1,794 matches
-
lui Baldur în Valhalla. Zeița morții acceptă cu prețul unei singure condiții: toată lumea trebuie să-l jelească pe zeul ucis. Acest lucru se întâmplă la porunca zeului Odin, dar o vrăjitoare sau, după o altă variantă, vrăjitorul Thokk, nu îl deplânge pe Baldur. De aceea, Baldur rămâne în Helheim. Zeii îl bănuiesc pe Loki drept metamorfozat în cel care nu s-a supus ordinului dat de Odin și hotărăsc pedepsirea lui. Momentul aduce cu acela din mitologia greacă, unde care zeița
Baldur () [Corola-website/Science/299543_a_300872]
-
Imnul echipei Miti Dumitrescu” de Ion Tolescu, Muzica: I. Cubicec, „În crezul tău” și „Pornesc din neam” de D. Leonties Muzica: I. Roth. Octavian Racu susține că „Imnul legionarilor căzuți” (sau „Cântecul legionarilor căzuți”?), pe versurile lui Simion Lefter, care deplânge moartea lui Zelea Codreanu, este o compilare din folclorul căzăcesc, pe baza versurilor poetului ucrainean Mihailo Petrenko (1817-1862) (în ), iar muzica a fost compusă de Vladislav Zaremba (1833-1902), de origine poloneză. Legionarii după 1945
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
În fapt, discursul îi fusese solicitat lui Tolstoi, dar Dostoievski s-a propus, ca voluntar, să îl substituie, pentru a-l salva de la o asemenea corvoadă. Dostoievski a murit anul următor, în 1881. Continuând să recunoască valoarea rivalului, Tolstoi a deplâns profund pierderea unui om pe care nici măcar nu a ajuns să îl cunoască. Mai mult, după moartea sa, văduva lui Dostoievski, Anna, s-a împrietenit cu soția lui Tolstoi, Sofia. În 1910, când Tolstoi a trecut în neființă, pe noptiera
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
iar după moartea lui Muawiya, fratele lui Hasan, Husain revendică pentru sine titlul de calif, fiind însă înrfrânt și omorât în „Bătălia de la Kerbela” (680). Bătălia de la Kerbela a determinat conflictul ce durează și azi între suniți și șiiții care deplâng moartea nepotului profetului, Ali fiind ultimul calif ales, următorii califi fiind proclamați din rândul unei familii sau fiind hotărât de rezultatul unui război. Califii urmași ai califului Muawiya nu sunt recunoscuți de opoziție ca urmași lui Mohamed, această este o
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
popoare au fost asimilate de huni, întrucat multe și-au păstrat propriile lor identități și conducători, dar au recunoscut suzeranitatea regelui hunilor. Până la Attila. În timpul domniei unchiului său Rua, hunii au devenit o mare putere, încât Patriarhul Constantinopolului, Nestorie, a deplâns situația cu aceste cuvinte: "Ei au devenit atât stăpâni și sclavi ai Romei". La momentul nașterii lui Attila, în anul 395, hunii au format o coaliție organizată din clanuri nomade, fiecare cu un rege separat. Tatăl lui Attila, Mundzuk, a
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
este însă tema principală a cărții, Boethius dovedind o cunoaștere extrem de vastă a gândirii grecești. Secțiunile cărții sunt scrise, alternativ, în versuri și proză, afișând o dialectică specială între inspirația poetică și înțelepciunea discursivă. Totul începe cu o poezie ce deplânge starea jalnică a lui Boethius în închisoare. „Inspirația poetică” este însă întreruptă de apariția unei viziuni: o „femeie distinsă la înfățișare, cu ochii arzători și cu priviri mai presus de felul obișnuit al oamenilor, cu o culoare vie și respirând
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
urmare abia „trecerea” spre discuția finală, filosofică, numită de Filosofie „leacul cel tare”. Până acolo însă este nevoie de purificare, de „leacul cel slab”, constând într-un dialog despre soartă și nedreptățile ei. Deosebirea față de prima poezie, în care Boethius deplângea situația în care se află, este că acum Filosofia îl va ajuta să înțeleagă caracterul efemer și lipsit de autenticitate al atracțiilor vieții, într-un stil ce amintește de gândirea stoică: „Este nenorocire numai ceea ce consideri ca atare și, dimpotrivă
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Saints Are Coming” de The Skids în folosul campaniei "Music Rising". Activismul social al formației U2 și al lui Bono nu au rămas nici necriticate. Unii autori și activiști care publică în ziare de stânga, cum ar fi CounterPunch au deplâns susținerea dată de Bono unor figuri politice cum ar fi Paul Wolfowitz, precum și „paternalismul” său. Alte știri au pus la îndoială eficacitatea campaniei lui Bono pentru ștergerea datoriilor și acordarea de asistență statelor din Africa, 20/20 declarând că „ajutorul
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
înarmați cu bâte și răngi de fier învelite în tricolor i-a înlăturat pe credincioșii greco-catolici care ocupaseră catedrala. În interviul din 14 ianuarie 2012, acordat de arhiepiscopul Lucian Mureșan cu ocazia ridicării sale în rangul de cardinal, acesta a deplâns în mod special nerestituirea Catedralei Greco-Catolice din Baia Mare. Prin grija episcopului Mureșan a fost deschis la Baia Mare un institut teologic de grad universitar, care a început anul școlar universitar 1990/91 cu 70 de studenți la cursurile de zi și
