2,957 matches
-
de faptul că avem două entități care participă la acest eveniment: (18) a. *Ion și Vasile a ridicat dulapul. b. Ion și Vasile au ridicat dulapul. Am putea să presupunem că predicatele colective denotă mai multe evenimente, câte entități sunt denotate de DP-ul colectiv? În (19) sunt câteva exemple concludente: (19) a. Ion și Vasile au ridicat dulapul împreună. = fiecare individ a participat la evenimentul de ridicare, deci sunt două evenimente [a ridicat] b. Secera și ciocanul a / au reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
entități în poziția de subiect. În acest sens, la exemplele cu coordonare de la (19) se pot adăuga exemple cu substantive colective și predicat de tip "distributiv". Predicatul a face testul antidoping este distributiv deoarece se aplică fiecărei entități din setul denotat de GD echipa: (21) Echipa a făcut / *au făcut testul antidoping. Chiar dacă în evenimentul [a făcut testul antidoping] sunt implicate mai multe entități (membrii echipei), pluralul este imposibil în limba română 8. Exemplele de mai sus arată că morfologia verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
va desemna entitățile: A, B, C, A+B, A+C, B+C, A+B+C. Astfel de sume cumulative sunt formate cu operatorul semantic star [*] (engl. star operator). O semantică similară a fost propusă pentru evenimente (predicate verbale): GV plural denotă suma cumulativă a evenimentelor (cf. Kratzer, 2008, urmând o analiză propusă de Krifka, 1989). Operația sumă este extinsă la perechi ordonate formate din membri ai Domeniului entităților (denotat de GD plural) și ai Domeniului evenimentelor (denotat de GV la plural
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
O semantică similară a fost propusă pentru evenimente (predicate verbale): GV plural denotă suma cumulativă a evenimentelor (cf. Kratzer, 2008, urmând o analiză propusă de Krifka, 1989). Operația sumă este extinsă la perechi ordonate formate din membri ai Domeniului entităților (denotat de GD plural) și ai Domeniului evenimentelor (denotat de GV la plural). Enunțul din (22)a are reprezentarea semantică din (22)b: (22) a. Ion și Maria au căzut. b. [[*a căzut]] = {<Ion, a căzut 1> + <Maria, a căzut 2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
predicate verbale): GV plural denotă suma cumulativă a evenimentelor (cf. Kratzer, 2008, urmând o analiză propusă de Krifka, 1989). Operația sumă este extinsă la perechi ordonate formate din membri ai Domeniului entităților (denotat de GD plural) și ai Domeniului evenimentelor (denotat de GV la plural). Enunțul din (22)a are reprezentarea semantică din (22)b: (22) a. Ion și Maria au căzut. b. [[*a căzut]] = {<Ion, a căzut 1> + <Maria, a căzut 2>, <Ion + Maria, a căzut 1 + a căzut 2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
limbi ca engleza (care s-ar putea extinde și la română), există cel puțin două mecanisme de pluralizare. Unul este cumulativitatea lexicală, care pare a fi universal. Celălalt este reprezentat de trăsătura flexionară [plural]. Trăsătura [plural] este întotdeauna interpretabilă și denotă întotdeauna operatorul star, care se poate aplica mai multor categorii lingvistice (substantiv, verb). Trăsătura [plural] își are originea întotdeauna într-un GD10 și pluralizează proiecțiile nominale sau verbale, în funcție de locul acestei trăsături în GD. Această ipoteză a lui Kratzer se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
din GD-ul său, se obține un operator star care pluralizează nodul soră al GD-ului. (apud Kratzer, 2008) Prin urmare, pluralizarea are două surse: trăsătura flexionară [plural] și cumulativitatea lexicală, conform lui Kratzer. Sunt contexte în care GV ce denotă un singur eveniment are formă de plural (Ion și Vasile au ridicat dulapul împreună) și altele în care GV ce denotă mai multe evenimente are formă de singular (Echipa a făcut testul antidoping). Prin urmare, pluralizarea verbului are întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pluralizarea are două surse: trăsătura flexionară [plural] și cumulativitatea lexicală, conform lui Kratzer. Sunt contexte în care GV ce denotă un singur eveniment are formă de plural (Ion și Vasile au ridicat dulapul împreună) și altele în care GV ce denotă mai multe evenimente are formă de singular (Echipa a făcut testul antidoping). Prin urmare, pluralizarea verbului are întotdeauna o sursă nominală, atât în contextele distributive (implicând mai multe evenimente și mai multe entități), cât și în cele colective (implicând un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și ΦP 2 2 Φ GD Φ GD [3 sg. m] Ion [3 sg.f] Maria Sauerland propune o interpretare presupozițională a trăsăturilor phi. Când trăsăturile phi sunt interpretate, ele sunt interpretate ca o presupoziție asupra referinței unei expresii care denotă o entitate. Această analiză presupozițională se face, de obicei, pentru trăsăturile phi ale pronumelui (cf. Heim, 2008), iar