1,989 matches
-
străduit să găsesc cheile comorilor mele. Dar și comorile sunt înșelătoare. Îndată ce ai descoperit una, râvnești pe cele mai ascunse... Poate cea mai de preț nu ți-o dezvăluie decât moartea, și totuși o dorești cu lăcomia avarului... O fi deșartă chiar râvna aceasta... Fără ea însă viața n-ar mai avea nici o valoare și nu s-ar deosebi întru nimic de viața unei gîngănii!... Azi simt c-am descoperit o comoară nouă și trebuie s-o apăr cu orice jertfă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
priviră o clipă, apoi femeia o porni în fugă prin culoar, trăgând-o pe Newt după ea. Hicks le urma fără convingere. Se uita mereu la deschizătura pe care o practicase în conducta de aerisire, conștient că speranțele lor erau deșarte. Gorman se târa spre operatoarea de criblor. Când o ajunse, văzu fumul ce se ridica din picior și simți mirosul de carne arsă. O apucă de ținuta de luptă și începu să o tragă spre deschizătură. Prea târziu. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
30, izolat și cu totul conștient de propria-i neînsemnătate, își descrie cu măiestrie existența. Este una din marile cărți ale secolului trecut. Celine, cu Călătorie la capătul nopții, un roman de un realism crud, fără nici un fel de speranță deșartă. Doi scriitori germani: Anna Seghers, care a scris marele roman A șaptea cruce, și Alfred Döblin, cu Berlin, Alexanderplatz. Două cărți cu care se poate învăța arta epicului. Apoi există americanii: Faulkner, Philip Roth, T.C. Boyle, Tennessee Williams. Iar pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
mai aud pași răzleți... figuri aproape imperceptibile. Dar nu numai chipurile nu le disting... nici urmă de vreo greșeală, o fisură cît de mică, vreun cerc vrăjit, vreo intrare secretă În subterană. Nu am În față decît perspectiva Întunecată și deșartă a așteptării la infinit... precum gerul mușcător al nopților de februarie. Ce să mai vorbesc de ora 7.30 dimineața? Cea mai sumbră dintre ore, cînd nu se Întîmplă absolut nimic. O asemenea oră este ca apa distilată. Care putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai sunt și minuni pe lumea asta! Conducerea spitalului a aprobat mașina să vă conducem la București... - Aceasta este chiar o minune, murmură Eugen, fericit, lăsându-se îmbrățișat. „Mie nu mi-a aprobat decât sacrificându-mă și prin promisiunile acelea deșarte, pe care se pare că le-a crezut... Oricum, cred că a dorit, totuși, să facă și ea un bine. Am fost inspirat să-i spun de unde anume plecăm și la ce oră”, își aminti el. Cel mai emoționat era
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
oho, ho, ho!) Iar dacă personajul nostru suferă de ceva, atunci numai de la mesele festive i se trage. Face și pe dracu în patru să fie invitat și toarnă în el, gospodărește, bucate de tot felul, mai cere și supliment, deșartă pahar după pahar, spune bancuri, uneori cântă romanțe sau ține mici discursuri sentimentale, bine cântărite, are o tehnică predilectă de a strecura mici elogii câtorva persoane de la masă, alese pe sprânceană, așa, aproape insesizabil, aparent spontan, își asigură terenul, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
grijile toate. Păstrează doar senzația că mă ai în brațe. Dar el se trezea. Îl simțea deodată, fără să-l vadă, își arunca ochii către ceasul din perete, ofta, o strângea în brațe, o săruta, rostea câteva vorbe de dragoste, deșarte, deja nu mai era al ei, deja mirajul se terminase, deja pășea pe tărâmul convenționalului, deja se simțea vinovat, deja se gândea la Larisa, la chipul ei bosumflat, somnoros, la felul cum îl va adulmeca, la felul cum o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar și atunci când a văzut cadavre umflate și Împuțite zăcând de-a lungul drumului, grajduri pline de fum și foc; chiar și atunci când, nemaiavând ce să mănânce, el și frații lui s-au apucat să pască iarbă asemeni oilor, În deșertul sirian; chiar și atunci când au fost salvați de un grup de misionari americani care se dedicaseră strângerii orfanilor armeni rătăciți ici și colo pe drumul exilului; chiar și atunci când au fost aduși Înapoi la Colegiul American din Sivas care funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ale acestui mesaj bisericesc care, e drept, rămâne încă destul de dificil de perceput de către cei ignoranți. Aceiași intelectuali abordează un discurs gnostic pornit din dorința lor de a-L găsi și apropia pe Dumnezeu doar rațional, ca reflex al slavei deșarte în care unii dintre ei au căzut. Ca să se facă "tuturor, toate", cum cere Sfântul Apostol Pavel, jurnalistul ortodox trebuie să abordeze factorul religios după principiul jurnalismului laic. Produsul său trebuie să aibă un mesaj coerent, corect, concis, să fie
