6,583 matches
-
cu toate că trebuie să fi avut pricinile ei în împrejurările vieții sale, eu nu le cunosc. Din discuțiile cu el n-am izbutit să culeg nimic. Dacă aș scrie un roman, în loc să narez faptele pe care le cunosc despre o personalitate curioasă, aș fi inventat o mulțime de lucruri ca să explic schimbarea sentimentelor lui. Cred că aș fi arătat o vocație puternică în copilărie sau o adolescență zdrobită de voința tatălui ori sacrificată nevoii de a-și câștiga existența. L-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu jumătate de gură. Chiar În acel moment, din spatele său se ridică un cântec În depărtare, un soi de psalmodiere cu vorbe nedeslușite. Pentru o clipă, crezu că era o halucinație și se Întoarse. Văzu, de dincolo de colțul străzii, un curios șir de oameni care se apropiau cu pași Înceți. De la ei venea acea cântare. Grupul părea alcătuit din supraviețuitorii unui naufragiu. În fruntea tuturor pășea un bărbat Înalt, Înveșmântat Într-o sutană austeră și Întunecată, cu capul bărbos afundat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se va arăta din nou azi. Trupul schingiuit al lui Bigarelli nu Încetase să-l urmărească. Și, În același timp, opera lui splendidă și Îngrozitoare, dacă era adevărat ceea ce i se povestise. Și apoi fața de ceară a statuii și curiosul său simulacru de viață. Rațiunea Îl Îndemna să caute vinovatul Între oaspeții de la han, evitând ambiguul tărâm al umbrelor care se manifestase la Abație. Totuși, instinctul Îi spunea că și miracolul era o verigă din acel lanț al morții. - Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
punctul unde trupul rămăsese Înțepenit. De acolo, ajutându-se cu frânghiile, coborâră macabra Încărcătură până Într-o bărcuță ce aștepta pe râu. Dante rămăsese pe mal. - Alungați-i de aici pe gură-cască! le strigă străjerilor, arătând spre mica mulțime de curioși care se Îmbulzeau În preajmă. În timp ce soldații, folosind mânerele lăncilor pe post de bastoane, se ocupau cu evacuarea, barca trase la mal. Dante se aplecă peste cadavru; acesta zăcea cu fața În jos, cu brațele deschise În cruce și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
așteptat primele ore ale după-amiezii. Nu se mai simțea mușcătura înghețată a dimineții, ci era o vreme aproape blândă. Ai fi crezut că era altă zi. Grosspeil și Berfuche fuseseră înlocuiți de alți doi jandarmi care păzeau perimetrul și alungau curioșii. M-au salutat. Peștii alunecau printre alge. Din când în când, câte unul se ridica la suprafață să cerceteze aerul, apoi se-ntorcea bătând din coadă pentru a-și lua locul în grup. Iarba strălucea de nenumărate picături de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
înclinate pe jumătate dădeau tuturor camerelor o umbră plăcută. Totul era pus în ordine, aranjat impecabil în așteptarea unui proprietar plecat în vacanță, care urma să se întoarcă dintr-o zi într-alta pentru a regăsi locul familiar. Cel mai curios e că nici un parfum nu plutea prin aer. O casă fără mirosuri e o casă moartă. Am rămas mult timp în această călătorie singulară, precum un intrus lipsit de jenă, dar care, fără să dea atenție acestui lucru, urma o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pungă de plastic, pungile erau viața mamelor noastre - banii, cheile și pungile, zicea femeia de serviciu de la scara blocului nostru - fără chiloți simțeam aerul rece, un altfel de aer îmi inunda burtica, sexul, toate mi se contractau într-un mod curios și cald (așa pățeam mai târziu, când mă pregăteam să intru în scenă, la mine, totul se concentrează și acum în sex). Eram gata de atac. Le depășeam ușor pe toate fetele aliniate la start, nici nu trebuia să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
asta?, pui chiloții sub pernă?, și Frumoasa Neli se uită luuung la actriță... Loredana nu-i răspunde, e neliniștită de altele, nu știu ce am, dar ceva se întâmplă cu mine, transpirase și pielea pe gât i se înroșise, formase niște rotocoale curioase, aveau forme aproape geometrice, niște cercuri pe care femeia le scărpina apăsat, privirea grădinăresei o deranja, poveștile astea mă obosesc. Dar o să mă simt eu și mai bine, își promite actrița, ți-am promis că-ți povestesc și-o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nevastă. Adică Rita, Vichi și eu. I-am sărit de gât, l-am pupat de-a crăpat mașina în care eram. — Vreau, iubirea mea! Nu uita că sunt cu douăzeci de ani mai mare ca tine. Am și o fire curioasă... Nu contează, zece ani de fericire lângă tine îmi sunt de-ajuns. Am făcut și nuntă religioasă, totul ca la carte. Maestrul avea pe atunci 40 de ani, iar eu 20. Am devenit o doamnă, ce pula mea! Acuma sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
