KorAP: Find »[drukola/base=darie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...123 >

3,068 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

idiot, dar știe că vorba dulce mult aduce, asta-i natura umană!“ Remarcă și prințul, dintr-un colț, privirea scăpărătoare a lui Ganea, cu care acesta parcă ar fi vrut să-l prefacă în scrum. Ce om bun! exclamă înduioșată Daria Alexeevna. — Un om cu carte, dar pierdut iremediabil! șopti generalul cu jumătate de gură. Toțki își luă pălăria și se pregătea să se ridice, ca să dispară neobservat. Făcu cu generalul un schimb de priviri, să plece împreună. — Mulțumesc, prințe, până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mari, nevenindu-i să creadă. Era năucit de tot, de parcă ar fi primit o lovitură puternică în moalele capului. — Ce-i cu tine, ce spui, scumpo! Chiar că te-a apucat o criză: ți-ai ieșit din minți? strigă speriată Daria Alexeevna. — Chiar ai crezut, spuse râzând cu hohote Nastasia Filippovna și sări de pe canapea, că aș putea să-l nenorocesc pe pruncul ăsta? Asta i-ar pica tocmai la țanc lui Afanasi Ivanovici: lui îi plac copiii! Hai, Rogojin! Pregătește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai aștepți, Rogojin? Fii gata, mergem! Mergem! zbieră Rogojin, aproape nebun de fericire. Hei... vin... pentru toată lumea! Iu-hu! — Ia cu tine câteva sticle, o să beau. Dar muzică o să fie? — O să fie! Nu te-apropia! zbieră frenetic Rogojin, văzând-o pe Daria Alexeevna înaintând spre Nastasia Filippovna. E a mea! E toată a mea! Regina mea! Gata! Se sufoca de bucurie; umbla împrejurul Nastasiei Filippovna și striga la toți: „Nu te apropia!“. Toată ceata lui se înghesuia acum în salon. Unii beau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și el puțin. — Dar, totuși, sunt o sută de mii! — Doamne, Doamne! se auzea din toate părțile. Toți se îngrămădiseră împrejurul căminului, toți voiau să vadă, toți exclamau... Unii chiar urcară în picioare pe scaune, ca să privească peste capetele celorlalți. Daria Alexeevna se repezi în camera de-alături și, speriată, șușotea ceva cu Katia și Pașa. Frumoasa nemțoaică fugise. — Măicuță! Regino! Atotputernico! zbiera Lebedev, târându-se în genunchi în fața Nastasiei Filippovna și întinzându-și mâinile spre șemineu. Sunt o sută de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
rezistat! Deci orgoliul e mai tare în el decât lăcomia de bani. Nu-i nimic, își vine în fire! Altfel, n-ar fi fost mare lucru să mă înjunghie... Uite că a și început să-și revină. Generale, Ivan Petrovici, Daria Alexeevna, Katia, Pașa, Rogojin, ați auzit? Pachetul e al lui, al lui Ganea. I-l dau în deplină proprietate, ca recompensă pentru... orice-o fi! Spuneți-i. Și banii lăsați-i acolo, lângă el... Rogojin, marș înainte! Rămâi cu bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ține morțiș, sunt absolut liberă, zice! Locuiește tot în Petersburgskaia Storona, în casa cumnatei mele, cum v-am scris. — Și acum e acolo? — Acolo, dacă nu cumva o fi la Pavlovsk, căci e vreme frumoasă, la casa de vară a Dariei Alexeevna. Zice: sunt absolut liberă; chiar ieri tare i s-a mai lăudat lui Nikolai Ardalionovici cu libertatea ei. Semn rău! Și Lebedev râse, dezgolindu-și toți dinții. — Kolea o vizitează des? — E ușuratic și de neînțeles și nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
amândoi din grădină. — Aș... aș putea... dacă ați dori, aș putea să vă comunic ceva foarte interesant, venerabile prinț, aș putea să vă comunic ceva referitor la aceeași chestiune, bâigui Lebedev, gudurându-se bucuros pe lângă prinț. Prințul se opri. — Și Daria Alexeevna are o căsuță de vară la Pavlovsk. — Și? — Și o anumită persoană, care îi e prietenă, după cât se pare, are intenția s-o viziteze des la Pavlovsk. Cu un scop. — Și? — Aglaia Ivanovna... Ah, destul, Lebedev! îl întrerupse prințul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să fie casa, chiar așa, e numărul 16, „casa doamnei Filisova, soție de secretar de colegiu. Aici e!“ Prințul sună și întrebă de Nastasia Filippovna. Însăși stăpâna casei îi răspunse că Nastasia Filippovna e plecată de dimineață la Pavlovsk, la Daria Alexeevna și că „s-ar putea întâmpla să rămână acolo câteva zile“. Filisova era o femeie cu privirea vioaie și fața ascuțită, de vreo patruzeci de ani și se uita la el cu viclenie și circumspecție. La întrebarea cu privire la nume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
