1,962 matches
-
deschis ochii, am zărit un șarpe în iarbă. L-am gonit și n-a fost nici o problemă. Aici, totul se rezolvă firesc, și chiar fericirea poartă un nume simplu. Ca timpul. Sau ca moartea. Iar vara nu face decât să deștepte în mine toate dorințele și regretele. Sunt aproape ca Oedip. Suferința m-a învățat să fiu liber. ― Mă tem că te voi dezamăgi, și-ți voi spune ceva foarte neplăcut. Sufletul tău de copil nu-mi va ierta, poate, cruzimea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lui Mielu. Târziu, aproape de miezul nopții, -lau urcat în droașcă, de subsuori, doi ceferiști. Mielu era țeapăn și râdea prostește. N-a fost nevoie să dea în cal. Acesta știa drumul singur. 175 Numai larma de pe ulița lăutarilor 1-a deșteptat. Lucrătorii de la brutărie nu se culcaseră. Stăteau în poartă și-l așteptau. Cânta și pocnea din bici. A ridicat tot praful din curtea lui Bică-Jumate. Până s-apuce ceilalți să-i spuie că jupânul îl căuta cu poliția, acesta a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ploaie de fulgi albi. - Eu, mă mai cunoști? îl ținea minte. - Nu mai puteai, veniși! Și până să mai zică ceva, lunganul a și pus un crac pe pervaz și cu al doilea a fost tocmai înăuntru. - Să nu se deștepte bătrîna! se văita ea pe întuneric. -Ți-e frică? - N-ai de unde să știi cât e de-a dracului! - Las-o pe mine, îi sticlește norocul dacă se deșteaptă! Caramangiul înconjură odaia cu privirile. - Da frumos mai e la tine! Ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pervaz și cu al doilea a fost tocmai înăuntru. - Să nu se deștepte bătrîna! se văita ea pe întuneric. -Ți-e frică? - N-ai de unde să știi cât e de-a dracului! - Las-o pe mine, îi sticlește norocul dacă se deșteaptă! Caramangiul înconjură odaia cu privirile. - Da frumos mai e la tine! Ai și gramofon! Și cum miroase a gutuie, parcă-i în grădină la Mitropolie! 184 Era înalt de atingea candela. Avea jambiere și bocanci. Mirosea a bărbat și a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
palmă. Nu spui, cheamă un gealat. Te duce la beci și te ține trei zile nemâncat. Pe urmă, iar te cheamă. Spui? Nu. Bine! Te bate la pielea goală. Te dezbracă, udă o frânghie și-ți face spatele negru. Te deșteaptă cu apă, te întreabă iar: "Spui?" Și te gâdilă la momite. Tu o încurci. Iar te bate. Pînă-ți dai sufletul. De fier să fii, și tot scapi ceva. Atâta le trebuie. În felul ăsta, pun gheara și pe alții și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ucis pe îndelete, fără grabă, să se învețe minte să se mai ridice la femeia lui de Stăpân. Muierea scăpase din brațele pungașului. Starostele se aruncă în pat prefăcîndu-se că doarme. Didina călca în vârful picioarelor, ușurel, să nu-l deștepte. Celălalt răsufla greu dincolo. Umbra lui subțire juca pe pragul scund, luminat de lampă. Bozoncea simți carnea tare a femeii de lângă el, și pofta i se iscă, arzătoare. Îi veni să plângă de mila lui. Se prefăcu că se trezește
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o corabie, plină de lucruri de preț, în care muierea se lăfăise ani de zile. Dar tinerețea ca și averile n-au viață lungă. Negustorul dăduse faliment, îî vânduse odăile și-o lăsase goală pușcă în stradă. Când s-a deșteptat coana Marița, avea și un copil de crescut. Greu lucru! Cu ce-i mai rămăsese, cu ce-au mai ajutat-o prietenii cei vechi, abia și-a încropit două odăi în Cuțarida. Știa să facă farmece, să întoarcă bărbații la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unei mese nopți Întregi, joacă cărți și-și pierd sănătatea, inima și averea; amorul și entuziasmul au fugit din sufletul lor; ei caută distracția și interesul În iubire; sunt reci și indiferinți pentru tot; nimic nu-i atinge și nu deșteaptă devotamentul și generozitatea lor; ideile mari și ambițiunea nobilă nu coprind și nu exaltează sufletul lor; studiul și dorința de a fi folositori țărei lor nu-i răpește din vârtejul unei vieți triste și neînsemnate; ei nu speră nimic, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dar și sufletele delicate, care s-ar Întâlni astfel În apreciere. Dandysmul Își află rădăcinile În natura omenească din toate țările și din toate timpurile, deoarece vanitatea e universală. Ceea ce s-ar putea numi coarda dandysmului doarme, spre a se deștepta În mijlocul a treizeci și șase de mii de corzi care alcătuiesc acest afurisit de instrument, atât de complicat și uneori atât de desfrânat al naturii umane. Dar Anglia l-a făcut să sune cel mai bine! L-am pomenit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
