1,802 matches
-
juridic de „"libertas Cibiniensis"”, cu atât mai mult cu cât existau sate ce nu aparțineau jurisdicției scăunale. Se poate considera că în anul 1263 colonizarea acestui teritoriu era într-un stadiu incipient sau că nu începuse. La cinci ani de la dania lui Jula, în 1268, Nicolae fiul său primește de la Ștefan I ca danie așezările Mediaș, Micăsasa, Furkeschdorf (dispărută) și Dupuș, localități care au aparținut bunicului său. Ambele danii nu specifică nimic despre populația săsească și nici despre pământul regal. Primele
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
nu aparțineau jurisdicției scăunale. Se poate considera că în anul 1263 colonizarea acestui teritoriu era într-un stadiu incipient sau că nu începuse. La cinci ani de la dania lui Jula, în 1268, Nicolae fiul său primește de la Ștefan I ca danie așezările Mediaș, Micăsasa, Furkeschdorf (dispărută) și Dupuș, localități care au aparținut bunicului său. Ambele danii nu specifică nimic despre populația săsească și nici despre pământul regal. Primele menționări documentare despre Mediaș se referă la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
într-un stadiu incipient sau că nu începuse. La cinci ani de la dania lui Jula, în 1268, Nicolae fiul său primește de la Ștefan I ca danie așezările Mediaș, Micăsasa, Furkeschdorf (dispărută) și Dupuș, localități care au aparținut bunicului său. Ambele danii nu specifică nimic despre populația săsească și nici despre pământul regal. Primele menționări documentare despre Mediaș se referă la capitulul Mediaș în 1283, organizare ecleziastică care aparținea de episcopia Transilvaniei, dar fără a face o referire la populația săsească. Th.
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
XV-lea, a fost și este un subiect controversat în rândul istoricilor, care s-au ocupat cu această chestiune. Primele informații și menționări documentare despre greavi provin începând din secolele al XII-lea și al XIII-lea, documente care atestă danii, schimbări de sate și numele unor greavi. V. Werner consideră că, asemenea colonizărilor germane din alte regiuni, unde locatorul a jucat un rol deosebit, greavii au avut aceeași importanță și datorită faptului că mult vreme ei au apărut sub numele
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
împreună au urmat aceste mutații doar temporar. Mai mult de atât este improbabil ca viitorul centru scăunal aflat în vechiul nucleu al provinciei Sibiului să fi fost posesiune nobiliară. Chiar dacă Nogrech este sediul scaunului cu același nume, susține Th.Nägler, dania făcută de Ștefan I, „"rex junior"”, nu menționeză nimic despre vreo populație săsească în teritoriul celor „Două Scaune”. Scaunul Nocrich ("Leschkircher Stuhl") avea în componență următoarele localități:
Scaunul Nocrich () [Corola-website/Science/314493_a_315822]
-
satului ar fi fost dăruită de domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) unui căpitan de oaste cu numele de Toderașco. Prima sa atestare documentară datează din 12 martie 1439, când domnitorii Iliaș și Ștefan obțin satul de la Mănăstirea Moldovița în schimbul unor danii. ""Cu mila lui Dumnezeu, noi Ilie voievod, Domnul Țării Moldovei, și fratele domniei mele, Ștefan voievod ... am dat mănăstirii noastre care-i în Moldovița, care este hramul sfintei Bunei Vestiri, să dăm în fiecare an câte zece vase de vin
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
lumânare de ceară a breslei talpalarilor. Avariată în decursul timpului, biserica a fost refăcută în secolul al XVIII-lea , în jurul anului 1760. Edificiul avea acoperiș de draniță, care a fost înlocuit în 1797. Încă din vechime, a beneficiat de anumite danii și privilegii din partea domnitorilor. Aceste privilegii au fost confirmate și sporite prin hrisoave ale voievozilor Alexandru I Mavrocordat (în 1785), Alexandru Moruzi (la 6 august 1792), Mihail Suțu I (în 1793), Scarlat Callimachi (în 1813) și Mihail Suțu al II
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
-lea i se mai zicea și Biserica „Sf. Gheorghe din Feredee”. De la început a funcționat ca biserică parohială, fiind frecventată de membrii breslei cizmarilor. În secolul al XIX-lea avea ca filială Biserica „Sf. Dumitru” - Balș. Nu a beneficiat de danii importante, susținându-se din veniturile sale proprii. Printre altele, era proprietara moșiei Hănășeni din Basarabia, al cărei venit îl primea prin intermediul Consulatului Rusiei. În secolul al XIX-lea, în jurul bisericii se afla un cimitir parohial. Înspre sud se întindeau Palatul
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
