5,794 matches
-
Continental. ― Spune-i că vin. ... Și la opt și jumătate seara poloneza îmbrăcată într-o toaletă superbă (adică mai mult dezbrăcată), își făcea apariția în loja Operei, alături de mine. Câteva sute de ochi încremeniră privirile asupra ei. Era frumoasă, exotică, decorativă, pretutindeni stârnea admirație. M-am prefăcut că nu observ pe Mihaela, palidă și modestă în rochia ei simplă de seară. Se făcuse mică de tot, în fotoliu, ferin-du-se să n-o descopăr. După primul antract locurile lor rămaseră goale. Plecase
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de păpuși, nu-i așa? Nu se poate spune că-i lipsit de pitoresc. Dar nu pentru asta v-am adus pe această insulă, dragă prietene. Oricine poate să vă facă să admirați bonete, saboți și case împodobite cu motive decorative, în care pescarii fumează tutun fin în camere cu miros de mobilă lustruită. Eu, în schimb, sunt unul dintre puținii oameni care vă poate arăta ce-i aici cu adevărat important. Am ajuns la dig. Trebuie să mergem de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să-i taie bărbuța. Un prinț se poate purta cum îi place și nici nu avea poftă să plimbe cu ea un spectru. Căci de plimbat, plimba încă cu dânsa pe soțul ei de bună familie. I se părea mai decorativ să-1 aibă alături. Din toate obiectele de preț pe care le putuse achiziționa era singurul pe care-1 putea transporta cu ea pretutindeni. Cu ce pumn domolise tânărul acela pe murg! Ada era destul de cunoscătoare la cai ca să înțeleagă că Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mi-am revenit. Oamenii câștigau puțin, muncind greu, la pădure și pe câmp. Și, pe măsură ce înaintau în vârstă, ridurile îi făceau să semene cu pământul pe care-l lucraseră. Viața nu arăta deloc roză, ca în poveștile bucolice, cu țărani decorativi, mirosind a ierburi și a eternitate. Motiv pentru care consider sămănătorismul un leșin de târgoveți care suspină după viața la țară, bîndu-și cafeaua la oraș. Dar orice "paradis" ― dacă merită acest nume -e de o admirabilă simplitate (doar infernul e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în lunile de secetă. De aceea, doctorul se simte obligat, de câte ori vine, să schimbe câteva vorbe cu el, înainte de a se îndrepta, sprijinit în bastonul său cu un scarabeu de argint încrustat pe mâner (pe care-l poartă mai mult decorativ, căci, în ciuda vârstei sale, bătrânul are mers de soldat), spre pavilionul bibliotecii ― Despre ce vorbiți? s-a mirat Julius, într-o zi, după ce doctorul Luca l-a întrebat, prevenitor, ca de obicei: "Ai timp pentru mine, băiete?" ― Bineînțeles, despre insula
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din jur ca și cum ar fi fost în reluare. Bonnie venea o dată la câteva zile. Vizitele ei îl încântau pe Mark. Aducea întotdeauna chestii vesele: animale de cauciuc împachetate în folie metalică, tatuaje care se duceau la spălat, preziceri în plicuri decorative sigilate. În curând vei porni într-o aventură neprevăzută... Era mai bună decât o carte. Putea s-o țină la nesfârșit cu poveștile amuzante despre traiul într-o căruță cu coviltir de pe autostradă, care nu reușea niciodată să ajungă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pietricele, n-au niciun sens. Le pui în tub, printre oglinzi, te uiți în lumină, fac forme frumoase. Un Eu care tinde spre sănătate e în căutare de sensuri. Tubul îngust, pietricelele aceleași. Florile parcă niciodată la fel. Caleidoscop, ceva decorativ, ceva frumos, ceva atractiv. Dacă rămân doar între oglinzi. Poate nu rămân. Scriitorul meu a rămas în camera aceea albă din Castelul Solitudinii. Se numea așa, dar eram mulți și petreceam mult timp unii cu alții. Unii veneau chiar în
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
preoțesc din Vechiul Testament. Este purtat de înalții ierarhi ai Bisericii Răsăritene. Sacosul Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei este confecționat din catifea de mătase verde decorat pe margini, părțile laterale și la mâneci cu motive vegetale și florale inspirate din repertoriul decorativ al țesăturilor orientale care circulau în Moldova secolului al XVII-lea. În jurul gâtului este brodată inscripția de danie și data. Acest sacos, cusut cu aur și împodobit cu pietre prețioase, cu clopoței de argint auriți la mâneci și margini, a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Calea Victoriei, nr. 49-53. În perioada clasică a artei moldovenești întreaga suprafață a piesei era acoperită cu broderie. La începutul secolului al XVII-lea însă, golul devine un element 52 constructiv al compoziției, punând în evidență materialul suport. În această concepție decorativă este executată și broderia sacosului Sfântului Ierarh Varlaam, din anul 1638. Aspectul decorativ este accentuat prin folosirea combinată a firelor de aur și argint, cu cele de mătase roșie, verde sau albastră. Cu piesele din această perioadă, școala de broderie
