2,938 matches
-
a nu crede, ci din partea celor ce fug când sunt chemați. Dară, zici tu, trebuia ca și fără voia lor să-i tragă la sine. Să nu fie! El nu silește pe nimeni, căci cine oare, chemând la cinste, la cununi, ospețe și serbări, trage la sine pe cei chemați, legați și fără voia lor? Nici unul nu face așa, căci un asemenea fapt este al celui ce batjocorește. Dumnezeu trimite fără voie în gheenă, însă în Împărăția Cerurilor cheamă pe cei
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
făcut mai strălucit înaintea lui Dumnezeu; de l-ai adus în sărăcie, mai mare îi va fi slava și răsplata; și dacă l-ai predat chiar morții - ceea ce se crede a fi mai rău decât orice -, tu i-ai împletit cununa muceniciei. Deci ce ar putea fi egal cu o astfel de viață, când nimic nu poate fi împotriva ei, ba chiar cei ce par că uneltesc rele îi folosesc nu mai puțin decât cei ce-i fac bine? De aceea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ale unor locuri cu multe și adânci înțelesuri din Sfinții Dionisie Areopagitul și Grigorie Teologul, traducere din greacă,introducere și note de Pr. prof. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, București, 1983,p. 157. footnote>. Viața însă și este o alergare în vederea dobândirii cununii mântuirii. Este o călătorie prin valurile tot mai agitate ale lumii, către tărâmul veșniciei. Iar viața viitoare, fericită sau tristă, este inaugurată de însuși actul morții fizice, prin care apunem lumii acesteia trecătoare, născându ne, însă, vieții veșnice. Părinții îmbunătățiți
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
corespund în cealaltă limbă două (sau mai multe) cuvinte. Vorbitorii vor căuta să elimine polisemia, mai ales când diferențierea semantică se referă la nuanțe de sens. Astfel, vorbitorii unui dialect italian din sudul Elveției, unde termenul corona însemna „coroană“ și „cunună“, au simțit nevoia despărțirii sensurilor după modelul germanei și au împrumutat din această limbă termenul Kranz pentru „cunună“. Are loc deci o remodelare a structurii lexico-semantice. Trebuie subliniată ideea că aceste fenomene sunt, de cele mai multe ori, produsul, inovația vorbirii unei
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
aprioric competența științifică a lui E., „susținea că poetul «nu era de talie» să trateze problemele social politice și să dea soluții pentru rezolvarea lor” (Ib.). Aidoma lui Cantemir, care visa coroana unui nou imperiu roman de răsărit, Eminescu visa cununa de aur a științei române, însă calea spre realizarea sa ca cercetător al istoriei și al limbii neamului său, ca reformator al învățământului i-a fost blocată, iar posteritatea nu-l va păstra în memorie decât ca poet. Nici măcar pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
spectacol tot glume uricioase, Să meargă, dacă-i place, pe treptele glodoase, Netrebnica mulțime ticsită unde șade, Și slugilor să joace acele mascarade." (Tr. rom. de A. Naum, n. tr.) 48 "Prin asta al seu teatru Molière ș-au ilustrat Cununa aceea mare el poate ar fi luat; De n-ar fi fost atâta poporului amic, Și-n docta sa pictură de n-ar fi pus nimic Din gluma cea urâtă și josnice figuri, Și fără de rușine atâtea strâmbături; De n-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
iubitei el uită ce i-a spus. Aceste nu-s portrete, nu-i chip asemănat; E fiul, e amantul, e tat-adevărat." (Tr. rom. de A. Naum) 51 "Unicul vostru studiu natura, dar, să fie O voi ce-aveți drept țintă cununa-n comedie. Oricine vede omul și bine-l studiază, A multor inimi taine adânc aprofundează; Când știi ce e avarul, ce e un îngâmfat, Un om onest, prodigul, jaluzul, un ciudat, Pe scenă-i poți expune, îi poți desfășura; Sub
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vecernie, a doua zi era Sânt Ilie. Clopotul bătea rar, cu sunet adânc. Am făcut cruce și m-am închinat. La fel au făcut și cei din jur. Muchea dealului, aprinsă, de cele din urmă raze ale soarelui, părea o cunună de flăcări, iar pe vale se întindea umbra lunguiață a fortărețelor de sus, care, pe cerul roșu ca o vâlvătaie, păreau în flăcări. Curând se înserase... așa, cam ca pe vremea asta. În aer se lăsa o răcoare dulce, frunzele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