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
televiziune "de profil" adoptă tonul și limbajul discursului omagial. O sumedenie de parohi și teologi vorbesc despre "Biserica noastră" cum vorbeau activiștii de pe vremuri despre partid sau cum vorbesc gaițele patriotice despre țărișoară: exaltat, encomiastic, lacrimogen. Triste probe de slavă deșartă. Ca și cum rostul Bisericii pe lume ar fi să-și facă chip cioplit, să se înalțe pe sine, iar rostul slujitorilor ei să-și înflorească portretul. Știu cât de antipatic devin, pentru unii, spunând astfel de lucruri. Dar, în fond, sunt
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
în fond, cu grecitatea, stimate dom profesor Elisav? — O să vedeți, răspunse el, zâmbind, în episodul următor. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Balzac necunoscutul Emil BRUMARU A te încumeta să scrii despre Balzac este, cel puțin, o nebunie deșartă, dacă nu te pândește, major, și mai și, riscul unui penibil și devastator eșec sau, de ce n-am exagera puțin... moartea, da, chiar dânsa în persoană, fermecătoare și picant-ademenitoare și longilin-bombată-n șoldurile sânilor însfârcuiți maro, poros (bumbeleul are găurele!). Obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
statui care se însuflețește. Ea își va face apariția sub înfățișarea unei femei cu chipul acoperit de văluri, pe care Heracles i-o va prezenta lui Admet ca pe o străină. Admet încearcă mai întâi să nu-și facă speranțe deșarte (deși nu îi vede fața, străina seamănă mult la trup cu Alcesta). Ca și statuia plănuită, femeia cu văluri îi amintește de soția lui, dar „Morții nu se pot întoarce la lumină”, își va spune Admet, un Admet care vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
e-aici parcă o vezi ba n-o mai văd când e aici când nu e. Să fie doar un miraj, o iluzie, acest „trup pieritor” revenit într-o lume lipsită de consistență, căci iată-l întors îndărăt în lumea deșartă numele și-l rosti e drept dar chipu-i nevăzut rămâne. Tsunemasa nu s-a săturat încă de viață, de palatul în care trăise. Firește, nu e decât o umbră: ca duh venit-am încoace nălucă dintr-un vis venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
animalelor rănite; vânătoarea nu înseamnă pentru el un act de cruzime, iar pădurea este aici nu numai un spațiu edenic (așa cum ni-l amintesc cântecele lui Amiens și ale celorlalți însoțitori ai ducelui), ci și un refugiu, departe de ambițiile deșarte ale lumii și de curtenii lui Frederic uzurpatorul, un spațiu-limită izolat, unde poate fi deseori întâlnit „nebunul în straie tărcate”, înțeleptul bufon cu vorbele lui pline de tâlc, îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
dric sărac, până ce neamurile își dau cu coatele, mirate de prezența mea în primele rânduri. Mă duc însă după dric cu fruntea în pământ și cu urechile ciulite. Până la cimitir aflu că moarta și-a dat sufletul cu bășica udului deșartă, și că, după ce s-a scăpat în așternut, a zis „Adio, scumpă mamă” și a murit. Printre alte mărunțișuri se mai spune că picioarele moartei s-au umflat la „ris”; că i s-au mai rotunjit cu foarfeca pantofii decoltați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
v-asculte! 3. Căci mîinile vă sunt mînjite de sînge, și degetele de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, și limba voastră vorbește nelegiuiri. 4. Nici unuia nu-i place dreptatea, nici unul nu se judecă cu dreptate, ei se bizuiesc pe lucruri deșarte și spun neadevăruri, zămislesc răul și nasc nelegiuirea. 5. Clocesc ouă de basilic și țes pînze de păianjen. Cine mănîncă din ouăle lor, moare; și dacă se sparge vreunul, iese o năpîrcă. 6. Pînzele lor nu slujesc la facerea hainelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
