139,825 matches
-
era pe concepția că eu îl înșel cu cineva... Deci, eu nu l-am înșelat, pur și simplu, cu nimeni, absolut... Doar că am stat de vorbă cu clienții, că asta era meseria... a mea... Hai, oare aiasta-i ulița, Da^, măi doruleț, măi, Pă care-mi șade badea, Da^, măi dorule, măi? Păi, la casa cu poartă verde, Măi doruleț, măi, Acolo bădița-mi șede, Măi dorule, măi! Hai, ulița-i lungă și lată, Măi doruleț, măi, Păi, de-o
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
Deci, eu nu l-am înșelat, pur și simplu, cu nimeni, absolut... Doar că am stat de vorbă cu clienții, că asta era meseria... a mea... Hai, oare aiasta-i ulița, Da^, măi doruleț, măi, Pă care-mi șade badea, Da^, măi dorule, măi? Păi, la casa cu poartă verde, Măi doruleț, măi, Acolo bădița-mi șede, Măi dorule, măi! Hai, ulița-i lungă și lată, Măi doruleț, măi, Păi, de-o parte mi-i mai dragă, Măi dorule, măi! Hai
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
un bar... Acolo o venit ei, acolo, spre mine... Oh, când am trecut eu pe lângă ei, o fluierat, după mine... Iar eu mi-am întors capul, așa, în spate, și i-am văzut... Ei, atuncea, au zis: Vai de mine, da^ ce bună e fata asta, o zis de mine... Zice: Ce bine arată, și ce bună îi... Eu i-am auzit... am intrat în bar, au venit și ei... Iar din momentul acela, deci, mi-o comandat un suc... O
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
genul de persoană care să zic nu, să nu accept un suc sau o cafea sau ceva... Deci, am zis mulțumesc, și dintre... după cât timp, după foarte scurt timp, m-au invitat la ei la masă. Zice: Facem cunoștință... Zic: Da, zic, mă cheamă Rodica... Pe mine, zice, mă cheamă Alin... îmi zicea el... Zice: îmi pare bine de cunoștință... După care l-am adus acasă la mine, chiar în sara respectivă. I-o plăcut, că a găsit curățenie la mine
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
Nici vorbă de familie, căsătorie, ori alte convenții de acest fel. Ar fi fost absurd, cu totul aberant și nelalocul lui. Noi trăiam doar un lung șir de prezenturi și asta ni se părea de ajuns. Cel puțin mie. Da-da, probabil din cauza orbirii și muțeniei mele și, desigur, acelor sclipiri reiterate, mai cu seamă mie. Cred că eu însumi devenisem sclipitor, căci aurora boreală pe care-o adunam și-o risipeam fără preget, nu putea să nu mă înfășoare în
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
norul paradisiac pe care pluteam, dincolo de care, oricum, nu se putea trece, pentru că nici nu se mai afla nimic. Doar neantul din care veniseră și în care aveau să se prăbușească din nou. Eram sigur că și pentru Betina. Ei, da' eram totuși tras de mânecă din când în când. Cei mai îndrăzneți îmi spuneau: -Nu vezi ce ni se întâmplă?... Nu-mi păsa. Scuturam doar grăbit din aureolă, lăsându-i să creadă că: -da, vedeam, deși gestul meu însemna mai
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
am întâlnit-o pe Betina vreodată?... Dacă ea chiar a existat?... Dacă noi doi am fost vreodată cuplul acela magic pe care toată lumea îl râvnește căutându-l neîncetat?... Uneori îmi zic că nu. Dar, de cele mai multe ori, sunt sigur că da. Și sunt sigur că ea a existat. Că există. Că trebuie să fie pe undeva. Că va reapărea. Că Betina vine. Va veni. Sunt sigur că trebuie să vină. Pentru că sunt sigur că fără Betina planeta asta se învârte de
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
important pe lumea asta în afara noastră, îi strig eu cu disperare din toată albiciunea oaselor mele. Dar ea nu. În felul ei îmi spune că greva e importantă. Eu îi spun că nu e. Și ea îmi spune că: -ba da! Aerul melancolic al Betinei îmi spune că: -Nu, e important. -Ce anume?... Ce anume e important?, întreb încercând cu din ce în ce mai multă greutate să-mi ies din muțenia, din surzenia, din înțepenirea în care intru în fața ei, madona mea și a
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
când plasează el evenimentele descrise. E de presupus că în acea vizită și-a cules unele date pe care le-a folosit în paginile de proză și care dau acel izbitor sentiment de veridicitate. Este, din câte mi-am putut da seama, o proză despre singurătate și eșec. O altfel de singurătate și un altfel de eșec decât ale lui. Ori, poate, aceleași. Aici îmi îngădui și o altă dezvoltare, o altă explicație: poate povestirea trimisă prin internet era o poveste