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
era acoperită cu broderie. La începutul secolului al XVII-lea însă, golul devine un element 52 constructiv al compoziției, punând în evidență materialul suport. În această concepție decorativă este executată și broderia sacosului Sfântului Ierarh Varlaam, din anul 1638. Aspectul decorativ este accentuat prin folosirea combinată a firelor de aur și argint, cu cele de mătase roșie, verde sau albastră. Cu piesele din această perioadă, școala de broderie moldovenească, de tradiție bizantină, își încheie evoluția. În același timp, ea anunță noile
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
o clădire cu o fațadă rectangulară care lăsând deoparte aspectul de ruină, ar fi putut fi rămășițele unei clădiri de bancă de tip vechi. Apropiindu-se, Gosseyn văzu că aspectul era de fapt dat de uzură. Cum știa că fațada decorativă fusese distrusă prin forță, era evident - acum, când privea de aproape - că cimentul, care se aflase la temelia și în spatele fațadei, fusese și el spart. Traversă. Împreună cu Enin, strada și ajunseră curând la intrarea principală. Și apăsă pe un buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
țigară. Nava spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală care era pe jumătate grădină, pe jumătate marmură netedă. Era o marmură lustruită de o mână de om și o grădină făcută de om, ceea ce oferea un amplasament decorativ pentru mica naivă. Bărbatul gândea cu mare regret: "În toți acești ani, aceste milenii, nava aceasta s-a aflat aici și noi n-am văzut-o." Și acum, venise un mesaj de la Gilbert Gosseyn, aflat pe îndepărtatul Pământ. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
îngustă și coborîră spre chei, pe partea cealaltă. Sub picioarele lor foșneau frunzele. Traversară pajiști moi și dădură ocol unei arteziene care împroșca apă printre corpurile îndesate ale păduceilor. Două lebede licărinde lipăiau aproape adormite în apa neagră a iazului decorativ și auziră gîgîitul somnolent al unei gîște de pe insula din mijloc. Peste Kelvin era un pod cu candelabre metalice neaprinse la capete. Thaw își sprijini coatele pe parapet și zise: — Ascultă. în apropiere, o lună aproape plină era pistruiată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca oricînd, și în clipa în care intră în vechiul atelier, ceilalți studenți îl primiră cu urale ironice. Domnul Watt murmură: — Mai bine mai tîrziu decît niciodată, Thaw, dîndu-i o hîrtie prin care i se cerea să proiecteze un panou decorativ pentru sufrageria unui vapor de lux. Luă un placaj și toată dimineața stătu s-o umple cu un triton și o sirenă alergînd după coada celuilalt cu o furculiță și un cuțit, apoi zise: — Asta-i tot ce pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întîlnire cu această carte s-a petrecut undeva în preistorie, într-o perioadă pe care am uitat-o sau reprimat-o, deși m-am întors mai tîrziu la ea. Era o carte frumos făcută, cu coperți negre rigide și xilogravuri decorative, cu pagina de titlu și textul într-un stil care amintea de Eric Gill. La fel ca textul, era un amestec convingător de exotism și mundan. Se afla pe raftul din mijloc al bibliotecii noastre din dormitorul din Riddrie. Raftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fel s-a întîmplat și cu reședința Camondo, o familie de bancheri evrei, de asemenea fără descendenți. "Ultimul Camondo", pentru a relua titlul unei monografii de Pierre Assouline, dona casa familiei, cu deschidere direct spre parc, Uniunii Centrale a Artelor Decorative [Assouline, 2003]. Vizitarea acestui muzeu readuce la viață casa unui mare senior din secolul al XVIII-lea, așa cum membrii familiei Camondo au înțeles să o reconstituie pentru viața lor cotidiană. Aceste domicilii excepționale favorizează asocierea bunului-gust cu înclinațiile cultivate către
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
evrei turci, de origine hispanico-portugheză. Cîțiva dintre membrii săi s-au stabilit în Franța, printre care Isaac (1851-1911), care a lăsat moștenire colecțiile sale de artă muzeului Luvru, și Moise (1860-1935), văr cu primul, care a lăsat muzeului de Arte Decorative reședința sa particulară și obiectele de artă din interior, cu condiția ca aceasta să fie transformată în muzeu și să poarte numele fiului său, Nissim, aviator ucis în luptă în 1917, la vîrsta de 25 de ani (n.t.). Sociologia
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
