6,404 matches
-
cunoșteam de destui ani ca să știu că în mod sigur clocea un plan în minte și că n-avea să mi-l dezvăluie înainte de vreme. În schimb, nu izbuteam să pricep ce-l făcea să acționeze astfel. În numele prieteniei, eram dator să-i vorbesc. — Cum îți poți abandona așa, de bună voie, orașul, familia, breasla, ca să te duci să trăiești ca un proscris, ca un răufăcător, fugind de la un munte la altul de teamă să nu fii adus îndărăt în fiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vreo veste, ca și cum ar fi fost niște răufăcători. — Ai vrea să-ți dau pentru ei un permis de liberă trecere? O grațiere? Le va pregăti secretarul meu. — Bunătatea domniei voastre nu cunoaște limite! Să vă dea Dumnezeu viață lungă! Eram dator să rostesc formulele consacrate, dar n-aveam de gând să abandonez. M-am aplecat la urechea monarhului. Prietenul meu, șeriful Ahmed, a fost foarte afectat de soarta nedreaptă care a lovit-o pe sora mea, victima odioasei răzbunări puse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iese din palat decât pentru a se duce la vânătoarea săptămânală, au ales să mi se adreseze mie; au adunat suma de bani necesară echipării a cinci sute de călăreți, cât și a mai multor mii de pedeștri. Eram așadar dator să fac o încercare împotriva Agadirului, dar nu doream nicidecum să pun mâna pe oraș, căci mi-aș fi pierdut jumătate din trupe în bătălie și, lucru încă și mai grav, aș fi fost silit să-mi stabilesc acolo restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îmi trecuse prin minte. Îl știam pe Iscoditor în stare să meargă până la căpătul urii și mai știam și că alesese să locuiască în partea aceea din Rif. Așa încât nu-mi era prea lesne să-i susțin nevinovăția. Eram totuși dator să-l apăr, căci cea mai mică șovăială din partea mea l-ar fi înfundat. — Majestatea Sa posedă în prea mare măsură simțul justiției pentru a accepta să condamne un om fără ca el să-și poată pleda cauza. Mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încerci să-l aperi, ai să fii încă o dată tratat ca un complice. Mama se temea că dorința mea de a-i ajuta pe Harun și pe Mariam mă va face să comit noi imprudențe. Avea desigur dreptate, dar eram dator să încerc. Modul însuși în care surghiunirea mea fusese pusă la cale mă făcea să cred că, de data asta, sultanul din Fès avea să mă asculte. Suveranul era atunci în campanie împotriva portughezilor, spre Bulauan. Timp de câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noștri; cel mai mic se numește Hassan. N-am încercat să-mi ascund emoția. — Nici o clipă nu m-am îndoit de tine. De când eram copii, mă dădusem mereu foarte repede bătut în discuțiile cu Harun. De data asta, însă, eram dator să-i explic în ce fel faptele lui afectaseră rudenia noastră. S-a întunecat la chip. — La Fès, eram pentru ei un chin. Aici, voi fi ocrotitorul lor. O săptămână mai târziu, eram cu toții la Jijil. Rămășițele familiei mele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a produs vizita aceea a lui Abbad. La înapoierea lui de la Tunis trecuse să mă vadă, fidel promisiunii făcute, și, înainte chiar să-și fi descleștat buzele, ochii lui mă compătimeau deja. Cum șovăia să-mi spună veștile aflate, eram dator să-l fac să capete curaj: — Nu poți reproșa unui mesager lucrul de care răspunzătoare este Providența. Adăugând apoi, cu un zâmbet prefăcut: — Când ți-ai părăsit familia de ani buni, nu te poți aștepta la nici o veste bună. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și ceafa, repetând ca pe un refren: — Preferi un Medici, spui tu? Pe când eu sporovăiam astfel cu Harun, Guicciardini făurea planurile cele mai extravagante, convins că legăturile mele cu trimisul Marelui Turc reprezentau o șansă nemaiântâlnită pentru diplomația papală. Eram dator să-i mai temperez zelul, să-l fac îndeosebi să simtă toată indiferența pe care o manifestase cumnatul meu. Însă florentinul îmi îndepărtă obiecțiile cu un simplu gest al mâinii: — În calitate de ambasador, Harun Pașa îi va raporta cu siguranță sultanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ieșiți de aici împreună cu soția și cu fiul dumneavoastră. Înainte ca eu să fi putut reacționa, a intervenit papa: — Bine înțeles, nu mă voi opune în nici un chip deciziei pe care o vei lua, oricare ar fi aceasta. Dar sunt dator să te previn că plecarea ta nu se va face fără mari riscuri pentru tine și pentru ai tăi. Colonna mi-a explicat: — Printre trupele care împresoară castelul, există un mare număr de furioși care vor să meargă până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe care ți-i tot dau. Pe