importantă nu o atinse. Printre altele, Ganea spuse că Nastasia Filippovna nu se află aici, la Pavlovsk, decât de patru zile, dar că deja atrage asupra ei atenția generală. Locuiește pe o stradă, Matrosskaia, într-o casă mică, nearătoasă, la Daria Alexeevna, iar echipajul ei pare a fi cel mai grozav din Pavlovsk. Împrejurul ei s-a și adunat o mulțime întreagă de aventurieri bătrâni și tineri; uneori aceștia îi însoțesc călări caleașca. Ca și mai înainte, Nastasia Filippovna este foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
oficial, s-a și certat din pricina ei cu logodnica lui; un general bătrân mai că nu și-a blestemat fiul. Ia deseori la plimbare cu caleașca o fetișcană splendidă, care de-abia a împlinit șaisprezece ani, rudă îndepărtată de-a Dariei Alexeevna; fetișcana cântă bine - așa că seara căsuța lor se face remarcată. Cu toate acestea, Nastasia Filippovna se poartă foarte decent, se îmbracă modest, dar cu un bun-gust neobișnuit și toate doamnele “îi invidiază bunul-gust, frumusețea și echipajul“. Incidentul excentric de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
care, prin intermediul lui Rogojin, la invitația Aglaiei Ivanovna și datorită strădaniilor mele, Nastasia Filippovna a sosit special chiar astăzi din Petersburg și, împreună cu Rogojin, se află acum foarte aproape de dumneavoastră, în casa pe care o știți, tot la doamna aceea, Daria Alexeevna... o doamnă foarte dubioasă, prietena ei, și astăzi, spre această casă dubioasă, își va face drum Aglaia Ivanovna în vederea unei discuții amicale cu Nastasia Filippovna și pentru a rezolva diferite probleme. Vor să se ocupe de aritmetică. Nu știați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și, când vru să ocolească pe o străduță mai îndepărtată, pentru că aceasta era mai puțin circulată, ea îi ascultă propunerea, încordându-și parcă atenția, și îi răspunse cu voce sacadată: „Mi-e indiferent!“ În momentul când ajunseră aproape în fața casei Dariei Alexeevna (o clădire mare și veche din lemn), din pridvor ieșiră o doamnă elegantă și o tânără domnișoară; amândouă urcară în caleașca splendidă care le aștepta la scară; râdeau și vorbeau zgomotos și nici nu se uitară în direcția celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
s-o faceți pe îngerul căzut. Nu mă mir că Toțki a vrut să se împuște din pricina îngerului căzut! — Nu mai insistați! spuse Nastasia Filippovna cu dezgust și parcă răvășită de durere. M-ați înțeles la fel ca și... camerista Dariei Alexeevna, care zilele acestea a ajuns cu logodnicul ei în fața judecătorului de pace. Până și ea ar fi înțeles mai bine decât dumneavoastră... — Probabil, e o fată cinstită și trăiește din munca ei. De unde atâta dispreț pentru o cameristă? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ales ultima ispravă a acestei istorii, se transformă într-o anecdotă ciudată, foarte amuzantă, aproape incredibilă și în același timp aproape reală, care se răspândi încetul cu începul pe toate străzile învecinate cu casele de vacanță ale lui Lebedev, Ptițân, Daria Alexeevna, Epancin, pe scurt, aproape prin tot orașul și împrejurimile sale. Mai toată societatea: localnicii, vilegiaturiștii, cei care veneau la concerte, toți se apucaseră să povestească una și aceeași istorie, cu mii de variațiuni diferite, despre un prinț care, după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
când discuția nu putea fi evitată; iar cu Nastasia Filippovna, când erau împreună, nu discutase niciodată despre „sentimente“, ca și cum amândoi și-ar fi dat cuvântul să nu o facă. La conversația lor obișnuită, veselă și însuflețită, putea lua parte oricine. Daria Alexeevna avea să povestească după aceea că în tot acest timp, privindu-i, îi admirase și se bucurase de ei. Dar tot această părere pe care și-o formase despre starea sufletească și mintală a Nastasiei Filippovna îl scutea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai puțin bucuroasă decât cu câteva zile în urmă. Prințul își dublă atenția. I se părea curios că ea nu deschisese niciodată vorba despre Rogojin. Numai o dată, cu vreo cinci zile înainte de nuntă, venise la el un om trimis de Daria Alexeevna, care îi spusese să vină imediat, deoarece Nastasia Filippovna se simte foarte rău. O găsise într-o stare vecină cu nebunia: gemea, tremura, striga că Rogojin s-a ascuns în grădină, chiar în casa lor, că o va ucide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