deprinsă cu stăpînirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osînda. Și acum Îl pîndeau și pe el, doar s-o trăda cu o vorbă - să spună, pînă la urmă, pentru ce venise, ce atîta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să-l asculte. Nădăjduind că pînă la urmă avea să-și adeverească temeinicia vorbelor printr-o solomonie, o minune, acolo. „Împărăția cerului Își are temelia pe minciună“, stăruia Simon privind la soarele necruțător. „Și scrierile lor sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și să vă Închinați lui, să fiți cu gîndul numai la el. Și să-l mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sînt șarlatanii care te vestesc, care-ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag pentru sine Îndurarea lui, iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crîcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel e o mare Înșelătorie! Deci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stîrnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încît să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și tîrfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrîșnet de dinți, gladiole domnești, să-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tînărul zdravăn de altădată să nu se contamineze de Învățătura sa, măcar prost Înțeleasă și greșit tălmăcită, el n-ar fi trebuit ca În noaptea aceea să vegheze asupra acelui text cu o caligrafie apăsată, text din care răzbătea dorința deșartă, sau poate doar bănuiala deșertăciunii, că pe lume orice existență, cît de umilă, cum necum, avea motivația actului creator. Ben Haas avea brusc revelația faptului că toate cele Întîmplate se datorau vanității sale, extravaganței sale lirice, precum și pasiunii sale pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i-a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecîndu-se peste abis, nici el nu și-a putut Înfrîna mulțumirea deșartă de a Încerca să-l umple cu Sens.“ De aici ar putea rezulta o altă morală, care ne-ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr-o pornire deșartă, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mulțumirea deșartă de a Încerca să-l umple cu Sens.“ De aici ar putea rezulta o altă morală, care ne-ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr-o pornire deșartă, cum că-n el ți-ai putea reflecta chipul ca-n fundul unei fîntîni, căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se păru că nu-i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucîtva Înmuiat, ca o plesnitură. Din ziua În care Îl vizitase mama, el va Înțelege că, În ciuda nădejdii ei demente, demente și deșarte, din momentul acela, viața sa va fi o farsă tragică scrisă de niște indivizi cu puteri supranaturale. Stătuse acolo, În fața lui, trupeșă, viguroasă, cu un văl peste față, umplînd celula cu personalitatea sa, cu persoana sa, cu caracterul său, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
norii, și a se însoți cu demonii și duhuri necurate, care i-ar aduce Cartea Șolomănia numită, și care carte, care ceteaște poate să aibă tot ce doreaște pe această lume” (99). Scris în spirit iluminist, „spre stricarea acestii credinți deșarte”, articolul este important pentru că el conține, se pare pentru prima dată, informații privind atât inițierea solomonarilor („învață 13 școli”, la fel ca în tradițiile sârbești, croate și maghiare), cât și cartea magică a acestora, prezentată ca fiind o piatră-talisman, conținând
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
poate să aibă tot ce dorește pe această lume”. Este vorba de un articol menționat deja de mine, scris în 1840 de dr. Paul Vasici, al cărui scop declarat era să dezvăluie „ce este [cartea] Șolomănia”, „spre stricarea acestii credinți deșarte” (99). Informațiile ulterioare acestei prime atestări documentare nu sunt prea detaliate în privința formei și conținutului acestei „cărți”. Singurele lucruri pe care le aflăm sunt că solomonarii (mai rar) o „scriu” (în perioada inițierii) și (de regulă) o „citesc”. Dar și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]