2,824 matches
-
de la intrare se deschise abrupt și cineva intră înăuntru. Alex își duse o mână la inimă. Era Ruby. Femeia o văzu pe Alex prin ușa deschisă a camerei de zi și veni repede spre ea, cu brațul întins. Alex se cutremură și se trase un pas îndărăt, pe urmă luă scrisoarea pe care i-o întindea Ruby. Un moment, avusese senzația că bătrâna ei servitoare se repezea spre ea ca s-o lovească. Impresia fusese atât de puternică, încât nu avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răgușită, tușind ca să-și limpezească gâtlejul: Ai citit asta? Da. — Poți să-mi dai vreo explicație? Mai e o relatare și aici. Trânti pe masă un exemplar din The Swimmer, cu o violență care-l făcu pe Tom să se cutremure. Tom se gândise la ce trebuia să spună, și anume purul adevăr. Începu: E odios. Mi s-a făcut greață când am citit. Dar știți bine ce sunt rubricile de cancan. Totul e numai minciună... Așa să fie? Tom stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Am primit o scrisoare minunată... de la John Robert... George râse ciudat, un râs ca un suspin. Știați că Bill Șopârla a murit? — Da. Tu cum ai aflat? — Vestea a făcut ocolul cârciumilor. E nostim cum fiecare îl jelește... cum se cutremură toți pentru că omul acela a murit... poate că e un semn... — Eu tocmai mă duceam să stau de vorbă cu el, spuse Tom, și el murise. Oh, George... — Ce e? — Să nu faci rău nimănui. Nu-mi face rău mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în prezența lui John Robert, ba chiar o înscenare a morții în așa fel încât John Robert să fie acuzat că-l asasinase. Dar toate asemenea fantezii nu-l puteau consola, pentru că implicau ideea unei morți reale; or George se cutremura și se ferea cât putea de ideea morții. Vărsase și lacrimi. Apoi, un lung răstimp, zăcuse nemișcat pe canapeaua lui din Druidsdale. Mototolise scrisoarea lui John Robert și o aruncase. Dar după aceea o ridicase, o întinsese și o citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aș fi agasat cumplit, răspunse Hattie, pe un ton ce intenționa să fie indiferent, degajat. — Hattie, nu ai înțeles, poate că-i mai bine așa, poate e mai bine... Te rog, spune-mi ce trebuia să înțeleg. — Chiar dacă te-ar cutremura, chiar dacă te-ar face s-o iei la goană? Te iubesc Hattie, te iubesc de ani de zile. Pentru numele lui Dumnezeu, nu mă părăsi, acum că te-am găsit te rog nu mai pleca de lângă mine. Încă înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să pronunțe primele cuvinte mărturisindu-și „dragostea“, Hattie începuse să înțeleagă ce-i spunea. Vocea lui tremurătoare, gestul rugător al mâinilor, febrilitatea cuvintelor, privirea ochilor licăritori îi transmiteau importanța teribilă a celor ce se petreceau între ei; și s-a cutremurat, și a vrut s-o ia la goană dar era paralizată de o adâncă milă și de o ciudată ațâțare amestecată cu groază în fața spectacolului acestui om de care se temuse întotdeauna, redus acum, în prezența ei, la un cerșetor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cânta în mărul din Hare Lane nr 16. John Robert se ridică, aproape înțepenit, și dădu puțin la o parte una dintre perdele, lăsând să se filtreze o suflare de lumină limpede, lividă, în camera cu lămpile aprinse. Hattie se cutremură și gemu. Apoi spuse: — Eram atât de fericită la Papuc. Mi-ai luat-o pe Pearl. Și acum îmi iei tot restul. Hattie îi dăruise lui John Robert „ziua“ pe care i-o ceruse, adică vineri. Dar în acea dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
retragere pentru o clipă când ataca rampa, și era deja în aer când trecea prin cercul de foc. Se ridicau un cor de strigăte de entuziasm din tribuna acoperită, în timp ce roata din spate atingea în cădere gazonul și Datcu se cutremura tot pe arcurile motocicletei, victorios și teafăr, ridicându-și mâinile de pe ghidon. ...Venea din nou val-vârtej, în creștetul capului c-un pătrat de metal prins peste mască și ochelari, pe gazon, în trombă. Panoul de sticlă îi stătea în față
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