fost întreținută o lungă perioadă de către descendenții familiei Balș. Ea a avut o Epitropie separată, deși era considerată ca filială a Bisericii "Sf. Gheorghe" - Lozonschi. În decursul timpului, unii domnitori (mai ales cei din familia Mavrocordat) au făcut mai multe danii acestei biserici. În anul 1857, pe latura nordică a pronaosului, s-a construit un osuar pentru membrii familiei Balș. Aici au fost îngropate osemintele Bălșeștilor din mormintele aflate în cimitirul din jurul bisericii. În anul 1900 s-au adus din cimitir
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
chilia starețului când nenorocirea a lovit obștea și, ca prin miracol, a scăpat nevătămată. Biserica nouă va fi ridicată în anul 1936. La câțiva ani de la incendiu, în 1934, Carol al II-lea a vizitat mănăstirea și a făcut o danie: un policandru. Tot cu ocazia construirii noii biserici, Mănăstirea Lepșa a primit de la Ierusalim o icoană veche, din 1584, care înfățișează chipurile Mântuitorului și Fecioarei Maria. În 1952, Lepșa devine mănăstire de maici, venite de la Mănăstirea Trotușanu. Dar liniștea nu
Biserica de lemn din Mănăstirea Lepșa () [Corola-website/Science/323452_a_324781]
-
săfac un sfânt schit, care s’au și făcut cu [a] jutor lui Dumnezeu. Dec[i] mergându ei împreună cu toți ș’au hotărât moșie și au găsit dospreci fălci. Deci cerându e, preotu Mafteiu, ace moșie ca să- mi de danie dum [nealor], mi-au răspunsu că n’or pute da danie că’s frați mulți iar do[uă] fălci om da danie cum li-au și dat, iar ziece fălci să ne de moșie pentru moșie; dec[i] eu preotu
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
jutor lui Dumnezeu. Dec[i] mergându ei împreună cu toți ș’au hotărât moșie și au găsit dospreci fălci. Deci cerându e, preotu Mafteiu, ace moșie ca să- mi de danie dum [nealor], mi-au răspunsu că n’or pute da danie că’s frați mulți iar do[uă] fălci om da danie cum li-au și dat, iar ziece fălci să ne de moșie pentru moșie; dec[i] eu preotu Mafteiu m’am apucat că le o-i da moșie pentru
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
hotărât moșie și au găsit dospreci fălci. Deci cerându e, preotu Mafteiu, ace moșie ca să- mi de danie dum [nealor], mi-au răspunsu că n’or pute da danie că’s frați mulți iar do[uă] fălci om da danie cum li-au și dat, iar ziece fălci să ne de moșie pentru moșie; dec[i] eu preotu Mafteiu m’am apucat că le o-i da moșie pentru moșie și găsindu eu preot Mafteiu șasă fălci la Țirdești făcându
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
fălci să ne de moșie pentru moșie; dec[i] eu preotu Mafteiu m’am apucat că le o-i da moșie pentru moșie și găsindu eu preot Mafteiu șasă fălci la Țirdești făcându-le vânzătoare doo fălci mi-au dat danie, iar patru li- am cumpărat cu patru lei iar și zapisuarată, car moșie iaste la Brad lui Șerban. Tij am mai dat doo fălci în Măgur la Budăiu, ce să chiam parte Ciorneeștilor, cum ara [tă] și zapis. A mai
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
Petru Șchiopul, care venea dinspre sud și cea a lui Ioan Potcoavă, care cobora dinspre nord. Confruntarea de la Docolina dovedește existența unui pod în această zonă. Satul a fost dăruit la începutul secolului al XVII-lea boierului Mihai Furtună, această danie fiind întărită de domnitorul Simion Movilă, printr-un hrisov din 5 decembrie 1633. Același domnitor poruncise, printr-un hrisov din 10 august 1633, ca satul Docolina să devină „menzil de poștă domnească și loc de popas pentru diferite slugi domnești
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
această zonă în timpul dacilor, fiind o zonă locuită și nu foarte îndepărtată de capitala Daciei romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Documentar, podgoria este recunoscută din secolul al XV-lea. Într-un hrisov datat din 29 iunie 1497, Radu cel Mare face danie Mânăstirii Tismana 300 vedre de vin provenit de la Jidoștița. Mai târziu, printr-un act din 1 iulie 1594, Mihai Viteazu întărește lui Necula două vii la Corcova, iar printr-un altul, din 8 iulie 1596, întărește lui Radu, al doilea
Podgoria Corcova () [Corola-website/Science/319496_a_320825]
-
iunie 1418 încă mai era în viață. Pomelnicele mănăstirilor Tismana și Arnota menționează o a doua soție a lui Mircea, doamna Anca. Se pare că Mircea a avut un frate mai mic, jupan Staico, menționat într-un singur document de danie al domnitorului pentru mănăstirea Snagov. Mircea a avut mai mulți fii, căci - spun Ducas și Chalkokondyl - „ducând o viață liberală, a avut mulți copii naturali”, „care după moartea lui s-au apucat să se lupte între ei pentru domnie”. Mihail