hipogee, cu morminte de familie (cavouri). O atenție deosebită merită prezența inscripțiilor funerare care, prin decorul și simbolurile lor, ne vorbesc despre viața creștinilor din Dobrogea de altădată. Astfel, pe unele inscripții din secolul IV, realizate pe piatră, întâlnim motive decorative moștenite din vechime: câmpul inscripțiilor necreștine este încadrat în chenar simplu ori profilat. Acest ultim aspect le deosebește de majoritatea inscripțiilor paleocreștine, în câmpul cărora decorația constă din prezența unor simboluri creștine precum: porumbelul, crucea simplă, crucea monogramă, monogramul lui
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
opt ani ca să picteze Judecata de Apoi. Puteam și noi să avem răbdare un ceas-două În niște galerii fără ventilație. Nu puteam avea acces la Capela Sixtină decît după vizitarea obligatorie a altor zeci de capele, Încăperi, galerii, coridoare, nișe decorative, monumente funerare și rămășițe de mozaicuri. Îmi veneau În minte rugăciunile de odinioară: „Doamne, nu sînt vrednic, dar spune doar un cuvînt, și voi ajunge și eu să văd Sixtina“. Ce era de făcut? Să mă rog cu voce tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dovedi la fel de neajutorat ca un copil și o rugă pe soția lui să-i aducă. Charlie evaluă lucrările și Îi spuse lui Huan Lee părerea lui de expert - tablourile erau minunate, deși exista pericolul vag ca acestea să devină prea decorative. Kitty se Întoarse spre Desert Rose și Îi șopti, astfel Încât Charlie să n-o audă: — Nu aș agăța un tablou În culori Închise și deprimante pe perete, unde l-aș vedea toată ziua, doar pentru că e profund. — Nici eu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o explicație în care se amestecau nervozitatea și concentrarea proprie oricărei creații artistice cu lipsa de amabilitate cu care santinela de serviciu la telefon obișnuia să le răspundă rudelor gardienilor care locuiau în afara Centrului, și, în sfârșit, cu câteva cuvinte decorative, grăbite, menite să umple și să încheie discursul. Din fericire, trecerea pe lângă camionul incendiat abătu atenția de la un diferend gata-gata să devină o ceartă de familie, care, s-o spunem, nu va trece de o simplă amenințare, deși Marçal Gacho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Alexandru Macedonski, E.P.L. Buc., 1967). În articolul „Din pragul secolului“ (Literatorul, XX, 1, 20 februarie 1899), contradictoriul poet își revendica precursoratul simbolist alături de belgienii Maëterlinck, Rodenbach, Verhaeren, Giraud, Franz Eli și Fréderic Severin, pentru a sfîrși ca adept al neoclasicismului decorativ. Bun cunoscător al prerafaeliților englezi, al lui Stefan George și Hoffmanstahl, Baudelaire, Rimbaud, Laforgue și Mallarmé, Oscar Wilde, Verhaeren, André Gide ș.a., comentator literar avizat, Ștefan Petică avansase revistei franceze Mercure de France (1900) propunerea sa de colaborare cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proză» pe școli și curente literare (naturalism, simbolism, parnasianism etc.) este, în cazul literaturii noastre, inoperantă: pe teritoriul românesc toate curentele s-au unit într-un «novism» sintetic” (op. cit., p. 268). „Simbolismul” românesc nu se opune, asemenea celui francez, parnasianismului decorativ, neo-clasicizant și pictural, ci coexistă cu elemente decadentiste, parnasiene, neoromantice etc. Unii comentatori au accentuat componenta sa parnasiană (N. Davidescu, în „Introducere“ la Din poezia noastră parnasiană, antologie, Ed. Fundațiilor, București, 1943), alții pe cea decadentistă, iar Ștefan Cazimir, în cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
următoarelor decenii, expozițiile independenților și rupturile zgomotoase proliferează. Apar denominații „tineresc”-novatoare: Art Nouveau în Franța, Arte Joven în Spania, Jugendstil în Germania și Austria, sau emancipatoare (Liberty în Anglia sau Modernismo în Argentina), mai ales în artele plastice și decorative, în mobilier, sculptură și arhitectură. Unele curente recurg la denominații care trimit la sălbăticia și barbaria regeneratoare (fauvismul, primitivismul). În literatură, akmeismul rus trimite la un „punct de maxim” al spiritului (cf. gr. akme), iar adamismul - la ideea începutului absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îi aduce la București en fanfare pe impresioniștii francezi Derain, Forain și Galanis. Fenomen de emergență periferică a estetismului european, „simbolismul” autohton are, cum spuneam, un caracter aluvionar, impur, mimetic și eclectic. Pe de o parte, un estetism nobil și „decorativ” în linia postromantismului parnasian (Al. Macedonski, N. Davidescu, D. Anghel, Ion Pillat, Iuliu Cezar Săvescu etc.) sau a prerafaelitismului serafic, muzical și platonizant (Ștefan Petică), dar și un simbolism cu note „socialiste”, așa-numitul „simbolism proletar” (reprezentat sporadic de Bacovia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]