1,702 matches
-
emigrație/imigrație, azil politic, refugiu, exil, apartitism, migrație sezonieră sau migrație internă. Mai mult decît atît, semnificația exilului s-a modificat În timp. Astfel, atunci cînd, În Antichitate sau În Evul Mediu, o persoană Încălca Într-un fel sau altul cutumele ori aducea un prejudiciu statului sau stăpînului său, aceasta putea fi trimisă pentru o perioadă sau pentru toată viață În exil. Asumat și definit ca o pedeapsă, aceasta este accepțiunea clasică a exilului. În cazul exilului românilor după cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
devin parte a lor”. Procesul americanizării sale a intrat astfel Într-o altă fază, Însușindu-și-l ca pe un dat ineluctabil al „intrării” În noua identitate. După confruntarea cu acest moment, ruperea de trecut a fost acceptată ca o cutumă ablațională, necesară și firească, una ce precedă consimțirea trecerii dorite la ipostaza de virtual român american. Alternînd consemnarea experienței personale cu investigarea realităților propriei comunității române din SUA, Alexandru Nemoianu conjugă două ipostaze complementare, care vor contribui la o mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și femeilor În educație” (Mihaela Miroiu). Nu este un simplu exercițiu de critică, ci o demonstrație insistent probată cu date din rapoartele naționale și internaționale. Numai că autorii ar fi trebuit, poate, să discearnă mai detaliat Între realitățile reformabile și cutumele de „cursă lungă” ale universului școlar. Este o problematică de actualitate internațională, cu diferențe sensibile mai ales la nivelul proporțiilor, al explicitării și al receptivității publice. Situată În abstract, reforma Învățămîntului devine atemporală și nelocalizabilă, Încurajînd, de pildă, perseverența pedagogilor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Propunerea iertării de Paște Toate cele patru evanghelii ale Noului Testament vorbesc despre așa-numita iertare de Paște (Mc 15,6-15; Mt 27,15-23; Lc 23,18-25; In 19,10-12). Deși unii savanți critici au pus la îndoială istoricitatea acestei cutume, e puțin probabil ca o tradiție lipsită de autenticitate - a cărei falsitate putea fi cu ușurință descoperită - să fie utilizată de toți cei patru evangheliști. Pe lângă aceasta, și alte relatări, care nu sunt puse sub semnul întrebării, amintesc despre oficiali
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
supraviețuit] a ținut doliu șapte zile din respect pentru tatăl său - obiceiul țării prescria acest număr de zile - și apoi, după ce a dat de mâncare mulțimii și a pus capăt doliului, a urcat la templu” (Josephus, Antichități iudaice 17.200). Cutuma doliului de șapte zile vine chiar din Scriptură: Iosif „a ținut un bocet de șapte zile pentru tatăl său” (Gen 50,10); cu privire la rămășițele regelui Saul și ale fiului său, israeliții „au luat oasele lor, le-au îngropat sub tamariscul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
prin funcții sociale sau psihologice și prin faptul că sunt codate de o anumită tradiție sau convenție socială. În această discuție, prima disctincție care trebuie făcută este Între obicei (custom, coutume) și obișnuință (habit, habitude). Termenul obicei (sinonim cu datină, cutumă) este folosit, mai ales În studiile de folclor, ca un termen alternativ pentru ritual sau ceremonie: „O activitate performată Într-un mod atât de regulat, Încât a ajuns să fie considerată un comportament așteptat sau o parte din protocolul social
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
viața comunității etc. În schimb, antropologii evită acest termen, nu numai pentru că pare a fi un concept asociat exclusiv enclavelor arhaice din culturile occidentale (culturile țărănești), ci și pentru că el pare a conota o judecată de valoare etnocentrică: Cuvântul custom („cutumă”) derivă din latinescul suescere, cu sensul de „a fi familiarizat cu”, „a fi obișnuit cu” ceva. Echivalentul grecesc este ethos, care are aceeași rădăcină cu termenul ethnos, adică un grup de oameni obișnuiți să trăiască Împreună. Pe scurt, cutuma (obiceiul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
custom („cutumă”) derivă din latinescul suescere, cu sensul de „a fi familiarizat cu”, „a fi obișnuit cu” ceva. Echivalentul grecesc este ethos, care are aceeași rădăcină cu termenul ethnos, adică un grup de oameni obișnuiți să trăiască Împreună. Pe scurt, cutuma (obiceiul) reprezintă manifestarea identității unui grup și granița unei culturi comune. În contextul antropologiei, obiceiul este, În primul rând, o categorie a observatorului extern. În Încercarea de a descrie o societate străină, el oferă un instrument simplu pentru a numi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o fire veselă, ștrengară, rebelă față de previzibilul convențiilor pe care le trata drept "mofturi". Cu multă satisfacție, Eliza Vorvoreanu va descoperi o concretizare și totodată o imortalizare pertinentă a năstrușnicului frate, original adolescent întârziat în conflict cu lumea anchilozată în cutume, în personajul Ciribiș din piesa Capul de rățoi a lui George Ciprian, bunul lui prieten. În plus, atunci când va formula rezerve în privința aprecierilor critice mitologizante, prin care tinerii poeți din jurul revistei Unu, deveniți apologeți ai cultului urmuzian, încercau să propage