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
hârtii. Asta, la prima vedere. De ce am luat ca a doua bornă anul 1990? Fiindcă atunci Corneliu Golam își dăduse demisia din armată. Până în 1990 fusese ofițer, cu grad de maior, comandant într-o unitate de grăniceri. O nouă mască! Da, nu greșesc, chiar și aceasta e tot o mască, și aceasta. Întrucât, chiar din școală, fusese racolat de servicii și apoi nu mai scăpase. Era ofițer de grăniceri, dar și om acoperit al serviciilor (încă o mască!). Probabil aici fusese
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
care studiază în amănunțime o gânganie la microscop, o tot privește, o cercetează, o întoarce pe toate părțile, consternat de modul bizar, nemaiîntâlnit în care funcționează, până când o învață pe de rost, o știe deplin, o visează și-n somn. Da, ajunsesem să-l visez pe acest monstru numit domnul N., sau Tiberiu Naumescu, sau Corneliu Golam, mă obseda, îmi bântuia imaginația și ardeam de nerăbdare să-l întâlnesc în carne și oase, să dau ochii cu el, să ne privim
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
altcuiva povara răului pe care îl comisese el. Fiindcă, dacă faci pe cineva să afle răul care e în tine, practic, acel rău nu moare, i-l transmiți acelei persoane, răul acela, cunoscut și de altul, de alții, devine etern. Da, da, cel mai probabil asta a urmărit. Și a și reușit. Mi-a așezat mie în spate răul, povestea lui. Mai ales dacă acel care se întâmplă să primească nemeritata povară este un ins cu frica lui Dumnezeu, care-și
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
povara răului pe care îl comisese el. Fiindcă, dacă faci pe cineva să afle răul care e în tine, practic, acel rău nu moare, i-l transmiți acelei persoane, răul acela, cunoscut și de altul, de alții, devine etern. Da, da, cel mai probabil asta a urmărit. Și a și reușit. Mi-a așezat mie în spate răul, povestea lui. Mai ales dacă acel care se întâmplă să primească nemeritata povară este un ins cu frica lui Dumnezeu, care-și asumă
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
răului împotriva căruia crezuseși că ești menit să lupți?! O asemenea faptă nu-ți schimbă pentru totdeauna cursul vieții, nu devii și tu, dintr-un ins imaculat, senin, un ins cu grele vini și cu somn întrerupt de coșmaruri? Ba da, mai cu seamă dacă, încă din copilărie ți-ai propus, la îndemnul tatălui tău, să-i iubești pe semenii tăi ca pe tine însuți. (Fragment din romanul Relatare despre moartea mea, în curs de apariție la Editura Polirom)
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
ca predecesorul lui! Sper că măcar de Leonte Răutu, ați auzit, stimată doamnă! Ideologul șef din anii '50! Ei, nu, nu a omorît el cu mîinile lui, dar cu intrigile lui de culise, cu discursurile lui, putem liniștit spune că da! Nu i-ați mai auzit numele în ultima vreme, pentru că a fost exilat la conducerea Școlii de Cadre a Partidului, iar rivalul lui are acum drum liber! Cum care rival, dar noi despre cine vorbim? Acest Dumitru Popescu, care poate
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
Emil Brumaru Fire-ai tu dusă prin rouă Cu coapsele amîndouă Si cu sînii și cu gura Da-ți-ar îngerii de-a dura Sufletul și trupul mare Pîn' la margini de izvoare Sî strivești ierbile-nalte Zînele-mprejur să-ți salte De pietre să te lovești În pîrțile muierești Fragede și de mătase C-au făcut trebi rușinoase Si
Ce ți-e și cu crinii îștia by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9962_a_11287]
-
și "școlare", majoritatea "îngrijite" de anonimi și neanonimi, sperând, la apariția fiecărui articol, nu că-i voi vedea ieșind, în lumina tiparului, pe păcătoși, ca să-și toarne cenușă în cap, ci presupunând că unii - cel puțin unii! - editori îmi vor da tacit dreptate și că se vor strădui să respecte normele elementare de transcriere și adnotare corectă a textelor clasice antologate. Fiind sceptic din fire, nesocotindu-mi deci nici propriile-mi observații critice infailibile, m-am așteptat, după apariția fiecărui articol