Lucian Mureșan () [Corola-website/Science/299964_a_301293]
-
Cel mai pregnant însă a fost antisemitismul scriitorului. Dostoievski a adoptat treptat această atitudine regretabilă, în special din cauza apropierii de Constantin Pobedonosțev, cunoscut pentru promovarea măsurilor antisemite în timpul regimului țarist. Într-un articol din "Jurnalul unui scriitor" din 1873, Dostoievski deplânge situația alcoolismului în Rusia și estimează că evreii vor profita de anvergura acestei probleme pentru a se îmbogăți: « Evreii vor bea sângele poporului și se vor înfrupta din dezmățul și umilirea națională ». De altfel, când se referă la adepții iudaismului
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
schimbându-și complet vechea înfățișare prin apariția de construcții și spații comerciale noi. Aici se desfășoară anual, începând din anul 2003, festivalul de muzică rock numit Stufstock. Această evoluție a adus multe critici din partea unor vechi cunoscători ai localității care deplâng dispariția vechiului farmec a acestui fost cătun pescăresc liniștit și boem. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care a luat ființă mișcarea Salvați Vama Veche.
Vama Veche, Constanța () [Corola-website/Science/298925_a_300254]
-
și din postura angajării într-o luptă politică clară de emancipare. Dacă în narațiunile din presă, cei cu cele mai bune intenții, cei cu privirea cea mai justă și cu sufletul cel mai bun se voiau, în ordine, jurnaliștii care deplângeau soarta fetei, urmați de autorități diverse - de la scoala, de la biserică, de la primărie -, în spectacol, profesoara este personajul cel mai ambiguu (a cărei perspectiva ocupă poate prea mult spațiu raportat la celelalte), iar reportera tv, personajul cel mai cinic și mai
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
pun tot mai mult în lumină tonul infatuat pentru care sunt acuzate manele în mod obișnuit: se vorbește despre averi fabuloase și bunuri materiale inaccesibile, despre invulnerabilitatea și influența eului. Acestea vin în opoziție cu repertoriul anterior, în care era deplânsă viața trudnică fără sorți de izbândă. Noile piese abordează uneori subiecte sentimentale, vorbind despre iubiri romantice (mai ales iubiri trecute) sau despre dragostea de familie, de lume. În vreme ce temele propuse în versuri rămân aceleași până în ziua de astăzi, limbajul muzical
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
toate parte din cortegiul Afroditei. În afară de Grații, Muze, Nereide, și Nimfe un loc aparte îl ocupă Adonis, o divinitate asiatică minoră, legată, ca și Afrodita de cultul plantelor. Într-un cântec meșteșugit pe baza antifonică, după modelul cântecului popular, se deplânge moartea demonului în accente care amintesc de ""threnosul"" (cântec de jale) homeric. Prin vădita preferință față de divinitățile venite din Orient, alegorii ale frumuseții, grației și fecundității, Sappho depășește lumea zeilor lui Homer. Influența Asiei, cu care Lesbosul întreținea legături intense
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
de 24 de ani. Pe lângă acesta a mai păstrat alte câteva caiete, iar toate aceste observații au stat la baza ultimelor sale scrieri de istorie naturală, precum „"Autumnal Tints"”, „"The Succession of Trees"” sau „"Wild Apples"” („"Mere pădurețe"”), în care deplânge distrugerea unor specii autohtone de meri. Până în anii '70 ai secolului al XX-lea, criticii literari au afirmat despre scrierile de istorie naturală ale lui Thoreau că sunt știință amatoristică și filozofie frustrată. Odată cu creșterea în importanță a istoriei medioambientale
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
de televiziune un documentar consacrat tratamentului mediatic al afacerii Allègre în locul propriei sale emisiuni. El continuă să publice în "Le Monde" cronicile sale, care devin hebdomadare. În octombrie 2003, este concediat după publicarea cărții sale "Le Cauchemar médiatique", în care deplânge că direcțiunea ziarului "Le Monde" nu răspunde criticilor adresate împotriva ei de către autorii cărții "La Face cachée du Monde". În ultima sa cronică ("Une chronique à la mer") el exprimă surpriză și decepția să de a fi sancționat de către un
Daniel Schneidermann () [Corola-website/Science/306533_a_307862]
-
țările islamice, cei din Imperiul Bizantin și cei din Europa Occidentală catolică. Evenimentele începute în 1096 au generat apariția unei conștiințe a unității celor trei mari grupuri. Cu prilejul postului de 9 Av comunitățile așkenaze obișnuiesc să comemoreze și să deplângă și distrugerea obștilor din orasele Shum: Shpira (Speyer), Vormaiza (Worms) și Magentza (Mainz). Elegia sau plângerea începe cu cuvintele מי יתן ראשי מים. Ele au fost publicate pentru prima dată în anul 1892 de către Adolf Neubauer, fiind traduse în germanî
