25,049 matches
-
cu inteligență și aplicație de tot felul de noutăți, de amestecuri din afară, de porniri dinlăuntru. Iar ei, domnișoarei K. F., nici că-i păsa. Privea în continuare așezarea de la fereastra ei, își ațintea din cînd în cînd ochii către dealurile acoperite de scaieți albaștri și totul era în regulă. Ar fi vrut să o urască, dar nu putea. Nu era învățat cu așa ceva și, în general, sentimentele extreme erau înlăturate de la bun început. Nici nu ar fi concordat cu regulamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el la rîndul său efectuase acolo niște operații de dezafectare, chestiunea nu era în cauză și nici nu voia să atingă cumva relațiile dintre Bîlbîie și Pangratty. I-a zis doar că Stoicescu și Stavri au pregătit îndelung aerodromul de pe deal pentru primirea unui personaj misterios, care, desigur, nu putea fi Pangratty, ci altcineva. Tot un prinț. Un prinț efectiv, nu unul care doar are dreptul la titlu și nici un alt fel de privilegiu, așa cum se întîmpla cu Pangratty. Bîlbîie l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
galben-roșiatecă. Bîlbîie, palid, așezat pe o ladă, se străduia să pară nepăsător. Ceilalți nici nu s-au uitat la mine, ci îl cercetau cu privirea pe adjutantul Popianu, care arăta ca vai de el, de parcă atunci ar fi coborît dintre dealurile Vladiei. Era de zece zile în București, dar Bîlbîie se îngrijise să arate cît mai boțit. Neras, cu ochii lăcrimînd, i-o fi pus ceva praf sub pleoape, era în stare bietul Leonard, cu o cămașă ruptă în spate, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Gherasimov, fiul emigrantului, amândoi la primul lor teren: măsurau pământurile Serbiei, făceau planuri de cadastru și de cartografiere, lucrau când cu mira, când cu teodolitul, pe cap aveau pălării de pai, era‑n plină vară, soarele dogorea, se cățărau pe deal, strigau, chiuiau, ploile de toamnă Începeau, porcii grohăiau, dobitoacele erau agitate, trebuia dosit teodolitul, care atrăgea tunetul. Spre seară se duceau la Învățătorul satului, Milenković, unde să bea șliboviță și să Învârtă frigărui, Gherasimov Înjura când pe sârbește, când pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tihna tihnită a adormiților, iar zvâcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său câine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi ziua și a lor va fi noaptea. Doamne, ferice de cei care pe timp de ziuă nu‑și amintesc căile nopților lor, căci a lor va fi lumina zilei. 20. Zăceau cu fața‑n sus În grota Întunecoasă din dealul Celionului, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor și câinele său pe nume Kitmir. Zăceau ca și morții În somnul morții. Dacă ai fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu trei sute de ani reîncarnarea primeia. Într‑un comentariu la romanul lui Jan Potocki Manuscrisul de la Saragosa se află mențiunea: „Șapte adormiți, șapte tineri nobili din Efes, conform legendei, fuseră de prigoana lui Decie (anul 250) Într‑o peșteră din dealul Celionului. După anul 230, iar după o altă versiune după anul 309, ei se vor trezi, dar vor muri imediat, iar trupurile lor vor fi aduse la Marsilia Într‑un uriaș sarcofag de piatră, care se află la biserica Sf.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
palmier, spionând o pereche care era liberă să facă ce dorește, reprezenta un lucru respingător, care merită cele mai aspre mustrări. Porni înapoi pe unde venise, îndepărtându-se de râsetele și șoaptele celor doi și făcu un ocol pe la poalele dealului, pentru a nu fi nevoit să treacă prin apropierea lor. Din fericire, cănd ajunse pe creasta Punta Rofau, noaptea deja se lașase, iar pe cer își făcuseră apariția primele stele. Acesta era momentul în care orice băiat polinezian care dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
