3,128 matches
-
să o scot la iveală ori de câte ori ar fi fost nevoie să mă lupt în numele loialității față de o cauză oarecare. Aș fi vrut să am și eu mintea simplă și clară, gata să se angajeze definitiv pe calea virtuții, pentru a deprinde arta de a lăsa Răul să se scufunde sub propria greutate. Realizam că parte din această fantezie care mi-a defilat o clipă prin fața ochilor în timp ce discutam cu Teo Haiduc provenea din faptul că, la fel ca întreaga mea generație
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe care le faceți voi, să fac și eu. Cum, cu cine, unde? Peaici, pe undeva, cu oricare, dintre toți, cei care se află pe aici. Nu. De ce? Că văd că nu prea știi să faci nimic. Poate o să mă deprind. Pe parcurs. Nu. Aici, cine vine, vine, gata deprins. Aici nu are nimeni timp să se deprindă. Aici, cine vine, nu trebuie, că nu are timp, să se deprindă, ci, direct, foarte rapid, trebuie să facă. În cazul ăsta? În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
oricare, dintre toți, cei care se află pe aici. Nu. De ce? Că văd că nu prea știi să faci nimic. Poate o să mă deprind. Pe parcurs. Nu. Aici, cine vine, vine, gata deprins. Aici nu are nimeni timp să se deprindă. Aici, cine vine, nu trebuie, că nu are timp, să se deprindă, ci, direct, foarte rapid, trebuie să facă. În cazul ăsta? În cazul ăsta, mergi, matale, mai departe. Și mai caută. Poate că o să te poți descurca În vreun
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
văd că nu prea știi să faci nimic. Poate o să mă deprind. Pe parcurs. Nu. Aici, cine vine, vine, gata deprins. Aici nu are nimeni timp să se deprindă. Aici, cine vine, nu trebuie, că nu are timp, să se deprindă, ci, direct, foarte rapid, trebuie să facă. În cazul ăsta? În cazul ăsta, mergi, matale, mai departe. Și mai caută. Poate că o să te poți descurca În vreun fel. Încotro, să merg, mai departe? De pildă, Înainte. Așa? Încolo? Da
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de aman? Știu eu ce să zic? Eu cred că din obișnuință. I-a intrat munca În sânge ca țiganului, scânteia, În viață. Viața pe care o duce Costică ăsta e ca și o viață de rob. Așa s-a deprins, de mititel; că, după ce a urmat, copil fiind, clasele primare, s-a dus la o școală de meserii. Tot opera bunicului, cred, altfel, nu văd cum aș putea să răspund Întrebărilor care, mă tot rod, zi și noapte. În școala
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
accident nefericit, în urma căruia eroul își pierde vederea. Ieșit într-o dimineață din casă, Iustin este ispitit de gânduri care se împletesc cu amintirile primei iubiri din liceu. În ipostaza în care se află de câțiva ani, gândirea lui a deprins să interpreteze fiecare zgomot, fiecare mișcare din jur, în timp ce toate celelalte simțuri intervin cu o acuitate sporită, ca o compensație pentru pierderea vederii. Marian Malciu se pricepe de minune să recurgă la suspans pentru a crea atmosfera aceea stradală, specifică
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fi în stare să ungem cu uleiul compasiunii, dar și cu vinul bucuriei de viață, rănile celorlalți. O atare viziune are implicații considerabile. În primul rând, trebuie să ne debarasăm de pretenția de a fi modele, așa încât să ne putem deprinde să fim doar tovarăși de drum care nu au nimic altceva de oferit decât ceea ce pot împărtăși prin profunzimea condiției umane, atât de umbroasă și, cu toate acestea, atât de luminoasă, încât se îngrijesc, nu atât să construiască, cât mai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
n care termenul se aplic(. În(elege c( "gloabele bătrîne" sînt de fapt cazuri tratabile, dar din care studen(îi apreciaz( c( nu pot (nv((a nimic. Acesta nu este decît un exemplu de rezultat al unei anchete din care deprindem o perspectiv( proprie studen(ilor medicini(ți angaja(i (n studii de lungă durată (i care doresc s( epuizeze foarte repede obiectivele pe termen lung care le sînt fixate. Aceast( perspectiv( sau aceast( cultur( studen(easc( se dezvolt( (n contact
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