Zădărnicie? by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/9987_a_11312]
-
pe Evelina-n pace. E mare, nu-i de nasul tău. Bagă la deblă: i-a mea; numai a mea! Și-acum, dac-ai înțeles, îl vezi pe marțafoiul care vine spre noi, malacul care și el îi dă târcoale Evelinei? - Da! - Du-te și scuipă-l! Ușor de zis, greu de încasat. Dar am făcut-o, cu prețul multor stele verzi. M-am liniștit abia când a apărut Ionel Roșu. - Ce faci, grăsane, bați un copil? Și până să aștepte vreun
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
coase pe ici, pe colo" Jumuleală de zile mari, numai că în prologul ei rămăsesem cu pleoapele unui ochi umflate, lipite cu clei, de mă scărpinam întruna: - Ce făcuși, Gică? }i-a stins un felinar, te-a băgat în camuflaj! - Da' și eu i-am cărat câteva șpițuri la gioale, pân-ai venit să-l bubui. - Ai încasat-o de fraier. Fii atent ce-ți zic, bagă la minte. Tu ești înalt și ai alonjă mare, bună să-i ții la
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
s-o pui pe ochi, până n-apucă să se învinețească. Eram pe strada lui Ionel, întâmplător botezată Sfântu' Ioan Moși, unde Moise își ridicase o cârciumă mai arătoasă tocmai vizavi de biserica cu același nume, cu o curte ce da, la capătul opus, în Calea Moșilor. Duminica, până se sfârșea slujba și predica părintelui Traian Chirulescu, negustorul alerga grăbit să pregătească mesele din grădină și din local, grijuliu la gălețile cu gheață, în care se răcea vinul casei, mereu de
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
cu un an în urmă, într-o noapte, când finul, bătrâior, plecase cu treburi la conac. Lichiorul dulce s-a înșurubat pe nesimțite în oasele muierii, astfel că, după ce l-au dus pe naș acasă, femeia nu se mai putea da jos din birjă, de-a trebuit Spilka s-o ia în spinare ca pe-un sac de cartofi. Noroc că nu era grea. A așezat-o cuviincios pe pat, i-a acoperit genunchii cu rochia ce părea că se îmbătase
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
alții, cei bogați în ani dar săraci la minte, la suflet și la pungă, cei bolnavi, cei neiubiți și singuri, nevolnicii care nu prea mai au de ce să se bucure... (Reflecțiile astea suplimentare le păstrasem, desigur, pentru mine.) - Sigur că da, cum să nu cred, e lucru sigur, fusese răspunsul interlocutoarei, chiar dacă neînsoțit, ca mai tot timpul în viață, de probele doveditoare. Din nefericire, providența mi le-a oferit chiar mie, tocmai cînd mă așteptam mai puțin. Uitasem complet - trebuie să
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
mai lucra. (...) Redacția ARP Încă lucrează deși la nivel minimal. Participarea unor scriitori cu experiență era utilă În aceste momente de deruta, dar nimeni nu s-a oferit să ne dea un ajutor concret. Mulțumesc pentru că mi-ai scris. Silveștri Da, ce mai era de adăugat... Am luat legătura cu câțiva prieteni comuni pentru a mai drege puțin situația, dar se pare că a fost cam târziu. Acum stau și recitesc Întreaga corespondență on-line, ce s-a Întins pe mai bine
Artur Silvestri s-a reîntors Acasă. In: Editura Destine Literare by Daniela Gifu () [Corola-journal/Science/76_a_310]
-
profesor, avocat sau filosof. Scrie: “Filosofia cere capacitate de a gândi sistematic. Or, eu sunt un dezordonat din naștere, destinat să rămână un diletant. Singura mea specialitate e să bat câmpii și să perseverez pe drumuri Înfundate. Încât nu pot da vina pe alții, pentru ce nu am reușit”. O bună parte a ...jurnalului conține Însemnări despre politică, văzută ca un război devastator; cu imoralitatea afișată și susținută nu numai În campanii, ci la scenă deschisă, În parlamente, prelungită În reuniuni
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
plus, Tuturor hoților, anume Decât Treimea, mai presus Suntem chiar noi, Cezarii care La Cezari facem închinare, Și-i dăm un cent, și lui Iisus Sfânt, Sfânt, Sfânt, Sfânt, acela care Un cent, pe lume, își dă sie, Și-și da muncita bogăție Lui, Dumnezeului cel mare De-aceea nu avem frăție Doar lupta pentru noi ciosvârte, Și roată Lumii se învârte Cu noi lozinci la temelie Și va veni și-o vreme, poate, Când tot Cezarii ne vor face Frăție
Editura Destine Literare by Liviu Florian Jianu () [Corola-journal/Science/76_a_319]