piesa asta dacă mi-o dai înapoi pe mama, pe mama mea, aia de dinainte de... Și n-a mai continuat, a tăcut și se gândea la ceva, apoi a zis tare: eheee!, cum vreau eu... și a făcut o pauză curioasă, niciodată nu am înțeles-o pe fata asta, curioasă muiere, complicată inutil... Mi-a zis că, dacă ar fi un regizor bun, poate i-ar da-o să o pună în scenă, Emma asta a ei, că așa se cheamă piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe mama mea, aia de dinainte de... Și n-a mai continuat, a tăcut și se gândea la ceva, apoi a zis tare: eheee!, cum vreau eu... și a făcut o pauză curioasă, niciodată nu am înțeles-o pe fata asta, curioasă muiere, complicată inutil... Mi-a zis că, dacă ar fi un regizor bun, poate i-ar da-o să o pună în scenă, Emma asta a ei, că așa se cheamă piesa, Emma... EMMA (piesă de teatru într-un act) TINA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
kilometri, de unul, de altul... Eu îi iubesc pe toți. Dar Maestrul meu mă salvează, se face că nu vede. Îmi este atât de ușor să le spun bărbaților te iubesc!!!, să-i privesc în ochi, să aștept privirea lor curioasă, se uită ca niște vițeluși în ochii mei de aur, sexul mă linișteșteee!!!... Haaaideți, doamna Loredana... de pe scaunul ei de nuiele, Neli se roșise de mai multe ori până acuma și, când aude ea de centimetri, fața frumoasă, fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
făcute demult, amușinează ca un câine neliniștit picioarele, inima, sânii, electrică ființă!, își plimbă mâinile lui frumoase de-a lungul cărnii, am să intru în tine ca piciorul în nea!, îi șoptește la urechea dreaptă, o simte tresărind în mod curios, ca și cum ar fi sfârșitul, ca și cum ar muri, Dragostea și Moartea. Ea ar fi vrut să-l întrebe cum e să-ți iubești dragostea din tinerețe, dar se abține, saltul ăsta mortal nu vrea să-l facă, mâinile lui au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Dumneavoastră așteptați povestea cu Tina, eu aștept uitarea, să o uit pe Tina... Vocea hârâită a Loredanei e schimbată, tremură, spatele nu mai e drept, din rochia roșie ies niște umeri cocârjați, căzuți, adunați spre țâțele frumoase. Neli se uită curioasă la femeia din fața ei, dar nu spune nimic, rămân fără poveste!, ideea i se înșurubează în minte și grădinăreasa tace un timp... Să rămân fără poveste?, nu-i mai spun nimic de rău... Povestiți dumneavoastră, vorbește iar, încet, că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vatră ascunsă privirilor printr-o perdea de arbuști, dar solară prin așezarea în aer liber, un altfel de Hades, mesele și scaunele sunt tăiate din trunchiuri de copaci, pe pereți atârnă știuleți de porumb, dovleci, câteva arme, lănci, niște măști curioase, de sticlă colorată, chipuri de oameni, cu cercuri roșii în loc de ochi, unele, în mod ciudat, nu au desenată gura, spațiul de jos e doar întunecat, în dreapta intrării, se află o ușă și niște scări care coboară undeva. Groapa cu lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și În rău... cu o anumită răceală, o lipsă de afect ce putea degenera În cruzime... cu un simț al onoarei schimbător... un egoism necreștinesc... și un interes tainic, uluit, față de tot ce ține de sex. Mai era și o curioasă vână de slăbiciune, care străbătea de-a curmezișul masca lui socială... o vorbă aspră din gura unui băiat mai mare (de regulă, băieții mai mari nu-l puteau suferi) ajungă să-i spulbere siguranța de sine și să-l cufunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