târziu, stingeau luminile în toată casa... Afară în noapte, pe liniile ferate din spatele casei continuau manevrele cu vagoane-cisternă. Roțile scrâșneau prelung-resemnat la trecerea de pe o linie pe alta. Tampoanele se ciocneau între ele cu o forță ascunsă. Garnitura întreagă se cutremura, cisternă după cisternă, până la ultima, departe, către intrarea terenului de fotbal Ileana... Cioburile de geam zăceau împrăștiate în iarbă... Mascat și cu pătratul de metal în creștetul capului, Datcu sărea de pe trambulină, cu mâinile încleștate pe coarnele ghidonului și pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-or fi smintit oasele” - gândea Toaibă îngrijorat. Marandă, ia uite-te aici la picior și spune-mi dacă rana s-o desfăcut. Cu ochii larg deschiși, femeia a privit locul arătat. Fiind neobișnuită cu astfel de răni s-a cutremurat: Nu știu ce să-ți spun, Toadere. Văd că o curs ceva și o pătat bandajul, da’ nu știu cum era înainte. Înainte de a pleca din spital rana era închisă. Nu curgea din ea. Ce i de făcut dacă rana s-o deschis? Trebuie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
făcută de căpăstru pe bot aleargă... aleargă... Calcă pe bucata de lanț ce o târâie după el, se împiedecă gata să se dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează ca scăpat din ghearele unui monstru”... Toaibă s-a cutremurat și-a trecut dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia... A răsuflat adânc. O întrebare l-a străfulgerat însă: „Unde s-a dus bietul animal? Oare s-a oprit undeva sau a alergat până a căzut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ulcica pe colțul mesei, a turnat doar câteva picături de rachiu și a gustat cu precauție. „Uăh! Da’ anapoda gust are!” Până la urmă, vrând-nevrând, a dat peste cap și restul de rachiu rămas pe fundul ulcelei. La sfârșit s-a cutremurat ca de friguri. Nu a mai simțit plăcerea de altădată... De fiecare dată când se așeza să mănânce, lua câte o înghițitură zdravănă din fiertură. Nici el nu-și dădea seama cum de a prins atâta drag de zeama din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cuvinte, forja a fost zguduită de un zgomot puternic, asurzitor. Toată fierăraia a prins a se învârteji și a se lovi, sporind considerabil hărmălaia. Focul arunca ciudate fulgere, care săgetau atelierul. Un rânjet răgușit, dar de o forță nepământeană, a cutremurat totul. Satan, diavolul ușii, în persoană, se prefăcuse în mii de așchii luminoase și zăngănea lanțuri infernale. I s-a auzit vocea: - Tu m-ai căutat. Ce vrei de la mine? Biscornet rămase împietrit. Era uluit de cele întâmplate. Sub un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
închinat-o împărăteștii sfintei mănăstiri numită Vatopedu de la Sfântul Munte Atonus”... Nu știu cum să spun, părinte, dar, văzând doar această sumară înșiruire de bunuri dăruite mănăstirii Vatoped, m-a strâns în spate. ― Ia în seamă, fiule, faptul că și eu mă cutremur auzind cu câtă ușurință vorbește mitropolitul despre faptul că soția răposatului Ioan Golia “au dat și au închinat a lor sfântă biserică cu” argintării, veșminte și toate cărțile bisericești. Nu mai vorbesc de: “toate casăle, satile și viile ei”... Din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
scumpit metrul cu tot cu cub. Cuvioșia Sa, Acachie, tocmai se ascunsese de câteva ore pentru un ceas de taină sub Măr când propriile sforături fură concurate de ceva străin, un fel de bâz exogen Lumii de Sus, necum ozenistic, necum necum. Cutremurat de viziunea apocaliptică și de urmările care puteau să urmEeze, Acachie scăpă smochina din gură. Urmă gestul, acțiunea care avea să fie în vecii vecilor evocată de apologeți. Citat: “Ca un Leu neînfricat, Cuviosul Acachie ridică palma sa binecuvântătoare și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
moartea pentru prima data, și-n țipătul ei dureros am Îmbrăcat broderia de abur, iată-mă pregatit să intru nefecior În moarte, pregătit să zămislesc cifrul Încuietorilor ultime, care-mi arată că În acest loc voi Învinge și mă voi cutremura. Pentru că astăzi nu, dar mîine va trebuie să stăpînesc izgonirea din strîmta groapă, precum o alungare dintre sfintele coperte. Beau din această frăție de cruce și particip la lucrările de mecanizare ale haosului, atent să chem la petrecere toate guvernantele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de descifrare a enigmelor universului încă neabordate de știință, el situându-se în rândul primilor sosiți. Există și multe enunțuri indescifrabile, singulare, ce ascund o licență poetica. Poate cele mai lucide meditații și întrebări, cele mai de interes pentru omul cutremurat de aceleași obsesive întrebări sunt: „Pentru cine și pentru ce existăm dacă aceasta superbă zestre în continuă evoluție spre cunoaștere și înțelegere este lipsită de finalitate și întâmplător afiliata tuturor structurilor dinamice ale universului și ele întâmplătoare? Încolo, toate scormonelile