Sauerland propune extinderea ei la toate situațiile când avem trăsături phi interpretabile. Contribuția semantică a unei trăsături phi "T" este aceea de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la verb sau la adjectiv. Relația de acord este una de dependență: trăsăturile verbului și ale adjectivului depind de cele ale numelui. Morfologia GV depinde întotdeauna de GD subiect (forma sau/și semantica acestuia), indiferent ce semantică adoptăm pentru evenimentul denotat de GV. Și trăsăturile adjectivului depind de trăsăturile unui nume, întrucât adjectivul, prin natura sa, exprimă o proprietate (în sens larg) a unei entități sau a altei proprietăți. Prin urmare, clasa lexico-gramaticală adjectiv, prin tipul său semantic, este dependentă sau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
desinența adjectivală -e. Valoarea de determinant slab sau tare se corelează cu morfologia. De ce este această diferență între flexiunea pronominală și cea adjectivală a pronumelor? Determinantul tare are o valoare pronominală, deoarece el are rolul de a selecta o entitate (denotată de substantiv), deci are o valoare referențială. Determinantul slab nu introduce o nouă entitate în discurs (acesta este rolul determinantului tare), ci precizează suplimentar referința acestuia. Se observă că forma de feminin singular celeilalte are două desinențe diferite pentru G
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Nominalele cu neconcordanță între numărul formal și cel referențial Din punctul de vedere al neconcordanțelor între trăsătura formală de număr și sens, în limba română se pot distinge următoarele categorii de substantive: (i) substantive colective, cu formă de singular, care denotă mai mulți referenți: guvern, echipă, grup, mulțime, serie, grămadă, armată, frunziș, studențime (vezi și cap. 3. Acordul predicatului cu subiectul, 2.1.). Din punct de vedere semantic, substantivele colective denotă grupuri, adică entități care sunt în același timp atomice (non-divizibile
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de substantive: (i) substantive colective, cu formă de singular, care denotă mai mulți referenți: guvern, echipă, grup, mulțime, serie, grămadă, armată, frunziș, studențime (vezi și cap. 3. Acordul predicatului cu subiectul, 2.1.). Din punct de vedere semantic, substantivele colective denotă grupuri, adică entități care sunt în același timp atomice (non-divizibile) și non-atomice (divizibile). Prin urmare, ele pot fi considerate entități atomice divizibile (vezi și cap. 1. Aspecte teoretice). Spre deosebire de ele, substantivele la plural, care denotă mai mulți referenți, ca miniștri
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de vedere semantic, substantivele colective denotă grupuri, adică entități care sunt în același timp atomice (non-divizibile) și non-atomice (divizibile). Prin urmare, ele pot fi considerate entități atomice divizibile (vezi și cap. 1. Aspecte teoretice). Spre deosebire de ele, substantivele la plural, care denotă mai mulți referenți, ca miniștri, jucători, militari etc., reprezintă seturi, nu grupuri, conform clasificărilor semantice. Unele dintre substantivele colective pot avea și formă de plural, atunci când denotă mai multe grupuri. Totuși, sunt unele substantive colective care nu au o formă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
divizibile (vezi și cap. 1. Aspecte teoretice). Spre deosebire de ele, substantivele la plural, care denotă mai mulți referenți, ca miniștri, jucători, militari etc., reprezintă seturi, nu grupuri, conform clasificărilor semantice. Unele dintre substantivele colective pot avea și formă de plural, atunci când denotă mai multe grupuri. Totuși, sunt unele substantive colective care nu au o formă de plural (ex. studențime, *studențimi), apropiindu-se, prin această caracteristică, de clasa masivelor. (ii) substantive cu formă de plural, care denotă un singur referent: ochelari, pantaloni. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
avea și formă de plural, atunci când denotă mai multe grupuri. Totuși, sunt unele substantive colective care nu au o formă de plural (ex. studențime, *studențimi), apropiindu-se, prin această caracteristică, de clasa masivelor. (ii) substantive cu formă de plural, care denotă un singur referent: ochelari, pantaloni. Aceste substantive au doar formă de plural (substantive pluralia tantum). (iii) substantivele care au doar formă de singular (substantive singularia tantum) sunt masive și abstracte (abstractele pot fi și masive): lapte, unt, curaj, bunăstare etc.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pantaloni. Aceste substantive au doar formă de plural (substantive pluralia tantum). (iii) substantivele care au doar formă de singular (substantive singularia tantum) sunt masive și abstracte (abstractele pot fi și masive): lapte, unt, curaj, bunăstare etc. Entitățile pe care le denotă ele sunt divizibile și cumulative. Determinanții și adjectivalele se acordă în număr formal în limba standard, exemplele cu acord semantic fiind agramaticale: (38) a.*acești (/*aceste) echipă / guvern / colectiv / mulțime / grămadă / cuplu etc. b. *echipă înalți, *guvern capabili c. *un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
