2,049 matches
-
coborî ochii spre sân cu o privire extaziată, de parcă l-ar fi văzut pentru prima oară, fascinată de geografia lui unică. Mașina noastră era singură în spațiul pentru spălare. Împrejur, curtea era pustie. Catherine se lăsă pe spate cu picioarele depărtate, cu gura ridicată spre Vaughan, care o atinse cu buzele sale, suprapunându-și pe rând fiecare cicatrice. Aveam impresia că actul acela era un ritual golit de sexualitatea comună, o întâlnire stilizată dintre două corpuri care-și recapitulau sensul mișcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
model al unui altui lucru, extinzând la nesfârșit posibilitățile corpului și ale personalității ei. Când umbla goală pe podeaua băii, împingându-mă în lături cu o privire confuză și nervoasă; când se masturba dimineața în pat lângă mine, cu coapsele depărtate simetric, dezmierdându-și pubisul cu degetele încordate ca și când ar fi rostogolit frenetic o biluță de muci venerici; când își pulveriza deodorant la subsuori, gingașe cavități ca niște universuri misterioase; când mă însoțea la mașină, jucându-se afectuos cu degetele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și ieșeam din rect, vehiculele care se avântau de-a lungul autostrăzii îmi aspirau sperma din testicule. După orgasm, m-am ridicat încet de pe Vaughan, ținându-i fesele depărtate cu mâinile, așa încât să nu-i rănesc rectul; și, ținându-le depărtate, mi-am privit sperma cum i se scurge din anus peste canelurile tapiseriei de vinilin. Ședeau unul lângă celălalt, scăldați de lumina care curgea peste peisaj în toate direcțiile. Cu brațul petrecut pe după umerii lui Vaughan, care dormea, am urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
asemeni, cînd nu e corectată și adăogată de colecționari, e cea mai scutită de subiect și de logică narativă, dar cea mai construită și mai plină de atmosferă dintre poezii. Iată-ne întorși, din pivnițele capitalului, pe căi simple și depărtate, la vatră” („Modernism și tradiție“). Idee similară - pînă la un punct - celei formulate în același an de un pictor „gîndirist”, Francisc Șirato: „Arta țăranului român e de invențiune, de concentrare, pătrunzînd prin sentiment pînă la esențialul formei. El nu copiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
articol intitulat „Măștile lui Urmuz” și apărut în Contemporanul, 1970, nr. 17, p. 3, Antoaneta Tănăsescu identifică în textele urmuziene un „sentiment disperat de înstrăinare, de alienare a ființei umane, într-o lume, dacă nu direct vrăjmașă, cel puțin distinctă, depărtată, indiferentă, sentiment devenit dominant pentru conștiința modernă”. Și exemplele pot continua... Într-o secțiune a eseului despre Urmuz din volumul Formă și deschidere, Editura Eminescu, București, 1980 („Fotografia mișcată sau împărăția semnelor motivate”, pp. 41-59), semioticianul și hispanistul Victor Ivanovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de aceea pleacă sărmanul tineret, spre țări străine pentru a-și putea să-și aranjeze cumva viitorul, iar bătrânii rămân acasă cu nepoții, dintre care unii de abia învață să meargă, și ei stau sărmanii, cu ochii ațintiți spre zări depărtate, cu foamea-n gât și cu dorul în inimă. De aceea, nici nu este de mirare, că statistica arată negru pe alb că anual, de la 4,7 de morți la mia de locuitori până prin 2004 s-a ajuns în ultimii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
grăbește spre uitare Cu tot cu întâmplarea netrăită, Cu somnul meu și noaptea mea albită De dorul tău, frumoasă visătoare. Iubire-a fost sau ce?... În noaptea orbilor cu ochi de ceară Cu clipe albe prinse la rever Văd chipul tău o depărtată gară Prin care câte-un tren trece stingher, Peroane sumbre ca o colivie Lumina stinsă, mâini cerând bacșiș, Un vânt în șoaptă mișcă o hârtie Și vagabondul timp, mereu furiș, Îngrămădind într-o clepsidră spartă, Surâsuri, poze... „Undeva, cândva”, A
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în spatele unui zâmbet copleșitor, nu auzim gândurile asurzitoare ale unei siluete dintr-o mie. Încercăm să o cuprindem cu o singură clipire, însă aceasta își pierde urma printre vorbele și prejudecățile care își trimit ecoul până și în cel mai depărtat colț al acestei lumi. Ce ar fi dacă ne-am creiona propria aparență în culori vii și ne-am deschide precum o floare luminată de razele soarelui la fiecare gest pe care l-am face? Căci masca își pune amprenta
