescu, în Ce fel de literatură dorim noi!, revine asupra dezideratului conform căruia la baza literaturii culte trebuie să stea creația populară; importante pentru intențiile redactorilor sunt, de aceea, culegerile de literatură populară sau versurile compuse pe tipare populare. Paginile culturale cuprind comentarii privind mișcarea de idei, situația școlilor românești din Transilvania și Banat, precum și studii de
PAGINI LITERARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
remarcând că producția orală dacoromână are puține atingeri cu cea grecească, epica grecească distingându-se, spre exemplu, printr-o mai mare concentrare a acțiunii, având un filon național-patriotic transpus în forme „directe și vibrante, ca și când ar fi ale unui poet cult”. P. socotește că demersul său comparatist este doar o „fracțiune” din ceea ce ar trebui să fie cercetarea Peninsulei Balcanice, studiile viitoare urmând să se aplece asupra creației populare albaneze, bulgărești, sârbești, grecești, turcești. O probă de modul cum înțelegea P.
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
gust fără mari pretenții îi răspundeau și calendarele pe care le-a întocmit, unde au apărut scrieri incluse ulterior și în volume. Astfel, P. mediază, ca și alți scriitori populari (I. Barac, V. Aaron), cunoașterea literaturii populare și a celei culte. Cărțile lui au avut o răspândire neegalată în epocă, fiind reluate în numeroase ediții, modificate, amplificate cu fiecare tiraj. O culegere de cântece de stea și cântări religioase, în care fuseseră introduse și un număr de poezii laice, apare în
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
poporului român. Susținând existența în secolele trecute a unei comuniuni de tradiție între boieri și țărani, L. era de părere că în secolul al XIX-lea cei dintâi s-au dezrădăcinat, iar ceilalți sunt supuși tot mai mult unor influențe culte, ceea ce dăunează producerii și perpetuării folclorului. Așa s-ar explica dispariția unor specii, cum ar fi balada. SCRIERI: Carte de citire, cuprinzând texte vechi românești, Iași, 1882; Studii de lingvistică și folcloristică, îngr. și introd. Ion Nuță, Iași, 1976. Repere
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
polemizat cu C. Dobrogeanu-Gherea, folosind argumente împrumutate uneori din lucrările lui E. Dühring. În extrem de numeroasele sale articole politice, pe care de cele mai multe ori nici nu le semna, a răspândit opiniile maioresciene despre „forma fără fond”. Afirmând că între păturile culte și popor există o mare diferență, chiar o ruptură, a susținut în același timp că aceasta nu poate fi remediată doar prin intervenția cercurilor literare, ci prin adoptarea unui complex de măsuri sociale. Deși restrânsă, activitatea de critic literar a
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
folclorului, a condamnat mediocritatea și imitația, a dezavuat simbolismul și i-a prețuit pe V. Alecsandri, Victor Vlad-Delamarina sau pe I. Popovici-Bănățeanul. O atenție aparte a dat M. problemelor limbii artistice, preocupat de ruptura care s-ar ivi între literatura cultă și popor, în cazul în care latinismul și-ar impune punctele de vedere. Pentru el, „direcția nouă” însemna, între altele, și o nouă orientare în aprecierea limbii operelor literare, căreia îi cerea să fie naturală și expresivă. De aici, condamnarea
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
alt aspect care ne poziționează pe picior de egalitate cu aceste țări. Există și opinia că, prin cultură, România face parte din Europa cu mult înainte de aderarea efectivă a țării noastre la Uniune: „Nu, au aceeași concepție, oameni deștepți, oameni culți numai că nu au posibilitate de a crea” (bărbat, 49 de ani, șomer). Interesant pentru noi este dacă aceste reprezentări descrise mai sus corespund realității. Intuiția oamenilor nu dă greș în ceea ce privește optimismul și nivelul de trai mai scăzute decât ale
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
imagina o multitudine de comunități tot mai apropiate unele de altele din punct de vedere spațial, chiar (parțial) suprapuse topografic, aflate în ireductibil conflict. Chiar dacă nu e vorba de vecinătatea cu o sectă mai mult sau mai puțin satanistă (un cult compound ca acela de la Waco, Texas, discutat și de Etzioni), ci de suave ecovillages, postistorice „sate” hippie (cele care și-au autosupraviețuit, covertindu-se de la exces - overthetopia, cum își numește Andrei Codrescu propria sa experiență de acest gen - la forme mutante
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu tot ce constituia tradiția, inclusiv religia, dragostea, eroismul, sublimul, profunzimea și alte asemenea virtuți și valori, „pasiuni și interese”. Asta se vede din muzica tinerilor - MTV apăruse deja! -, pe care Bloom o contrapune de-a lungul întregii cărți muzicii culte, în special operei. În Statele Unite, opera, am mai scris, este însă expresia absolută a ambiguității culturii înalte; e locul prin excelență în care Stânga și Dreapta se întâlnesc, ca într-un ritual carnavalesc: haine de seară, cină formală după muzică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Gruie Grozovanul, Blăstemul, Constantin Brâncovanul, Toma Alimoș, Ștefăniță-Vodă, Năluca, Codreanul, Șoimul și floarea fragului. De atunci au apărut alte traduceri, mai reușite, ale acestor balade, dar meritul lui Á. în ce privește prioritatea este incontestabil. A manifestat interes și față de literatura română cultă; pe lângă traducerea poemului Marioara Florioara de V. Alecsandri (publicat în broșura din 1858), a pregătit manuscrisul unei antologii de transpuneri din literatura română, pe care a trimis-o în 1865 preotului reformat din București Koós Ferenc, rugându-l să i-
ACOLADE ESTIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]