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu un splendid tavan pictat cu scene zodiacale, specifice astrologiei balineze, refăcută după două secole. Trecem prin sate tradiționale, cu câteva sute de locuitori, din estul insulei, care s-au stabilit aici În secolul al XIV-lea, păstrând cu sfințenie cutumele și ritualurile ancestrale: Celuk, unde se prelucrează manual bijuterii din aur și argint și Suanur - satul sculpturilor În lemn, a artiștilor, În special pictori. Deși metodele de extracție a metalelor sunt primitive, rezultatele prelucrării sunt apreciabile. Ceea ce remarcăm imediat este
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
timp, iar după decorticare se vântură și boabele curate de orez sunt puse În saci În vederea comercializării, fiind principala sursă de venituri. Cresc porci, păsări, câini și pisici. Deși sunt supuși jurisdicției civile ale statului, ei mai apelează la vechile cutume pentru rezolvarea unor neînțelegeri legate, În special de proprietate, norme ce amintesc de vremurile tribale când sfatul bătrânilor aplana conflictele comunității. Dacă formele mai simple, coercitive, precum aruncarea cu sulița la o anumită distanță stabilită sau ochirea cu ouă „vrăjite
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lor, oficiali ai regelui și cei cărora le dădeau ordine. Chiar și între oamenii liberi existau diferențe mari de statut, avere, ocupații, obligații, educație, libertate, influență și putere. Iar în multe locuri, soția unui bărbat liber era considerată prin lege, cutumă și practică drept proprietatea lui. Apoi, ca întotdeauna și ca oriunde, logica egalității s-a lovit cu putere de realitățile crude ale inegalității. În al doilea rînd, chiar și acolo unde existau adunări și parlamente, ele erau departe de îndeplinirea
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
o regreta atât de clar Ipuwer). 8. CRIZA CONȘTIINȚELORTC "8. CRIZA CONȘTIINȚELOR" Faptul că lumea divină beneficiază de o prezență puternică În societatea acestor vremuri este demonstrat și de alte texte, care, tocmai din cauza greutății condițiilor de trai și a cutumelor, ajung să ridice Întrebări asupra semnificației prezenței zeului În lume și asupra responsabilității sale. Unul dintre personajele mizerabile pe care le descria Ipuwer ajunge să scrie: „Dacă aș ști unde este zeul, i-aș aduce ofrande”. Iar pe pereții unui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
etnică și națională care se fundamentează pe convingerea unei descendențe comune dintr-un singur strămoș eponim (mai mult sau mai puțin mitic), pe cultul comun pentru un vechi zeu tribal care devine zeu național, pe comunitatea de limbă, obiceiuri și cutume. Regele statului național este un vechi șef de trib care dovedește supușilor săi cu atașament patern, revendicând virtuți tipice celui care conduce o comunitate de persoane Înrudite Între ele. Între protagoniștii mai importanți ai acestor Înnoiri (alături de Israel) sunt arameenii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradițiile referitoare la sacrificiile umane mai ales În regiunea În discuție, reunite cu dovezile arheologice, Întăresc posibilitatea ca templul să fi fost destinat uciderii ritualice de persoane, În contexte puțin clare și pentru destinatari de neprecizat. O ultimă Însemnare cu privire la cutumele funerare și concepțiile escatologice ale amoniților: cele dintâi atestă indicii care ne fac să ne gândim la venerarea defuncților; În același timp, transpare credința Într-o lume de „dincolo”, probabil În forme larvare și reduse, În conformitate cu tradiția zonei. 2. Moabițiitc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioase pe care cetățenii liberi ai Romei și funcționarii cultuali Însărcinați de ei le practicau În privat și În public, legitim și corect, În cetatea Romei, În coloniile ei și În Întreg Imperiul Roman. Ele sunt, În general, legate de cutumă (mos) și mai ales de diferitele legi cultuale (leges sacrae), ca și de dispozițiile senatului, În calitate de autoritate supremă În materie de cult, și ale diferitelor sacerdoții dedicate fiecărui cult În parte. Atunci când cetățenii romani Întemeiau colonii, În conformitate cu o lex coloniae
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