biserică, privind și văzând totul, și de aceea se pregătea în sinea ei. Stăpânită de aceste gânduri, își luă rămas-bun de la prinț pe la ora unsprezece seara; dar nu bătuse de miezul nopții și veni în fugă un om trimis de Daria Alexeevna, transmițându-i „să vină repede, că-i de rău“. Prințul își găsi logodnica încuiată în dormitor, plânsă, disperată, isterizată; mult timp nu auzi ce i se spunea prin ușa încuiată, în sfârșit deschise, îl lăsă numai pe prinț să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
isterizată; mult timp nu auzi ce i se spunea prin ușa încuiată, în sfârșit deschise, îl lăsă numai pe prinț să intre, încuie ușa la loc și căzu în genunchi în fața lui (cel puțin așa avea să susțină pe urmă Daria Alexeevna, care apucase să zărească ceva). — Ce fac? Ce fac? Ce fac eu din tine! exclama ea, tremurând și îmbrățișându-i picioarele. Prințul rămase la ea o oră întreagă; nu știm ce anume au vorbit. Daria Alexeevna povestea că s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să susțină pe urmă Daria Alexeevna, care apucase să zărească ceva). — Ce fac? Ce fac? Ce fac eu din tine! exclama ea, tremurând și îmbrățișându-i picioarele. Prințul rămase la ea o oră întreagă; nu știm ce anume au vorbit. Daria Alexeevna povestea că s-au despărțit peste o oră împăcați și fericiți. În aceeași noapte prințul trimise pe cineva să se intereseze cum stau lucrurile, dar Nastasia Filippovna adormise. A doua zi dimineață, înainte ca ea să se fi trezit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
povestea că s-au despărțit peste o oră împăcați și fericiți. În aceeași noapte prințul trimise pe cineva să se intereseze cum stau lucrurile, dar Nastasia Filippovna adormise. A doua zi dimineață, înainte ca ea să se fi trezit, la Daria Alexeevna apărură încă doi curieri trimiși de prinț și abia celui de-al treilea i se porunci să-i transmită că “în jurul Nastasiei Filippovna roiesc o mulțime de modiste și coafori din Petersburg, că proasta dispoziție din ajun a dispărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fiind, se pare, exactă: Cununia era fixată pentru ora opt seara. Nastasia Filippovna era gata încă de la șapte. Pe la ora șase, încetul cu încetul, pâlcuri de gură-cască începuseră să se adune prin preajma vilei lui Lebedev, dar mai ales în dreptul casei Dariei Alexeevna; de la șapte începuse să se umple și biserica. Vera Lebedeva și Kolea erau teribil de îngrijorați din pricina prințului; totuși, aveau multe treburi acasă: supravegheau pregătirea odăilor prințului în vederea primirii și tratării invitaților. De altfel, după cununie nu era prevăzută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
De altfel, după cununie nu era prevăzută o reuniune numeroasă; în afara persoanelor de care era nevoie pentru a fi martore la ceremonia căsătoriei, Lebedev îi invitase pe soții Ptițân, pe Ganea, pe doctorul cu ordinul Sfintei Anna la gât, pe Daria Alexeevna. Prințul se arată curios față de Lebedev, întrebându-l cum de i-a trecut prin cap să-l invite pe doctor, „un ins aproape necunoscut“, la care Lebedev îi răspunse mulțumit de sine: „Are ordinul la gât, înseamnă că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cuvine“. La biserică, trecând prin mulțime în rumoarea neîntreruptă de șoapte și exclamații ale publicului, condus de Keller, care arunca în dreapta și în stânga priviri amenințătoare, prințul se retrase pentru moment în altar, iar Keller se duse după mireasă; în dreptul pridvorului Dariei Alexeevna, găsi o mulțime care nu era doar de două sau de trei ori mai numeroasă decât la prinț, ci poate chiar de trei ori mai obraznică. Urcând treptele, auzi niște exclamații pe care nu le mai putu suporta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
poate chiar de trei ori mai obraznică. Urcând treptele, auzi niște exclamații pe care nu le mai putu suporta și chiar dăduse să se adreseze publicului cu intenția de a rosti discursul cuvenit, dar, din fericire, îl opriră Burdovski și Daria Alexeevna în persoană, care fugise din pridvor; îl apucară amândoi pe Keller și-l traseră cu sila înăntru. Keller era iritat și se grăbea. Nastasia Filippovna se ridică, se mai privi o dată în oglindă, făcu observația - cu un zâmbet „strâmb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
el. Doamnele îl sfătuiră să mai meargă o dată la Rogojin și să-i bată și mai tare în ușă, dar nu acum, ci seara: „poate va fi acasă“. Văduva învățătorului se oferi singură să plece până seara la Pavlovsk, la Daria Alexeevna, poate aceasta va fi știind ceva. Îl rugară pe prinț să revină pe la zece seara, măcar pentru a se înțelege ce aveau de făcut a doua zi. Cu toate consolările și speranțele care i se dădeau, pe sufletul prințului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]