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93038]
-
a fost și mai greu decât lui. De aceea rugăciunile au devenit agresive și s-au transformat în imprecație. În loc să-l mai implorăm, am strigat în gura mare că Dumnezeu a murit ca un neputincios... În aceeași clipă, ne-am cutremurat. Cum să rămânem singuri în univers? Înainte ca strigătul să se fi auzit peste tot, rugăciunile s-au înălțat din nou... Dumnezeu reînviat astfel este, însă, altul decât cel invocat la început. Cu totul altul. Acesta e un Dumnezeu născut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în cap că adevărul nu poate dormi în haine de saltimbanc. Ar fi de ajuns ca el să devină privilegiul nebunilor pentru a fi compromis. Amestecat printre tumbe și complicități, va fi spus fără urmări. Lumea va râde în loc să se cutremure. De aceea îmi place să cred că măcar unul din bufonii care zic lucruri usturătoare speră, continuîndu-și monologul, că spectatorii i-au văzut lacrima sub fard. Și, cine știe, când ajunge în culise, izbucnește, poate, chiar în hohote câteodată, sub
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
genul acesta: "Știu cât vor suferi copiii mei, dar nu pot sacrifica adevărul de dragul lor"... În zilele următoare a văzut-o crispată, neagră de spaimă. Nu-i reproșa nimic, dar acum îl privea cu ură. De câte ori îi întîlnea ochii se cutremura. "M-ar omorî", și-a zis într-o zi... A început să bată în retragere, să încerce s-o liniștească. Dar abia astfel reuși s-o exaspereze și mai mult. Bănuia probabil că descoperise căutările ei prin hârtii și că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un judecător n-are voie să judece doar cu rațiunea. El trebuie să judece și cu inima. Căci numai inima noastră e în stare să înțeleagă întreaga tragedie în care ne aflăm uneori chiar în fața dreptății. Cine nu s-a cutremurat când Oedip își descoperă crimele? Or, cel care judecă numai cu rațiunea va rezolva simplu și acest caz. Oedip și-a omorât tatăl și s-a culcat cu mama sa, nelegiuiri ireversibile. E, deci, un criminal care trebuie aruncat în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
luciul acelui ochi imens care nu clipea măcar, rămânea mai departe fix și sticlos. Am luat-o la fugă, dar după câțiva pași înotam până aproape de genunchi în pământul mocirlos și m-am poticnit. Un râs bubuitor a umplut mlaștina, cutremurând liniștea și făcând trestiile să foșnească. Atunci am simțit o mână pe umăr. Am sărit ca ars, dar, din spate, o voce răgușită mi-a poruncit: "Stai, nu te întoarce!" M-am supus. După câteva clipe, în care nu s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
făcut o baie gol. La un moment dat m-am speriat crezând că am văzut prin apă umbra unui rechin. Am ieșit imediat pe țărm. Îmi bătea inima să-mi spargă pieptul. Dar nu era nimic. Mă înșelasem. Apa era cutremurată doar de lumina lunii. Devenise aproape muzică. O muzică lascivă, care trecea uneori într-un dans. M-am întins pe nisip cu ochii la cerul înstelat și ascultam. Uneori se auzea un țipăt de pasăre, apoi foșnetul mării relua melodia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
condamnare la moarte, nu noi l-am împins pe cel condamnat din căruță pe treptele eșafodului, nu noi am râs când călăul i-a poruncit să-și descheie cămașa și i-a examinat gâtul... Nu, noi "am trăit". Ne-am cutremurat în tăcere și ne gândeam că, într-o zi, cineva va trebui să plătească pentru toate astea. Nu se poate, ne spuneam, ca atâta sânge să curgă fără să fie răscumpărat. Și, într-adevăr, așa este. Nu se poate, n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ea întinse mâinile și mă chemă cu ele. Apoi mă strânse în neștire, mă lipi de ea, mă sărută de zeci de ori într-o singură sărutare. .. .Când răscolesc clipele acestea care au ceva din adâncul nepătruns al firii, mă cutremur întotdeauna de voluptate și spaimă. VII Toată ziua următoare am fost într-o stare sufletească deosebită. Nutream convingerea certă că trăisem un eveniment hotărî-tor, de care trebuia să atârne soarta mea. (Și câtă dreptate aveam!) Mă simțeam altul, cu alte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]