săritorilor de la trambulină, solistelor În seara premierei și tinerilor viguroși În ziua Marelui Meci a inundat-o. Ar fi trebuit să coboare În răpăitul tobelor sau pe un potpuriu cacofonic de teme din Thaïs și Carmen. Niciodată nu fusese mai curioasă să știe cum arată, niciodată atât de satisfăcută În această privință. Împlinise șaisprezece ani acum șase luni. — Isabelle! a strigat-o verișoara Sally din ușa camerei de toaletă. — Sunt gata. A Înghițit un nod mic, produs de nervozitate. — A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Clubului Minnehaha. Scările descriau o curbă chinuitoare și nu putea distinge În holul de dedesubt decât două perechi de picioare bărbătești. Încălțate cu pantofi eleganți, de un negru identic, nu ofereau nici un indiciu asupra identității, dar ea s-a Întrebat curioasă dacă una dintre perechi era cumva atașată de Amory Blaine. Deși nu-l Întâlnise Încă, respectivul tânăr Îi ocupase o parte considerabilă a zilei - a primei zile de la sosirea aici. Venind cu mașina de la gară, Sally, În torentul de Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
De fapt, avea senzația că o replică bună Îi fusese furată vedetei și Încredințată unui personaj secundar... Nu trebuia să scape nici o clipă frâiele din mâini. În jurul mesei răsunau râsete cristaline, produse de Încurcătura așezării mesenilor, după care mulți ochi curioși s-au Întors spre ea, așezată aproape de capul mesei. Lui Isabelle Îi plăcea enorm ceea ce se petrecea, iar Froggy Parker era atât de absorbit de strălucirea suplimentară a Îmbujorării ei, Încât a uitat să tragă scaunul pentru Sally și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să privească retragerea cu torțe a bobocilor, iar Amory se Întreba dacă grupurile de băieți Îmbrăcați la patru ace, proiectate pe fundalurile negre, maiestuoase, ale clădirilor și luminate de făclii, făceau ca noaptea să pară la fel de strălucitoare În ochii bobocilor curioși, care aclamau, pe cât fusese pentru el cu un an Înainte. A doua zi, altă Învârtejeală. Au luat prânzul Într-un separeu al clubului, Într-un grup vesel de șase oameni, iar În timpul mesei Isabelle și Amory se priveau tandru pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
AMORY: Salut, Alec! Tom zicea că vă Întâlniți la teatru. ALEC: Da, tocmai m-am despărțit de el. Cum a mers azi publicitatea? Ai scris vreo reclamă sclipitoare? AMORY: O, cam tot așa. Mi-a crescut salariul...(Toți Îl privesc curioși.)... cu doi dolari pe săptămână. (Consternare generală.) DOAMNA CONNAGE: Să mergem, Alec, aud mașina venind. (Urări de noapte bună, destul de reci pe alocuri. După ce DOAMNA CONNAGE și ALEC pleacă, se instalează tăcerea. ROSALIND stă În continuare posomorâtă, cu privirea pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era un tablou al neliniștii. - Tu ai o familie, a continuat rar Amory. Tu ai o familie și este important să scapi. M-ai auzit? A repetat răspicat ceea ce spusese. — Mă auzi? - Te aud. Vocea avea În ea o Încordare curioasă. Ochii nu i-au părăsit pe ai lui Amory nici o secundă. - Alec, Întinde-te aici pe pat. Dacă intră cineva, prefă-te că ești beat. Fă cum zic eu, altminteri cred că te omor. A urmat Încă un moment În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
râs: - Ei și? Căpetenia celor trei i-a făcut semn cu capul unui om solid, În costum cu carouri. - Dă-i drumul, Olson. - Am Înțeles, domnule O’May, a zis Olson, Încuviințând cu bărbia. Ceilalți doi au aruncat o privire curioasă prăzii și s-au retras, Închizând mânioși ușa. Tipul solid l-a măsurat disprețuitor pe Amory. - Dumneata n-ai auzit de legea Mann? Vii aici cu ea - arătă spre fată cu degetul mare -, cu plăcuță de Înmatriculare de New York la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-ți pălăria. Ești În ascensor cu o doamnă. Pălăria lui Olson s-a ridicat Încet de pe cap. Au urmat două minute destul de crispate În lumina din hol, timp În care recepționerul de noapte și câțiva oaspeți Întârziați i-au examinat curioși: fata țipător Îmbrăcată, cu capul plecat, și tânărul chipeș, care-și ținea bărbia cu câteva grade prea sus. Concluzia era la Îndemâna oricui. Pe urmă frigul de afară, unde acum, că se vedeau primele semne ale zorilor, aerul sărat era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și de tot. Nu am poză recentă, dar mă găsești în Libertatea din 12.07.2003, unde m-am lansat. Discreție deosebită, Raluca, 021.3234598. FINAL PASAJ RETRAS Mariana își notă numărul. O să sune mai târziu, acum era mult prea curioasă, trebuia să vadă dacă mai sunt nebuni, trebuia să fie vigilentă și să cerceteze fiecare scrisoare. PASAJ RETRAS Stimate domn Mișu, Mă numesc Andreea Aioanei și v-am fost profesoară de limba și literatura română la Liceul „Matei Corvin”. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]