coborau de sus la vale se umflau. Nu recunoșteam nici oamenii, nici locurile, nu-i mai căutam pe frații și pe verii mei. M-am aruncat sub o poartă și am adormit, de oboseală, dar și de disperare. M-am deșteptat un ceas-două mai târziu. Era mai puțin întuneric, dar continua să toarne cu găleata și un bubuit surd îmi ajungea la urechi de peste tot, făcând să tremure lespedea pe care eram așezată. Ulicioara pe care mă aflam, de câte ori o cutreierasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tatăl tău trebuie să-l convingi. — Totuși, nu Mariam ar fi cea care ar putea refuza să se mărite! Dacă ar cuteza să scoată fie și un sunet, i-ar rupe oasele! — Rămâne logodnicul! Nu pricepeam. Cu siguranță nu mă deșteptasem bine. — Zeruali? — Da’ cine altcineva, și nu te mai uita la mine cu ochii ăștia! Scoală-te și hai după mine! Pe drum, mi-a explicat stratagema. Nu la ușa bogatului bandit trebuia să batem, ci la aceea a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe pământ, iar cu vârful atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. Apoi s-a arătat Domnul în capul scării și i-a zis: "Eu sânt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău", s-a deșteptat din somn și, spăimîntîndu-se, a zis: "Cît de înfricoșător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!" Și a luat piatra ce și-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp și a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
va reînsufleți", Ideea fixă a lui de Almeida era existența regelui; idee fixă care, așa cum remarcă A. Ribeiro Lopes, avea de partea ei istoria, știința, morala, filozofia și patriotismul. Dar succesul considerabil al tribunului se datorește puterii sale de a deștepta în sufletul popular nostalgia pentru suferință și răscumpărare. Oricât ar părea de paradoxal, acest revoluționar mason și dinamitard, vorbește maselor despre Hristos și Muntele Calvarului. Secretul farmecului său constă tocmai în această împrospătare a propagandei revoluționare, inspirarea ei din alte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e criză la toată Europa?!», adică era pericol de răspundeam la provocări, noi ne ambalam și gata, izbucnea războiul. Poate era bine, nu zic nu, aveam demnitate, băgam Europa la idei. Poate Anglia, Franța, cine mai știe, și americanii se deșteptau mai de dimineață, nu poți ști niciodată. Nu discutam noi altfel cu Hitler, cu Stalin și cu cine mai venea să ne-ntrebe de mamă? Crezi că ne mai lua Basarabia sau Ardealul dacă porneam noi războiul?“ Pericolul era altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se pedepsește cu moartea și că eu, prin funcția pe care o dețin, am suficientă autoritate ca să te trimit chiar acum să fii ars pe rug - făcu o pauză lungă, desfătîndu-se la gîndul terorii pe care pretindea să i-o deștepte victimei, și continuă pe același ton. Dar avînd În vedere că mi se pare o mai mare pedeapsă pentru tine să fii condamnat să suporți propria ta prezență decît să te transformi În șorici, voi porunci să ți se dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l În mare! spuse. Apoi strînse pe o farfurie resturile prînzului care nu căzuseră pe jos, se Îndepărtă cîțiva metri și se așeză pe o piatră, unde Începu să mănînce ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat. Biblia nu-i deșteptă deloc curiozitatea. Începu s-o citească așezat, ca Întotdeauna, pe stînca de pe culme, se strădui să dovedească interes, cunoscînd de mult importanța pe care acea carte părea s-o aibă pentru majoritatea oamenilor, mai ales pentru cei care-și riscau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