pat se aflau două bilete de avion. Le-am luat Paris, clasa întâi. Ce fel de fată e Eileen? Soră de caritate? — O femeie care face carieră. Ea a plătit totul. Îi sunt dator. Ridică din umeri și făcu un gest moale din mână. Trebuie să scap din rahatul ăsta. Iar tu ești un nătărău dat naibii, care contează pe noroc. Ce treabă ai tu? Ține-ți fleanca și dă-mi afurisiții ăia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cap. Sigur că da. Mi-a trecut repede. Mai târziu mi-am văzut de treabă fără nici o problemă. E un tip atât de bogat. Toată dimineața am făcut cumpărături. Am vrut să-ți iau un cadou. Simt că-ți sunt datoare. Ai fost atât de bun cu mine. Dar am încheiat turul de magazine cumpărând cadouri doar pentru tine. Uite. Nu e drăguț? Știu că-ți place doar alb sau negru, dar astea de un roșu viu sunt cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
însemna să-și ia la revedere de la toate speranțele de a ajunge, în sfârșit, la capătul drumului său, la refugiul său. I se făcea rău numai când se gândea la asta, pentru că era deja aliat cu Virgil și îi era dator cât pentru două vieți. Și totuși vocea a fost convingătoare. De-acum se cunoștea și știa că nevoia de a se integra, de a fi acceptat, îi înlocuise spiritul de aventură și pasiunea ce-l mânase în îndelungata lui căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ticăia în spatele nostru. Aș fi vrut să insiste și mi-am ieșit și mai mult din minți pentru că nu o făcea. În mod evident, nu îi plăceam. I-am întors spatele să intru în taxi. Așteaptă puțin, nu-mi ești datoare cu o cină? — A, m-am întors spre el, parcă am zis așa ceva, nu? Ei bine, ce zici de vineri? Bine, sună-mă la serviciu. —OK, noapte bună, atunci. Am intrat în taxi, simțindu-mă total deconcertată. Tâmpenia asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Am fluturat mâna în semn de acceptare a scuzelor; auzisem tot ce trebuia să aud. M-am îndreptat către cealaltă parte a ringului de dans, spre James, care era înghețat de frică. — James! l-am întâmpinat. Cred că ne ești dator cu două sticle cu șampanie. James păru întâi zăpăcit, apoi îngrozit. — Poftim, le vrei acum? Un pariu rămâne un pariu. Haide, plătește. Sebastian abia acum își intra în rol, vizibil ușurat de atitudinea mea. A durat ceva până când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
moartea tatei și nu găseam nici o posibilitate de a face rost de bani. Din salariul meu mizer abia îmi târam zilele, de la o votcă la alta, nepăsător la tot ce mă înconjura sau mi se întâmpla. Gândul că sunt întruna dator mă chinuia, cu sâcâitoare statornicie, precum mult hulitele picături chinezești. Și măcar de-ar fi fost niște sume nemaipomenite. Datoriile mele, adunate, nu făceau mai mult decât câștigul unei traseiste în trei-patru seri bune. Mă îngrețoșa și un astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
curajul meu sau era doar provocat de băutură? Astfel de întrebări, de frământări știu că sunt puerile. Nimeni nu m-a obligat, nu m-a silit să scriu. Nimeni nu m-a constrâns să public cele scrise. Nimeni nu-i dator să cunoască și să judece dacă eu eram beat sau treaz când scriam. Sunt nimicuri, desigur. Dar ele există. Sunt neplăcute. Pot fi ușor ignorate. Așa cum, de pildă, poți ignora faptul că ai descoperit în casa ta o ploșniță. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zâmbesc și eu. Nu că cred. Sunt sigur. În goană. Ai să te miri ce sprint zace-n tine. Ai aici adresa unde mă găsești. E pe Mămulari, lângă fosta sinagogă. Îmi întinse o carte de vizită. Ketty se simți datoare să precizeze. — La tanti Bombonica. Bombonica Dimitrof, poate ați auzit de ea. Scluptorița. A murit, i-a căzut o statuie d-aia de-a ei în cap, ceva mistic, la vrăjeala artei, da’ mi-a lăsat mie atelieru’ moștenire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
imprudența să-i dau acelui șef o carte de-a mea. O și citise, împărtășindu-mi chiar că sunt „al dracului, cu simțul dezvoltat al miștoului românesc, străbun“. Acum, când mă are la mână cu cererea prost redactată, se simte dator să mă atingă: „La talentu’ dumneavoastră nu e posibil să scriți așa. Io n-am talentu’ ce-l aveți, da’ tot v-arăt cum se face un text de cerere. Io am cap!“. Banale și ordinare toate acestea și multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să mă-mbete; Dar nu...nu reușesc să mă desferic Nici zborului și nici acestor ore, Ce-și torn în mine spasmul lor eteric Cu șoaptele-n multiplicări sonore; Că dincolo de mine, niciodată N-am reușit, cătându-mă, să stărui; Rămân dator acelui ce-mi arată, Un drum curat, căruia să mă dărui...