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
roman picaresc. Aceste schițe i-au adus ceva renume între studenți, dar avea să se dezică de ele în timpul maturității literare. Tot în această perioadă are loc un schimb epistolar între Quevedo și umanistul Justo Lipsio, în care cei doi deplâng războaiele care amenință să distrugă Europa. Când Curtea își mută din nou sediul la Madrid, Quevedo o urmează și locuiește acolo între 1606 și 1611, dedicându-se activității literare. Se împrietenește cu mari scriitori ca Félix Lope de Vega sau
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
superioară pentru destinații pașnice. Până în prezent, în ciuda acuzațiilor Israelului și SUA, nu au apărut dovezi că Iranul ar fi depășit acest prag. În februarie 2007, oficiali ai IAEA (International Atomic Energy Agency) care au ținut să-și păstreze anonimatul, au deplâns faptul că majoritatea informațiilor furnizate de serviciile secrete americane s-au dovedit a fi inexacte, fără a conduce la descoperiri semnificative privind programul nuclear iranian. Rapoartele redactate în urma inspecțiilor succesive ale experților IAEA (International Atomic Energy Agency) la facilitățile nucleare
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
a dovedit adesea ineficientă, deși dotarea armatei iraniene era relativ bună, datorită lipsei ofițerilor specializați, dar mai ales datorită lipsei unui sistem centralizat de achiziție a țintelor și conducere a focului. Un ofițer superior britanic, participant în campania de la Dhofar, deplângea risipa ineficientă de muniție, în defavoarea unei localizări precise a obiectivelor. Iranienii au utilizat în cadrul trupelor de artilerie atît tunuri de fabricație americană ( M107 - 175 mm, M110 - 203 mm), dar și sovietică (M46 - 130 mm, D74 - 122 mm și tunuri howitzer
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
care se puseseră chezași pentru nevinovăția sa. Regina Bramimonde este botezată, iar Carol este, în sfârșit, pe deplin satisfăcut. În vis, un înger îi apare și îi cere să ajute orașul Imphe, atacat de păgâni. Carol se lamentează și își deplânge soarta, dar se face robul supus al voinței lui Dumnezeu. Henri Monin a descoperit în 1832 un poem numit "La Chanson de Roland" în biblioteca regelui. Francisque Michel a publicat o primă ediție a textului în 1837, care era bazată
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
procesele intentate de-a lungul anilor militanților social-democrați în anul 1911. Primul pe care la apărat, ca avocat, a fost Alexandru Nicolau, coleg de breaslă și facultate. Nicolau publica în paginile ziarului o rubrică intitulată „Scrisori pentru recruți”, în care deplângea condițiile inumane pe care tinerii militari le îndurau în armată. Ministrul de Război a socotit că Nicolau îndeamnă la nesupunere și ațâță armata la dezordine, sesizând Parchetul, care l-a acționat în judecată penală. Cazul a stârnit un mare scandal
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
ar fi dezvăluirea faptului că omul de știință britanic , care lucrase la bomba atomică, era de fapt spion, a convins pe foștii și actualii membri ai HUAC, inclusiv pe congressmanul Nixon din California și pe din Dakota de Sud să deplângă administrația Truman, și în special Departamentul de Stat și să le acuze de blândețe cu comuniștii. Senatorul de Wisconsin McCarthy a profitat de un discurs de ținut la , pentru a acuza Departamentul de Stat că adăpostește comuniști, și a insistat
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
drum spre cimitirul din Montmartre. Pe data de 18 noiembrie 1880 s-a dezvelit în mod festiv bustul lui Offenbach, opera sculptorului Jules Franceschi care străjuiește mormântul compozitorului. Într-un articol scris imediat după moartea lui Offenbach, Max Nordau a deplâns indiferența societății pariziene față de idolul ei de odinioară. Zola și-a arătat de asemenea compasiunea pentru Offenbach, exprimându-și însă în același timp disprețul față de genul muzical creat de acesta. Opereta ca fenomen tipic unei tot mai mari comercializări și
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
egale în cadrul alianței, doar unele orașe-state erau privilegiate, iar Atena impunea un monopol, punând bazele unui imperiu ce evita să poarte denumirea de imperiu, considerându-se o confederație de state. Spartanii au urmărit cu neliniște extinderea influenție ateniene. Atenienii chiar deplângeau situația iloților lipsiți de drepturi politice. Revoltă iloților și intervenția eșuată a atenienilor a destrămat relația cu Spartă. În 431 i.en. a început un lung război de 27 de ani lungi și însângerați, denumit în istoriografie că "Războiul Peloponesiac
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]