strigătul excitat al omului de cart care, din gabie, arăta cu mîna spre punctul În care marele cetaceu Își făcuse apariția, și acela era, fără Îndoială, cel mai vesel și mai minunat dintre strigăte, singura frază care reușise vreodată să deștepte un ecou În sufletul lui, căci Începînd din clipa, În care căpitanul ordona „Bărcile la apă!” și sărea imediat la cîrma celei dintîi, Iguana Oberlus Înceta să mai fie monstrul cel scîrbos care străbătea mările și se transforma În cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dezgustătoare. Normal că domnu’ C nu se uită la tine, de ce să se uite? Ești înfiorătoare. Mama mi-a dat noua foaie cu diete care a venit odată cu ziarul când am intrat. Încearcă-le tu, am zis. Dacă ești așa deșteaptă să-mi zici mie cum se face, încearcă naibii tu. A râs când i-am zis chestia asta - are simțul umorului mama, tre’ să recunosc. Da’ am aruncat o privire, pentru orice eventualitate: nu părea așa rea. Numai proteine, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
bine glasul Tău și am deschis ochii ca să te văd. Era plină de o lumină casa mea, care emana o căldură ce-mi mângâia sufletul. Mă priveai cu ochi plini de dragoste și, zâmbind, mi-ai zis: - Ajunge atâta somn! Deșteaptă-te! E timpul să faci ordine! Te-ai îndreptat spre ușă și, înainte de a pleca, m-ai privit încă o dată și mi-ai zis că te vei întoarce curând. Și ai plecat. Eu, deși eram trează, credeam că visez. Am
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vagă asociație. E ca și cum ai încerca să compari un leopard cu o veveriță, cu un coyot, cu un colibri. Nimic nu mi se pare mai nesăbuit, mai imposibil! Necunoscuta c o femeie tânără, dură, tăioasă și incomodă, al dracului de deșteaptă! Un creier de milioane! Asta făcea carieră în Cosa Nostra. Pe când cealaltă... Doamne sfinte! Merita s-o auziți discutând cu motanul sau în general bătând câmpii despre tot felul de fleacuri. Aveam la un moment dat impresia că nu sesizează
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ai grijă să nu verși bulionul. Ți l-am pus într-un borcan, dar trebuie să fii atent. Când ajungi acasă, dă-i o ceașcă fierbinte lui Florence, o să-i facă bine. Miga o privi zâmbind vrăjit: "Nu-i prea deșteaptă, dar ce femeie încîntătoare!" Melania ținu sacoșa pînă-și îmbrăcă galoșii. Îi întinse obrazul continuând recomandările: ― Fă-i o frecție cu spirt și bag-o în pat cu sticlă caldă. N-ar fi rău un extraveral... Vezi să nu aluneci! Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Multe-s rămurelele, Tot or bate stelele, Iară luna va străbate Dulcea ta singurătate, Iar când vântul v-aromi Mândru mi te-a adormi Și când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile-și va scutura, Iarăși te vei deștepta Sub rotirea norilor În căderea florilor, Sub lucirea stelelor Și la jocul ielelor, Sub frunza stejarilor La glasul isvoarelor. Unde-i crucea de la căi - Nu mai plânge, măi - Cresc ca frații doi molizi - Râzi, puiule, râzi - Unde-s păsări în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vânt Așternutul la pământ. Vântul că va aromi Iară tu vei adormi, Vor pătrunde stelele Toate rămurelele, Iară luna va străbate A noastră singurătate, iar când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile și-a scutura, Iarăși te va deștepta Sub plutirea norilor, În căderea florilor, Pe-a isvoarelor sunare, Pe de-apururi călătoare, La glas de privighitoare. Cum îngînă și visează, Genele-i se-ngreuiază; Adormind astfel cum șade, Fusul din mână îi cade; Doar prin somn mișcă piciorul Ca să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe față Și îi zice-ncetișor: - Nani, nani, puișor, 265 {EminescuOpVI 266} Că mama îți va găti Colibuță de nuiele, Pătuleț de floricele; Și când vântul va bori, Dulce mi te-a adormi; Și când vântul va sufla, Iarăși te va deștepta, În temeiul codrului, Pe drumul tâlharului. 343 Frunză verde de curechi, Gheorghieș fecior de grec, Vineri măsa L-a făcut Și spre sîmbăt-a crescut, Duminică s-a-nsurat, Luni la oaste L-a luat Și-n război L-a și băgat. El
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i mai rău decât unul de rând... Ești mulțămită, fata mea? - Mulțămită - răspunse ea zâmbind. Totodată însă Genarul îi aruncă în față o batistă roșie, ușoară, mirositoare. Fata se uită mult în ochii tatălui său, ca un om care se deșteaptă dintr-un vis, de care nu-și poate aduce aminte. Ea uitase tot ce-i spusese tată-său. Însă floarea din fereastă veghea pintre frunzele ei, ca o stea roșie prin încrețiturile unui nor. A doua zi Genarul plecă iarăși
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]