apucat de frescă, în mijlocul bisericii sprijinit de un suport de lemn, făcut de el însuși, un tablou uriaș care mă depășea cu un cap înălțime, Theo într-adevăr răcise zdravăn, Batjocorirea lui Iisus, în mijlocul tabloului, Iisus izolat de ceilalți cu cununa de spini rănindu-i fruntea, haina roșie a măririi deșarte peste albul strălucitor al celei de dedesupt, figura lui Iisus o regăsesc întocmai și pe peretele din biserică, Theo pare s-o. fi copiat de acolo dar, ceea ce m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rituală, în care se manifesta întreaga putere a imperiului. Triumfalis vir, triumfătorul, purta tunica palmata, cu marginile de aur de forma frunzelor de palmier, iar peste ea, toga picta, având o pictura textilis din broderii grele; pe cap purta o cunună de aur în care se împleteau frunze de laur; în mână ducea scipio, sceptrul greu de fildeș. Transfigurat astfel, urca în cvadriga aurită, cu un echipaj de patru cai albi, pentru procesiunea rituală a triumphus-ului - un traseu scenografic și magic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Oamenii răspunseră printr-un vuiet. El aminti deodată numele lui Gajus Caesar Germanicus, nepot - declamă - al miticului Marcus Agrippa, cel mai mare marinar aflat vreodată în slujba Republicii, omul pe ale cărui tâmple, potrivit latinei somptuoase a lui Vergilius, strălucea cununa rostrelor smulse dușmanului. „Cui tempora navali fulgent rostrata corona.“ Din înaltul promontoriului de la Misenum, vila imperială domina portul imens; strigătul lung, neașteptat a mii de glasuri ajunse pe terasă ca un tunet printre nori. Gajus intră încet în sala pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
transformată în universitate și, în cele din urmă, în muzeu. Octavia, Agrippina, Tiberius și Gajus Caesar continuă să ne spună de acolo povestea lor. La Roma însă, la Musei Capitolini, îl întâlnim pe Augustus, foarte demn, destul de tânăr, purtând o cunună de mirt. Pe chipul de marmură lucrat cu meșteșug se citește o blândețe voluntară, calculată. Omul pare că se află în spatele unui ecran. Gura e închisă, fără să fie strânsă; singurul element dur îl constituie bărbia ridicată. Pe când poza, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le putea explica, dar care păreau rituale; de jur împrejurul lor erau semne care puteau fi o scriere, dar pe care nimeni nu le putea descifra. În centru, pe un tron stătea o figură străină, o divinitate necunoscută, care avea luna drept cunună și un șarpe la picioare. În speranța că va primi explicații cu privire la semnificația ei, făurarul i-a arătat mensa celui care, în vremea respectivă, era considerat cel mai expert colecționar de artă: monseniorul Pietro Bembo, venețianul umanist, nobil, iubitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Își goli paharul și i-l Întinse lui Ruby, care i-l umplu la loc. —Doamne, gândește-te, adăugă ea. Dacă te măriți cu Sam, o să fim rude. Ruby izbucni În râs: — Abia ne-am cunoscut, și tu ne și cununi. Da’ repede te mai transformi Într-o veritabilă mamă evreică. Chiar atunci intră și Saul. —Saul, Îl Întrebă Fi, ce fel de rudă o să fiu eu cu Ruby dacă se mărită cu vărul tău Sam? —Ușurel, Încruntă Saul din sprâncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
prin care ne poartă întâmplările incoerent schimbătoare ale romanului, printre acestea și Biserica Inima lui Christos, care a rezistat războiului și în care, în locul altarului Fecioarei descris cu fidelitate, împrăștie strălucire și atrage polonezi pioși copia Madonei din Vilnius, cu cununa ei de raze din tablă aurită. Imediat alături, într-o nișă, în spatele lumânărilor, am văzut fotografiile Papei, decedat oficial, și ale celui tocmai ales, de origine germană. Și acolo, la locul neogotic al juvenilei profanări a altarului, un preot tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de culoarea smântânii, m-am crezut În fața unui pedagog din noianul pe care ni l-a pus la dispoziție Sarmiento, profetul genial, de la care e absurd să cerem pedestrele virtuți ale prevederii. Dar plăcerea negrăită cu care a ascultat o cunună de triolets pe care-i dăltuisem din fuga condeiului În trenul-landou care unește moderna fabrică de zahăr din Jaramí cu ciclopica statuie dăltuită de Fioravanti În onoarea drapelului național mi-a dovedit că el era una din solidele valori ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Colindă Elena Marin Alexe Leru-i ler pe drum de seară Stelele sub luna clară Stau pe-un nor ce împletește O cunună de poveste Din vechime de prin astre Steaua stelelor albastre Ne-ntrecută-n strălucire Pe a cerului oștire Aducând o veste bună Îngerii în zbor se-adună Colindând în prag de seară De prin alte zări coboară Pe câmpie la izvoare Cântă