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Ghiață, "„o cronologie strictă a stăpânirii Țării Românești ținând seama numai de prezența sau absența unor formule în titulatura domnitorilor nu poate fi unicul criteriu în deslușirea realităților istorico-teritoriale”". Pentru a completa imaginea de ansamblu, trebuie cercetate și actele de danie, dovezile arheologice, cronicile (cu precădere contemporane) etc. Cel mai lung titlu al lui Mircea apare din 1406 până la sfârșitul domniei sale, sub forma: "„Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
păstrate sunt Cuciulata, Dopca și Fântâna. Se constată o unificare a administrației, stării sociale, bisericii și dărilor din Țara Făgărașului cu cele din Țara Românească. Boieri munteni stăpâneau moșii în Făgăraș, la fel cum boieri locali, români, primiseră și ei danii acolo de la domnitorul Țării Românești. Cu toate acestea, Sigismund de Luxemburg, ca senior, își păstra toate prerogativele stăpânirii pe teritoriul ducatului făgărășean. Spre exemplu, în 1397 dă porunci și ține scaun de judecată pe când se afla în Făgăraș. Amlașul este
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
cal, sau un cal și o cupă) pentru confirmarea stăpânirii în continuare asupra pământului de către cumpărător ori moștenitor. Aceasta arată că domnul era de fapt proprietarul superior al pământurilor. O categorie aparte a proprietarilor de pământ erau mănăstirile. Ele primeau danii din partea voievodului, uneori cu ohabă (imunitate, anume nici un dregător domnesc nu avea voie să-și exercite drepturile acolo sau să impună ceva; uneori oamenii de pe acele moșii erau scutiți de oaste - nu însă în timpul domniei lui Mircea). În vremea lui
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
se mai adaugă biserica de la Brădet și prin tradiție cele de la Scoreiu și Rășinari. P. P. Panaitescu presupune că mai exista o mănăstire și în Țara Făgărașului, căci aici este menționat „Stanciul egumenul”. În vremea lui Mircea au fost continuate daniile către mănăstirea Cutlumusi de la Muntele Athos, ctitorită și dăruită de către înaintașii săi Nicolae Alexandru și Vladislav Vlaicu. Deși nu s-a păstrat hrisovul de danie, un document din vremea lui Neagoe Basarab (1514) menționează: "„unde și prea cinstitul [...] străbunul nostru
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Țara Făgărașului, căci aici este menționat „Stanciul egumenul”. În vremea lui Mircea au fost continuate daniile către mănăstirea Cutlumusi de la Muntele Athos, ctitorită și dăruită de către înaintașii săi Nicolae Alexandru și Vladislav Vlaicu. Deși nu s-a păstrat hrisovul de danie, un document din vremea lui Neagoe Basarab (1514) menționează: "„unde și prea cinstitul [...] străbunul nostru Mircea voievod a înnoit ctitoria, pe care a făcut-o Țara Românească”". Chiar și boierii făceau danii către această mănăstire: în 1413 jupân Aldea logofătul
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Vlaicu. Deși nu s-a păstrat hrisovul de danie, un document din vremea lui Neagoe Basarab (1514) menționează: "„unde și prea cinstitul [...] străbunul nostru Mircea voievod a înnoit ctitoria, pe care a făcut-o Țara Românească”". Chiar și boierii făceau danii către această mănăstire: în 1413 jupân Aldea logofătul dăruiește satul său Cireașov, de lângă Slatina. În timpul domniei lui Mircea, ulterior cuceririi Vidinului de către turci (în 1396), moaștele Sf. mucenițe Filofteia au fost aduse în țară și așezate la Biserica Domnească Sf.
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
care se adaugă refacerea multor altora, atât în țara, unde l-a depășit cu mult chiar si pe Ștefan cel Mare, cât și la Muntele Athos și la sud de Dunăre, la Vidin și Sistov. Mitropolia Țării Românești beneficiază de danii de sate și imunități fiscale si de sprijinul domniei pentru refacerea bisericilor. În 1645 Matei Basarab a plătit taxele pentru întreg muntele Athos. Matei Basarab a fost cel care a adus o contribuție majoră în înlocuirea limbii slavone cu cea
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
în afara în folosul religiei și comunității musulmane și unul intern reprezentat în acțiunile armate de repriamre a rebeliunilor. Nu era nevoie de fetva-le pentru a declara djihad-ul. Conform doctrinei sunnite, orice individ avea 5 obligații religioase: profesiunea de credință, rugăciunea, dania, postul și pelerinajul la Mecca. Djihad-ul era o obligație, însă nu făcea parte din cele 5 principale religioase. Au existat totuși grupări religioase fundamentaliste care considerau djihad-ul că a șasea obligație. Această eră o obligație colectivă, nu una individuală. Cu
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]