era, nici nu știa bine ce înseamnă măritișul. Noaptea întîi a început să plângă că nu vrea să doarmă singură, fără mă-sa, și a trebuit să rămână soacră-mea. Pe urmă, am luat-o cu binișorul și s-a deprins, dar sărea într-un picior și voia să se joace, nebănuind, he, he, ce urmăresc eu. Când era însărcinată, că am avut cu ea un copil, care n-a trăit, se juca cu păpușile. Nici n-a trăit mult săraca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-și barbetele, roiau, prefăcîndu-se a-l chibița, restul liftelor, toți mohorâți, fumegoși și acriți, de parcă, de-o vecie, ar fi fost bolnavi de stomac, pârnaia cerului, scursura bolților, slujitori demoniaci și cocliți, împrospătînd mereu măduva focurilor la cuptoarele celor ce deprindeau meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele și de invocator al duhurilor, dar neleneși nici la a-și ciuli urechea și nici la a cuprinde într-însa strigătele, urletele, care, tîrîndu-se pe burtă prin sală, evadau, făcând temenele pe sub tivul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
patimilor lui, actualul Pontif al Poeților înnebunește... La douăzeci de ani, sub privirile înfricoșate ale puținilor apropiați - doi la număr - mama și sora, Cristi Popescu își abandonează trupul în ghearele unei aberații nervoase. Spiritul său hălăduiește pe tărâmuri secrete, unde deprinde cuvinte care fac metalele să crească, precum plantele. Cuvinte care vindecă bolnavii de amețeala pe care o dă nostalgia. Și cuvinte care însuflețesc manechinele și statuile, momindu-le și încurajîndu-le să se ridice și să se plimbe prin afara orașelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
DANIEL BĂNULESCU prelungă de grădină, populată cu iederă, glicină și tisă, și cu spațiul limitat de crăcanul a două străduțe. Îl lăsă singur în coșconeața pe a cărei fereastră vălureau mirosurile de rântașuri, năvălite de la cumetrele din cartier. După ce-l deprinsese, întîi, cu sistemul prin care canapeaua hărtănită de peste zi putea fi dezarticulată în cele trei segmente ale patulului buretos, studențesc (așternut direct deasupra parchetului pe-o hârtie de sac). Și în care Ho hiábolos nu întîrzie apoi să se strecoare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după ce fu înveșmîntat la loc, în toate aceste accesorii de vestimentație, și, după ce se încăpățînă din răsputeri să nu-și plătească șoferii în alt fel decât scoțând pe gură mingii, formate din câte o bancnotă rulată de o sută, așa cum deprinsese el odată, la circ, de la o focă, acolo, deci, unde, în fine, Genel intră, efracționînd în domiciliul cucoanei. Nu prin forțarea yalei de la intrare, ci printr-o gură de aerisire astupată c-o plasă de sârmă, și sprijinindu-se pe-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
privirile aburite de dioptrii ale singurului Bărbat ce-și luase, pentru prima oară în istorie, libertatea de a cerceta, cu egală competență, Știința, Religiile și Literatura, împinsă înapoi la proporțiile netede și neliniștitoare ale bustului fetiței de 13 ani ce deprindea planorismul și parașutismul pe aerodromul IAR din Brașov, fermecătoarea își mușca buzele. Necutezând nici să geamă, atunci când Maestrul îi mângâia c-o baretă a ochelarilor pielița unei gambe. Necutezând nici să se miște, pentru a nu o trezi pe infama
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vedem. Îi cere, din nou, să se preumble prin curte. O emoționează mișcările lui somnolente, rotunde, de tânăr bărbat. Este prima care lansează: - Din fute-vîntul acesta va ieși, poate, un excelent ceramist! Între anii 1928 și 1930, Ulpiu Galopenția își deprinde cu adevărat meseria. După primele șase luni, când avansurile doamnei Frefrony încetează, iar dânsa, brusc conștientizată, își ia seama de ce podoabă de ucenic are parte, Ulpiu îți poate menține locul în atelierul din spatele casei exclusiv datorită meritelor sale de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și se va rostogoli pe niște scări, lăsat pradă, singur, puterilor epilepsiei. La cinci ani va învăța deja să citească. Va cunoaște toate literele, în afară de una, ceea ce va da textelor citite de el, un aer ciudat. Se va dezobișnui, va deprinde să citească corect, în clasa a doua va da foc unui întreg manual, doar pentru că va întîlni acolo o poezie semnată de mine. În clasa a opta va termina clasa a opta. În clasa a douăsprezecea, clasa a douăsprezecea. La