plural. Acordul la plural al pronumelui înșiși este blocat pentru că nu se poate stabili o relație de coreferențialitate între un substantiv care este formal la singular (guvern) și un pronume la plural. Substantivul colectiv guvern este ancorat în discurs ca denotând o entitate +singular. Contrastul dintre română și engleză se poate explica prin faptul că marcarea morfologică a trăsăturilor este mai puternică în română decât în engleză. Acest lucru impune ca acordul să fie realizat doar pe baze formale, în limba
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pursue their place in ways opposite to the older child. (Thomas J. Sweeney, Adlerian Counseling and Psychotherapy: A Practitioner's Approach, books.google.ro) - vs.: b. *Copiii al doilea au deja pe cineva înaintea lor ... În engleză, the second children denotă setul de entități copii care sunt născuți "al doilea" în familiile lor, cu alte cuvinte, fiecare copil din acest set este al doilea copil în familia sa. Contrastul cu româna se explică prin diferența de trăsături dintre articolul românesc și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu autocarul, respectiv cu mașina.) În schimb, dacă substantivul colectiv face parte dintr-o sintagmă partitivă, acordul la plural este acceptat de unii vorbitori. Acest lucru este posibil deoarece cuantificatorul partitiv schimbă tipul de denotație a colectivului: acesta nu mai denotă un grup, ci o sumă (vezi cap. 4. Acordul sintagmelor binominale, pentru mai multe detalii referitoare la cuantificarea partitivă). Substantivul cu o denotație de tip grup are un caracter atomic, singular, iar substantivul cu o denotație de tip sumă are
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sintagmelor binominale, pentru mai multe detalii referitoare la cuantificarea partitivă). Substantivul cu o denotație de tip grup are un caracter atomic, singular, iar substantivul cu o denotație de tip sumă are caracter cumulativ, plural. În mod obișnuit, un substantiv colectiv denotă un grup, deci o entitate atomică, de tip +singular. Prin combinarea cu un cuantificator partitiv, denotația substantivului colectiv se schimbă într-una de tip sumă, +plural (denotația specifică substantivelor numărabile la plural). Schimbarea tipului de denotație (singular > plural) atrage posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
that base pay and the minima and maxima of each pay band will increase by 1.5 per cent. (www.number 10.gov.uk/..., 31 martie 2009) Acordul semantic este acceptat și pentru numele de țări sau de orașe care denotă echipa într-o competiție (funcționând, deci, ca substantive colective): (42) a. Germany have won the competition. b. Madrid have lost three consecutive matches. (cf. http://en.wikipedia.org) Diferența dintre română și engleza britanică în ceea ce privește acordul colectivelor puternic referențiale poate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a'. *O mulțime de protestatari a fost arestată. b. O mulțime de studenți sunt înalți. b'. *O mulțime de studenți este înaltă. Un alt element care poate influența acordul este tipul semantic de substantiv de pe poziția a doua (cel care denotă ansamblul cuantificat). Unele substantive colective se pot combina cu alte substantive doar dacă sunt slab referențiale, dacă exprimă măsura, cuantificarea. Astfel, colectivul mulțime are sensul mai puternic referențial "adunare de mulți oameni" doar dacă este urmat de substantive cu trăsătura
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nominal aflat în poziția de subiect care, fără să aibă trăsătura de persoană (I sau a II-a), acceptă acordul la persoana I sau a II-a a verbului-predicat, lectura propoziției fiind că locutorul sau interlocutorul sunt incluși între entitățile denotate de nominalul subiect (vezi și Gruiță, 1981). Acest tip de acord este interesant din punct de vedere teoretic, deoarece nominalul subiect nu are o trăsătură de persoană pe care să o transmită prin acord verbului, astfel încât ar trebui să acceptăm
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unii (unele), fiecare, oricare, care, câți (câte), niciunul (niciuna), niciunii (niciunele). Uneori pronumele inclusiv este la singular, în timp ce verbul-predicat este la plural. Trebuie să presupunem că aceste pronume fac parte din sintagme partitive, în care termenul al doilea (cel care denotă setul de referenți) nu este lexicalizat: (86) a. Unul n-am / n-ați plecat mai devreme. (pronumele unul este pronunțat emfatic) - Unul dintre noi / voi n-am / n-ați plecat mai devreme. b. Niciunul n-am / n-ați venit. - Niciunul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]