groaza de nestăpânit făcea să-i tremure genunchii și îl împiedică să respire, isi păstra suficientă luciditate cât să rămână ghemuit, în așteptarea unui nou atac, să-l evite și pe acesta și să o ia la fugă spre poalele dealului, pe poteca îngustă pe care alergase de atâtea ori până atunci. Matahala îl urmă cu un nou răcnet și era surprinzător și descurajant faptul că un om atât de mare și de greu putea să alerge totuși aproape la fel de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ghioaga, fiecare dintre ele fiind parcă pe punctul de a-i zdrobi țeasta. „Oare ce-i făcuse acelui nebun, de ținea atât de mult să-l căsăpească?“ Băiatul nici nu avu timp să-și pună această întrebare în timp ce zbura în josul dealului, dar cu toate acestea o mie de idei, care mai de care mai năstrușnice, îi treceau prin cap, fără ca alergarea să-i permită să găsească vreo explicație la asemenea absurdități. În cele din urmă zări stufosul aito, cu trunchiul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zece oameni ai lui se urcară la bord, purtând fiecare câte o vâsla. Începură să vâslească ritmic, îndreptându-se către gură golfului, unde o primă adiere de vânt le permise să ridice pânzele. Cei mai mulți oameni se urcară pe un mic deal, de unde se vedea aproape în întregime laguna și strâmtoarea care ducea spre ocean și, în tot restul zilei, nu făcură altceva decât să cânte, să danseze, să mănânce și să urmărească evoluțiile Mararei, pe care căpitanul ei o supunea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ale căror crește străluceau cu o lumină verzuie, ce le conferea un aspect aproape supranatural. Insula, și oamenii ei odată cu ea, se încovoia sub forță vântului, a valurilor, a fulgerelor și a ploii torențiale, care, în scurt timp, transformară povârnișurile dealurilor într-un tobogan noroios pe care alunecau stânci și copaci în direcția lagunei, în timp ce colibele se dărâmau, acoperișul marelui Marae se năruia, iar pirogile trase pe plajă erau luate de ape, împreună cu vreo cinci-șase oameni, care încercau să le salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru precizia cu care prevăzuse mișcările rivalului sau, deși ar fi fost nevoit să admită că acesta își făcuse apariția cu mult mai devreme decât s-ar fi așteptat el. Octar și principalii lui locotenenți se cățărară imediat pe un deal, de unde se vedea coasta răsăriteana a insulei, pentru a putea urmări mai bine mișcările catamaranului care se apropia de barieră de corali cu precauția care era de așteptat de la un căpitan care nu cunoștea apele acelea. În sufletele lor, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atașat în fața lui un ecran difuzor etalonat). Acest tip de măsurare se folosește atunci când ne aflăm departe de un subiect ce are o gamă de valori diferită de fundal (spre exemplu, un personaj închis valoric aflat la distanță pe un deal înzăpezit sau o pasăre pe fundalul cerului); - măsurarea luminii indirecte reflectate de subiectul fotografiat. Exponometrul se orientează cu senzorul către subiect și va măsura lumina reflectată de acesta (figura 3.2). Fig. 3.2. Măsurarea luminii cu exponometrul În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
se legăna înfiorător. Tatăl ei o convinse, cu greu, să încalece. Asudă îngrozitor încercând s-o învețe să-și țină echilibrul, își ieși din fire de nenumărate ori și se congestionă periculos în urma efortului pe care-l făcea împingând, la deal și la vale, cele câteva kilograme bune ale Emei. Copilul, lipsit de orice interes, striga să fie lăsat în pace, gata să izbucnească în plâns. Pe Luana o impresiona și în același timp o amuza îndărătnicia acestui bărbat, om în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spre grădină. Acolo terenul era denivelat și forma un delușor destul de abrupt. Cocoță bicicleta în vârful colinei, încălecă și își dădu drumul la vale. Copiii începură să țipe. Ema, albă de spaimă, alergă spre cămăruța bunicii. Luana ajunse la poalele dealului cu inima cât un purice. Nu știa cum de avusese curajul să facă un așa gest nebunesc, cum de aterizase vie și nevătămată, era conștientă, doar, că nu avea cine s-o ajute iar ea trebuia să învețe să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știa cum de avusese curajul să facă un așa gest nebunesc, cum de aterizase vie și nevătămată, era conștientă, doar, că nu avea cine s-o ajute iar ea trebuia să învețe să meargă. Împinse, iarăși, "bolidul" de fier la deal. Se opintea la fiecare mișcare dar nimic n-ar fi putut s-o oprească din drum. Ema se întoarse cu bunica de mână. Luana tocmai aluneca la vale. Bica o privi cu seriozitate. Ai grijă, îi spuse. Ia-o ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să plângă. Învățătoarea Sota iese la scenă deschisă, îi îmbrățișează pe copii, se oprește în fața "României" și o ridică în brațe. Acasă, dezbrăcată de orice succes, Luana o luă de la capăt cu poznele. Urcată călare pe o mătură, alerga la deal și la vale, strigând cu toată gura. Mătușa Vanda, ieșită în curte să întindă rufele, se rățoi la ea: Aici nu ești pe scenă, domnișoară. Suntem o casă de oameni normali. Ne-am săturat de prezența ta gălăgioasă! Anda, postată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Are voce de femeie, e afectat și crăcănat. Luana începu să cânte, fără nici un avertisment: Cine știe despre tine unde, oare, rătăcești? De ce nu mai vii la mine? Spune-mi, unde ești? De-i vedea vântule-o fată, sus pe deal sau în zăvoi, mândră și cu ochi ca marea, ad-o înapoi!" Băiatul rămase cu gura căscată, nu se știe dacă din pricina faptului că, pe neașteptate, îl lovise dragostea pentru muzica lui Constantinescu ori din cauză că fata-l uimise apucându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se târască Încetișor, nesigură, de parcă Îmbătrânise dintr-odată, până când, Într-o dimineață, Adam a găsit-o moartă pe nisip, cu gâtul strâmb, răsucit spre cer. Apoi a fost Întâmplarea de la oraș. Un bătrân venise pe bicicletă din satul lui dintre dealuri să cumpere orez de la negustorul chinez. Tocmai se Întorsese de la Mecca, a povestit el, hagialâcul e o cinste, dar costă mult. În anul acela recolta fusese prăpădită, anotimpul secetos ținuse prea multă vreme, iar acum nu mai avea nimic de-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În afara siluetelor copacilor, proiectate pe Întinderea nesfârșită a mării, când s-a mai potolit. Noaptea cade grabnic pe insule, apoi nu se mai vede nimic. Lampa luminează bine În jur, Însă dincolo de acest spațiu de strălucire lăptoasă nu rămâne nimic. Dealurile, pădurile pitice, malul stâncos, plajele de nisip negru nu se mai zăresc, formele care le separă unele de altele dispar. Astfel Încât, rămas nemișcat În Întuneric, numai respirația lui liniștită arată că Adam continuă să fie acolo, continuă să aștepte. 2
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
privească imaginile. Să citească nu știa (asta avea să urmeze În curând), petrecea Însă vreme Îndelungată uitându-se la fotografii de lacuri și de păduri despre care bănuia că se află departe, prin ținuturi reci, pentru că nici copacii și nici dealurile nu semănau cu ce vedea În jur. Copiii blonzi din ilustrații purtau haine groase, bine croite, erau bine dezvoltați și păreau fericiți, spre deosebire de copiii cunoscuți de Adam, asemenea lui, slabi și mereu obosiți, iar unii dintre cei mai mici cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Taică-tău tre’ să fie Îngri jorat. și mai ești și tare obosit. Nu vreau s-o Încasez, am tot Încasat-o pentru o grămadă de chestii. I-a dat bicicleta și s-a Îndepărtat de coastă, Îndreptându-se spre dealuri. Ploua cu găleata, un adevărat potop care n-avea cum să se potolească mai devreme de o oră, două. Rămas singur, Adam s-a speriat și s-a luat după ea. Neng s-a răsucit În loc. — Dacă te mai ții
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
printre tufișuri. — Hai să tragem chiulul, poate mergem să ne plimbăm! Azi n-o să plouă, a spus ea cu ochii mijiți la soare. Au lăsat În urmă coasta și-au pornit să pedaleze de-a lungul cărărilor care duc spre dealuri, iar când poteca a devenit prea abruptă au pitit bicicleta după niște tufișuri și au urmat drumul pe jos. Pământul uscat le scârțâia sub tălpi, nisipul negru, vulcanic, se lipea de degetele lui Neng, parcă le smolea. Fata arăta Întruna
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Încetare despre tot ce le ieșea În cale, un stol Îndepărtat de papagali de un verde strălucitor fâlfâind din aripi ca niște mari lăcuste, un bolovan asemenea unei mâini cu degetele retezate, recifurile de coral care, văzute de sus, dintre dealuri, semănau cu o hartă, un uriaș atlas lichid... I-a vorbit și despre ea. Taică-său era Închis pentru că omorâse pe cineva, a spus ea cu vioiciune. La drept vorbind, nu-l omorâse, s-a Întâmplat Însă ca omul cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]