făcând din el instrumentul acelei reacții extreme față de creștinismul triumfător care, după efemera paranteză iuliană, urma să dea greș În scopurile ei. b) Isisxe "Isis" și zeitățile ciclului egiptean Când Herodot (secolul al V-lea Î.Hr.), curios observator al cutumelor și obiceiurilor popoarelor barbare, notează că „nu toți egiptenii Îi cinstesc În același fel pe aceiași zei, În afară de Isisxe "Isis" și Osirisxe "Osiris", despre care spun că ar fi Dionysosxe "Dionysos"; pe aceștia În schimb Îi venerează toți, fără deosebire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a urmat demonstrează că viața cotidiană și așteptările spaniolilor se schimbaseră cu mult mai mult decât presupuneau observatorii din exterior, care Încă priveau țara prin prisma anilor 1936-1956. Tineretului din Europa mediteraneană nu Îi era greu să se adapteze la cutumele sociale Încetățenite de mult În Nord; de fapt, acest proces a precedat revoluțiile politice. Nerăbdători să scape de constrângerile unei alte epoci, tinerii erau extrem de sceptici față de retorica stângii, dar și a dreptei, și indiferenți la valorile tradiționale. Vizitatorii Lisabonei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a patriei, dar și după aceea, autoritățile sovietice au jucat cu aplomb cartea rusă, făcând apel la mândria națională și preamărind „victoria poporului rus”. Dar rușii nu au fost blagosloviți niciodată cu un caracter „național” de felul celui atribuit după cutuma sovietică cazacilor, ucrainenilor sau armenilor. Nu exista nici măcar un partid comunist „rus” separat. A fi rus Însemna a fi sovietic. Între cele două exista o complementaritate naturală: În epoca postimperială, URSS era un paravan pentru statul imperial rus, În timp ce „Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii ’60 au creat o breșă În zidul tăcerii oficiale cu privire la ocupație: Încălcarea tabuurilor sociale și sexuale - care În unele părți din Olanda, Îndeosebi În Amsterdam, a perturbat profund o societate până atunci conservatoare - a generat suspiciune față de multe alte cutume și truisme culturale. Textul fundamental al Holocaustului olandez - jurnalul Annei Franck - era interpretat acum Într-o altă lumină de un nou val de cititori: Anna și familia ei fuseseră trădați, la urma urmei, de vecinii lor olandezi. Până la sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o reevalaure a tragediei antice în interpretarea pe care o dă unui personaj tragic precum Ifigenia, în piesa sa Ifigenia în Taurida, caracteristică pentru perioada petrecută la Weimer, între 1775 și 1782. În piesă, rațiunea triumfă asupra ritului păgân, asupra cutumei sângeroase prezervate de un rege autoritar care cedează în fața argumentelor de ordin rațional. Revalorizările decadente ale tragediei antice la un Hugo von Hofmannsthal sau chiar Joséphin Péladan vor pune în evidență primatul forțelor subconștientului asupra rațiunii. Cu Böcklin ne aflăm
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vremea copilului hiperconsumator, personaj ascultat, cu drept de a alege el Însuși, dispunând de o părticică din puterea economică și controlând direct sau indirect o parte a cheltuielilor gospodăriei. Nu mai e vorba, ca În faza I, de eliminarea unor cutume ancestrale, ci de autorizarea exprimării unor dorințe subiective prin favorizarea comportamentelor autonome ale celor mai tineri cu ajutorul cumpărăturilor și al banilor de buzunar: În zilele noastre, consumul e conceput ca un instrument al plăcerii, al trezirii și al dezvoltării autonomiei
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
conștiință a unității etnico-teritoriale reiese cu claritate din decizia lui Gheorghe Șincai de a scrie Hronica românilor în care sunt împletite, în jurul aceluiași liniament cronologic, fapte și evenimente ale tuturor românilor, fără ca acestea să fie defalcate pe provincii, cum stipula cutuma cronicărească. Însă primul care a înmănunchiat trecuturile până atunci separate ale românilor ardeleni, munteni și moldoveni într-o singură desfășurare istorică a fost Samuil Micu, în lucrarea sa rămasă nepublicată din 1805, Istoria și lucrurile și întâmplările românilor. Într-un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
clasă sau Studii. Iar agenda de cercetare și grila de interpretare erau setate în acord cu normele istoriografiei sovietice întruchipate în manualul prototipic Cursul scurt de istorie a Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (1953). Programul... din 1974 rupe această cutumă, decretând forma cât și fondul, principiile diriguitoare de interpretare a istoriei naționale cât și detalii minuțioase, într-un document de partid. După cum punctează și V. Georgescu, după o scurtă perioadă de détente care a durat între 1965 și 1971, directivele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sale Noțiuni de hotărnicie, publicate postum în volumul de Poezii. Alcătuiri, ediția a II-a, Iași, 1887, p. 342-348, autorul a urmărit, probabil, să-și instruiască contemporanii (acum și posteritatea !) cu sensurile unor termeni din documente vechi ori păstrați în cutume. Conachi definește noțiunea de însorărire în felul următor: „Însorărirea între două sau mai multe moșii este o legiuire pe care s-au întemeiat pururea judecățile în Moldova, în lipsă de scrisori vechi arătătoare de semne sau măsurătoare; la așa întâmplare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]