MAI TRECE-UN TIMP... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83829_a_85154]
-
mine, care o să se lăfăie pe marginea piscinei cu un daiquiri și o carte. Voiam să-l urăsc, dar părea atât de fericit cu alibiul și planurile lui abile, Încât l-am Îmbrățișat doar și am pornit mașina. Îmi ești dator pe chestia asta. Ca de obicei. Am pus geanta specială pentru transportat animale a lui Millington pe bancheta din spate și i-am vârât Înăuntru un biscuit, ca să nu plângă sau să scâncească pe drum. Știi foarte bine, dragă. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
întoarce bărbatul ei, fiindcă v-ar prii o litrădouă de Grasă de Cotnari. Vi le aduc eu”. „Nici chiar așa. Om mai trece noi pe aici” - a replicat arendașul, adresându-i un zâmbet ademenitor hangiței. Nici ea nu a rămas datoare... ― Cred că din acea clipă vizitele la han nu mai erau în doi, ci doar câte unul singur - a vorbit același guraliv dintre concentrați. ― Asta nu ți-oi putea spune, dar hangița a stat pe ghimpi până musafirii au ieșit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de sală. Johnny Stomp se răsuci spre el. Buzz îi plasă cinci din bancnotele de la Mickey C. — Sifakis te-a dat în gât, dar nu vreau să te atingi de el. Și nu i-am spus nimic lui Mickey. Rămâi dator. Johnny zâmbi și vârî banii în buzunar. — Mulțam, amice. Buzz zise: — Nu-s amicul tău, muistule! Apoi ieși afară, băgă restul banilor în buzunarul de la piept al cămășii, scuipă pe cravată și o folosi ca să-și șteargă stropii de bulion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apoi un al treilea. Danny ridică receptorul. — Da? Karen? Fata avea lecția învățată. — Trei cadavre. Două femei albe și un bărbat negru. Femeile s-au sinucis înghițind pilule, negrul era un alcoolic care a murit de frig și îmi ești dator cu o seară la Coconut Grove, pentru că ai fost atât de urâcios. Opt pereți împroșcați cu sânge și o viitoare polițistă care dorea să meargă să danseze. Danny râse și deschise frigiderul, pentru un supliment de momente comice. Degetul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi aruncă o privire încruntată, care se traducea prin „Să trecem la treabă”. Încuviințarea lui Loew îi semnala că răceala lor era doar temporară. Mal se gândi: ar trebui ca el să-mi fie îndatorat, iar acum îi sunt eu dator. Ridicând pixul ca să ia notițe, simți cum îi zvâcnesc încheieturile degetelor. Știa că Loew avea dreptate. *** După incidentul cu Celeste se urcase în mașină și mersese fără vreo țintă anume până când mâna a început să i se umfle. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Încet și clar. — Lângă ocean. Doctor diavol! Curva communista! Mama Satanei începu să plângă cu adevărat. Buzz se urcă în mașină, ieși în viteză din East L.A. și se îndreptă spre Malibu - briza mării și un doctor care-i era dator. Gata cu luptele de gândaci. Gata cu fecioarele cu fute-mă. *** Sanatoriul Pacific se găsea în Malibu Canyon. Era un sanatoriu de dezintoxicare pentru dependenții de alcool și droguri, plasat la poalele dealurilor, la aproape un kilometru de plajă. Clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]