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că se ajuta cu el; aflase că e băiat de la țară, sărac. Slugărise la un negustor prin Lipscani de la doisprezece ani, învățase meseria. Când se făcuse de armată, jupânul îi spusese: - Du-te să te încalțe ăia, să te mai deprinzi și cu alte rele, să vezi și tu ce-i pe lumea asta, și, când oi veni înapoi, te fac om! Și așa fusese. Se canonise doi ani și pentru stat, căpătase grad de sergent pentru vrednicia lui și se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pătimit? Dacă te-ai lua după inimă! Mie crezi că mi-a plăcut Grigore la început? Ce, eram ca acuma? De muncă m-am făcut așa. Eh, ce mai femeie am fost la viata mea! Mai pe urmă m-am deprins. Totul e să tie de casă, să fie la locul lui, să-și vadă de treabă, să nu fie curvar și să plece după altele, că atunci e greu! Așa-l apucase pe-al meu într-o vară. Îi picase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și prăvălia se golise. Stere a tocmit un camion, -la umplut și iar a îndopat rafturile. Îi plăcea și Linei să aibă de toate, să cântărească, să țină socoteli cu creionul chimic pe hârtie 89 $i să dea restul. Se deprinsese. Era frumos cârciumăritul. O îmbăta și pe ea sunetul pieselor galbene de cinci lei, adunate în tejgheaua cea nouă de tablă. Câteodată își uita mâna în bani, mângâind alama sunătoare. Până vorbeau lucrătorii, îi așeza frumos, fișic după fisic, apoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cap. - Bravo, seamănă lui tat-său! râdeau ăilalți. Se supăra vreunul mai deștept: - De ce vă bateți joc, mă, de sufletul țâncului ăsta? De ce-l otrăviți? - Cine-l otrăvește?! îl învățăm! se făleau ăilalți. - Să știe de mic! Copiii erau însă deprinși cu toate relele. Ascundeau țigări prin buzunare și fumau pe maidan, câte doi-trei, pută se îngălbeneau la obraz. Aveau frați mai mari la care se uitau, cine să-i stăpînească? Bărbații erau plecați toată ziua la muncă, femeile cu treburile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai râdea ea, se mai ascundea, dar ce ședea în inima ei să nu fie nici la dușmani! Și dacă el, bărbat ce se afla, voia să-l aibă de suflet, să-l iubească, trebuia să mai aștepte, să se deprindă împreună. Praf îl făcuse Sinefta pe pungaș, că era frumoasă, frumoasă! Râdea Gheorghe: - Te-a-ntors pe plătit oafa aia, Nicule! El dădea din cap cu mîndrie: - Da de unde! - Parcă eu sânt chior, nu văz... - Ți se pare. -Mă! - Du-te dracului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
măsură și fără cruțare. Nimic nu degradează vitalitatea mai mult ca veselia, atunci când n-ai chemare și nu ești învechit în ea. Oboselii delicate a tristeții, veselia este un atletism istovitor. Până și tristețea este un meșteșug. Căci nu te deprinzi așa de ușor să fii singur și zi de zi trebuie să te căznești în nemîngîiere, supunând năvala amărăciunilor unei culturi intime. Nevoia de stil în nefericire și de simetrie în mâhniri pare a le fi lipsit poeților. Căci ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu prestigiile unei măreții în care se liniștește patima orgoliului. Neființa e o splendoare funebră, care ne stinge geloziile divine. Sugestia nimicului ne satură gustul de Absolut subiectiv, precum harul morții de armonie în dezastru. Când voi ajunge să mă deprind cu mine însumi? Toate drumurile duc la această Romă interioară și inaccesibilă; - omul este o ruină invincibilă. Cine i-o fi turnat atât entuziasm în decepții? A trăi în sens ultim: a deveni un sfânt al propriei singurătăți. Vrăjit în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îmbla țapăn, din care cauză reaua omenire îi pusese numele: popa Melesteu. Avea părul și barba roșie și arăta mai mult a talhar decât a popă, dar ce are a face? Cele mai [mari] merite ale părintelui erau că se deprinsese a fi prost și bețiv. Tată-său fusese porcar la sat și, fiindcă băiatul lui era leneș, rău și târziu la minte, a găsit că-i bun de popă. Apoi pe lângă toate astea îl mai chema și Ermolachie Chisăliță. Evangheliile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prima dată strofele. Mesajul era că orice om are dreptul de a fi tratat cu demnitate, indiferent de munca pe care o prestează. O parte a poeziei spune așa: „Mulți oameni de seamă au stat la peticit Încălțări ori au deprins cum se bate fierul”. Poezia se sfârșește cu afirmația că nu munca Îl Învrednicește pe om, ci omul conferă onoare muncii. Mie mesajul mi-a sunat astfel: „Tratează pe toată lumea cu respect! Nu oferi nimănui mai multă amabilitate sau atenție
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]