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întuneric. Până într-o bună zi când mama Izabelei a fost găsită în pădurea de la marginea țării de către Mex și a fost luată ostatică. Toți zmeii o căutau pe Izabel, dar regina avusese grijă să o ascundă într-o peșteră depărtată și întunecată unde fata, acum în vârsta de 17 ani, își aștepta îngrijorată mama. Văzând că aceasta nu mai apare, după două zile și două nopți, fata merge în căutarea sa. Încet, încet ajunge la granița intrării în țara sa
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îi venea, din patul pătrățos, tras în mijlocul camerei, din el răzbătea acel miros. Își amintea agitația din jurul patului stătut, din care străbunicul nu s-a urnit preț de câțiva ani; acolo mânca, își făcea nevoile, primea vizitele rudelor apropiate și depărtate, ba chiar tot acolo mai și dormea sporadic, scurt și rar, când îl răzbea oboseala. Somnul sosea deodată, năprasnic, când te așteptai cel mai puțin, se anunța cu un sughiț înecăcios, urmat la scurtă vreme de darea ochilor peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vorbea era atât de încredințat și felul în care o descria era atât de adevărat, încât după șaptezeci și cinci de ani fascinația acestui loc a revenit în același ungher al minții sale: intact, cristalin și penetrant. Iar legăturile lui cu lumea depărtată de unde venea, și unde și-a petrecut nu mai puțin de jumătate de secol, erau tot mai slabe; atârnau haotic, sfâșiate în jurul plexului, orientate în jos și subțiate. Amintirea copiilor, ce nu i-au semănat aproape deloc, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în gușa lor încăpătoare. Ea nici măcar nu putea înțelege când anume o privea Santiago, sau dacă avea nevoie într-adevăr s-o mai privească. Când îl întâlnea, îi întorcea mereu profilul ferm, cu ochii pierduți în zare. Doar umerii bogați, depărtați și strălucitori îi zâmbeau din mulțime, doar ei păreau s-o recunoască printre pasagerii îngrămădiți la apus, pe punte. Ochii lui de azur, statuari, văzuți mereu din profil, ca cei ai iguanelor, întorși parcă de la lume, priveau absent peste întinderile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tot sufletul de greșeala lui. Nu îndrăzni să spună că aparițiile precaute ale Louisei îl stânjeneau mai mult decât o intrare zgomotoasă, în primul rând pentru că țineau mai mult, apoi pentru că presupuneau o gesticulație anume: Louise, inaintând cu brațele larg depărtate, cu trupul aplecat ușor pe spate și zvârlind piciorul mai înainte, nu putea trece neobservată. Metoda putea chiar să se întoarcă împotriva intențiilor mărturisite ale Louisei, de vreme ce ea era în fiecare clipă amenințată să se izbească de vreunul din tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe lângă care se agitau umbre nedeslușite, înainta domol către mal. Când ajunse pe la mijlocul fluviului, se zăriră limpede, în lumina galbenă, trei bărbați goi până la brâu, aproape negri, purtând pălării de formă conică. Stăteau nemișcați, bine înfipți pe picioarele lor ușor depărtate, cu trupul aplecat puțin înainte din pricina curentului puternic ce izbea cu apele sale nevăzute în marginea unei plute mari și rudimentare ce se ivi abia la urmă, din noapte și din ape. Când bacul se apropie mai mult, omul zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Pe toată suprafața arborilor cădea o pânză de apă, pe care pădurea deasă o sorbea fără zgomot, ca un burete uriaș. Orașul, cam vreo sută de case acoperite de țiglă spălăcită, era așezat între pădure și fluviu, al cărui vuiet depărtat ajungea până la spital. Mașina străbătu mai întâi niște străzi noroioase și ajunse curând într-o piață pătrată, destul de mare. Printre bălți, lutul roșu mai păstra încă urme de cauciucuri, de roți de căruță și de copite. De jur-împrejurul pieței se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
viață: Pentru mine poezia e o curgere, un fluviu. însetații însuflețesc fiecare picătură.” Reverie Adorm tremurând genele pe rama fotografiei prăfuite abandonată-n visele șoptite. Mă așez pe banca din scânduri zăcute, îmi pun condurii amintirilor să pot păși poteca depărtată și aruncată în calea anotimpului pustiu. Și gol, captiv în ramă îmi scap un sâmbure de-amar când pașii mă uită la final. Remarc năuc cum preț de o clipită îmi ațipește și amurgul în timpul ce nu-și află ispită