Colind? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83256_a_84581]
-
și atunci, voi culege în treacăt un fulg de zăpadă zdrobit de-un firav dor suferind cu trupul lui de ger și furtună să-mi țină loc de iubirea-mi flămândă: Șiatunci cine să-mi știe, că dragostea-mi-e arsă, în cunună de stele, cu genele nopților, pe-un trup ce e vers și m-apasă prin țărâna de dragoste vie, sub un cer de iubire ce-mi știe, și gândul și ziua și CEASUL și TIMPUL și SOMNUL și însăși EXTAZUL
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Țesută pe-un deal în fir de iubire Mereu să rămân ancorată de cer Cu ochii scăldați in divinul mister La poarta de lacrimi mi-am pus iar zăvor, Isus mă alină atunci când mi-e dor, Pe frunte-mi coboară cunună de vis Și gându-mi ridică spre zări din abis. De când Îl cunosc privesc des în mine, Atunci când mi-e greu colind zări senine, Speranța mă urcă, nu cad la pământ, Ascult și mi-e bine, rămân în Cuvânt. Furtuni
Fir de speran?? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83333_a_84658]
-
Elena Marin Alexe Îmi șchioapătă pasul ascuns printre flori, fierbinte fiorul mă poartă spre nori. Albastru ca zarea e sufletul meu, sensibil și tandru doinește mereu. Pe umeri țin greul, pe palme cununi, la chip am lumină, în ochi port genuni. Mă doare tristețea și plâng uneori, ca roua discretă ce cade în zori. Ascunse de lume prin cele cămări păstrez nestemate ce-aduc alinări. Mă-nchin liniștită când zorii răsar, am candela
Ochiul din mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83284_a_84609]
-
mi-ai cules, Mi-ai șoptit să vin la Tine și-am știut că M-ai ales. M-ai spălat de tina lumii, iar apoi m-ai îmbrăcat În mantie strălucită, ca pe-o fiică de-mpărat. Cea mai splendidă cunună pentru mine-ai împletit, Din crini albi și mândre stele, să-mi arăți cât m-ai iubit. Și pe degetul subțire, mi-ai pus un inel de vis, Voi trăi o veșnicie, fericită-n paradis.
Te-ai oprit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83301_a_84626]
-
și cât de mult imi lipsesc cârdurile de gâște cu gălăgia lor de precupețe! Ce dor imi e să văd pe ulița satului codane cu flori roșii la urechi și cu frumoase cosițe împletite și așezate pe cap ca o cunună. Ei, și nu mai zic ce dor imi este s-o văd pe lelea Lucreția, cu mijlocul strâns în bete, strașnică femeie, purtându-și cătrința cu mare mândrie și scuturându-și tălpile goale de colbul drumului în iarba de pe marginea
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
de cuvinte pe care înțelepții Greciei nu le-au cunoscut: erau cuvinte, dar dintre acelea care nu răneau numai urechea ma-terială, nici nu erau doar o erudiție a inteligenței, ci descopereau inimii reînsuflețite a omului nemuritoarea frumusețe a adevărului, adevăratele cununi ale virtuții, și îl dezvăluiau pe Dumnezeu simțirii, pe Dumnezeul cel ascuns, pentru a nu se contamina de atingerea impurei omeniri, erau în cele din urmă cuvinte și semne, dar cuvinte și semne ale lui Dumnezeu, cuvinte care creau un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
corect puse în ordine, Vladimir se așternu drumului spre casă. De la ieșirea din autostradă, pe ruta secundară către aeroport, se înșiruiau țărănci din Moldova cu funii de usturoi adus la vânzare. Pentru prima dată văzu la ele, pe un scăunel, cununi împletite de căpățâni de usturoi, de care era proptit un dreptunghi de carton cu un slogan promoțional cu totul neobișnuit în trecuta orânduire: usturoi de la Mărăția, întărește inima și bărbăția! După broboada comerciantei destul de tinere, o identifică a fi de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
După broboada comerciantei destul de tinere, o identifică a fi de pe Valea Siretului, din fâșia unde se avântă în competiție cultivatorii bucovineni de varză cu iubitorii de usturoi din Câmpurile Jijiei. Sesizându-i privirea aparent interesată, țăranca tinerică îi întinse o cunună de usturoi roșu: Poftiți, domnule, luați de la mine usturoi proaspăt! Tocmai acum vin de la gară. Poate-mi faceți, dumneavoastră, pocinogul!... În cuget, Vladimir își spuse: Ia uite, moldoveanca asta din Câmpia Jijiei are un fason de adresare mult mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]