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Auzi cum firicelul fraged Al vieții tale zbuciunate Se frânge ca podețul putred Ce-i rupt și-apoi purtat de ape? Și simți cum inima îți bate în zbuciumul lăuntric, surd? Din lanțuri parcă-ar vrea să scape Spre cerul depărtat și crud. Și dac-auzi și dacă simți, Coboară-ți fruntea în țarână Din taina ei să te înfrupți Și te-ncunună cu lumină! MARIN VOICU Nascut pe 2 Martie 1951 în Roșiorii de Vede jud Teleorman Studii: Liceul din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pînă nu-mi pierd ideea, adaugă, ia să-mi dea imediat unul dintre voi pulanul de cauciuc, face semn ridicînd din sprîncene, privind la șoldul Părințelului. Ușa se izbi violent de perete, și Roja se opri în prag cu picioarele depărtate, fixîndu-și privirea asupra mesei în jurul căreia Delfina, Angelina și Tușica stăteau încremenite. Potoliți-vă odată, încearcă Părințelul să-l calmeze pe Roja, căruia parcă cineva îi luase brusc mințile, o să vă tăiați în sticlele astea nenorocite, îl avertizează Curistul, ducîndu-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
om este doar atât de puternic cât e și calul său”, referindu-se nu la animalul în sine, ci la postura adoptată de om. Figura 3.4 Postura „Calului”, la bărbați și la femei La bărbați La femei Țineți picioarele depărtate, la o distanță egală cu lățimea umerilor. Bărbații trebuie să-și alinieze picioarele, ținându-le paralele între ele, iar femeile trebuie să-și îndrepte degetele în afară, într-un unghi de 45 de grade. Îndoiți-vă puțin genunchii, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
abdominală trebuie să se familiarizeze cu diafragma, realizând următorul exercițiu. Așeazați-vă cu fața în sus pe un covor, pe podea, pe peluză sau pe o altă suprafață curată, dar nu pe o saltea. Relaxați-vă corpul complet, ținând picioarele puțin depărtate, cu brațele de-a lungul trupului și cu gâtul întins confortabil. Puneți o palmă pe abdomen chiar sub ombilic și apăsați cu cealaltă mână pe cutia toracică. Goliți-vă în profunzime plămânii, apoi începeți să inspirați încet pe nas, dirijând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dorsală excelentă, fără nici un fel de efort muscular, completată de o aplecare în față. Destinde vertebrele și mușchii spinali, întinzând, în același timp, ligamentele și tendoanele legate de acestea. Figura 4.10. Pilonul Pilonul Tehnică: stați în picioare, cu picioarele depărtate și îndreptate în direcții opuse, cu coapsele paralele cu solul și cu gambele perpendiculare pe acesta. Puneți mâinile pe coapse chiar deasupra genunchilor, ca în cazul exercițiului de ridicare abdominală. Mențineți spatele drept, capul sus și fesele contractate. Ghemuiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
reveni cu alte indicații. Scoateți-vă pantofii, cravata, ceasul, cureaua, bijuteriile și orice altceva care vă leagă corpul. Așezați-vă întins pe spate, pe podea sau pe un covor (saltelele și canapelele sunt prea moi). Picioarele trebuie să fie puțin depărtate, iar brațele lăsate relaxat pe lângă corp. Dacă este nevoie, înveliți-vă cu o pătură ușoară pentru a preveni frigul. Întindeți cu atenție gâtul, astfel, încât capul să stea confortabil, fără a contracta mușchii gâtului. Dacă este necesar, puneți o pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se dezbrace. Rămase goală, dar cu o expresie pe chip necunoscută lui Petru. Așa trebuie să fi arătat ea pe vremuri În atelierul lui Szántó. Cu un zâmbet timid și provocator În același timp pe chip, cu buzele arse ușor depărtate, cu mâinile la ceafă, bucuroasă că nu mai trebuia să se lupte ca să Își apere propria sa goliciune, forma ei fără cusur. Se Întinse pe relaxa așa cum Petru o vedea În desen fără să-și mai acopere Însă de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în buzunare și și-au încrucișat picioarele, executând mișcările de dans tipice pentru borfașii din lumea întreagă. — Poliția, am spus eu. Pupați peretele frumușel și blând. Au luat poziția pentru percheziție, cu mâinile deasupra capului, lipite de perete, și picioarele depărtate. Lee s-a ocupat de cei doi din dreapta. Albul mormăi: — Ce mama dra’... Blanchard? — Gura, căcatule! i-o tăie Lee și începu să-l percheziționeze. L-am căutat mai întâi pe negroteiul din mijloc, pipăindu-i mânecile hainei și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Nu-s înarmat și dacă nu mă crezi, poți să mă percheziționezi pe loc. I-am făcut semn cu arma spre perete. Individul s-a ridicat și și-a pus palmele pe el, cu mâinile întinse deasupra capului și picioarele depărtate. I-am vârât pistolul în ceafă și l-am pipăit de sus până jos. Am găsit un portofel, niște chei și un pieptene unsuros. Împungându-l cu țeava armei, i-am cercetat portofelul. Era burdușit cu bani americani și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]