1,786 matches
-
imigraților europeni au emigrat din Italia și Spania. Italienii au sosit, inițial, în cea mai mare parte din regiunile Piemont, Veneto și Lombardia, iar, mai apoi, din Campania și Calabria; aproape 25 de milioane de argentinieni au în diferite grade descendență italiană, reprezentând aproximativ 60% din populația țării. Imigranții spanioli au predominant galicieni și basci. Mai puțini ca număr, dar, totuși, semnificativi, imigrații au provenit și din Franța (mai ales din Bearn și nordul Țării Bascilor), Germania și Elveția, Danemarca, Suedia
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
și Muntenegru). Există o comunitate numeroasă de armeni , iar Chubut Valley înregistrează o populație semnificativă cu ascendență galeză. Puține, dar în creștere, populațiile din Asia de Est s-au stabilit în Argentina, în Buenos Aires, în special. Primii argentinieni-asiatici au avut descendență japoneză, venind, inițial, ca turiști și, mai apoi, stabilindu-se, după anul 1886, în Argentina ; oficial, procesul de imigrare al japonezilor a început în 1912. Au urmat chinezii și coreenii. Astăzi, chinezii sunt comunitatea cu cea mai mare creștere (cu
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
de populații microneziene și polineziene în urmă cu cel puțin 3.000 de ani. Existau în mod tradițional 12 triburi sau clanuri pe Nauru, triburi care sunt reprezentate de cele 12 colțuri ale stelei de pe steagul țării. Nauruanii își trasau descendența după mamă. Nauruanii își asigurau existența culegând nuci de cocos și fructe de pandanus, prindeau pești "ibija" tineri, îi aclimatizau în apa dulce și îi creșteau în Laguna Buada, furnizând o sursă suplimentară de hrană. Căpitanul britanic John Fearn, un
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
anului 1700 a. Chr., în perioada Patriarhilor Abraham sau Avraam, Isaac și Iacob. Datele oferite de Torah, redactată cu începere din secolul al VII-lea a. Chr. în Ierusalim, nu oferă însă exactitatea necesară unor reconstituiri istorice relevante. Relatarea cu privire la descendența lui Abraham din Haran (Gen. 12:4,5), conservă amintirea faptului că tribul lui Beniamin reprezenta rămășițele unui trib mai numeros care, potrivit „scrisorilor din Mari” (ca. 1720 a. Chr.), trăia în corturi în Mesopotamia de Nord. Izvoare istorice înregistrează
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
și Matei) și cu sfetnicul Ianache Văcărescu; la acest deznodământ au contribuit și intrigile familiei Cantacuzino. Pentru felul cum au murit, cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, care i-a canonizat sub numele de "Sfinții Mucenici Brâncoveni" în 1992. Descendența domnului a fost asigurată de copiii fiicelor sale și ai lui Constantin II, la mijlocul secolului al XIX-lea putând fi numărați peste două sute de urmași direcți în viață. În 2014, cu prilejul împlinirii a trei sute de ani de la martiriu, rămășițele
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
acestor produse sau activități. În plus, ei presupuneau că asemenea modele aveau granițe clare, astfel încât oamenii confundau cultura cu societatea care le producea. În societățile mai mici în care oamenii intră în relații de vârstă, gen, familie sau grup de descendență, antropologii cred că oamenii au mai mult sau mai puțin același set de convenții și valori. De aceea, s-a folosit termenul de subcultură pentru a identifica culturile care sunt parte a unei categorii integratoare. Deoarece acestea reflectă poziția unui
Cultură () [Corola-website/Science/297522_a_298851]
-
parte: Coșbuc, D. Stănescu și I.I. Roșca. La București, George Coșbuc a mai făcut parte și din conducerea revistelor "Vatra" (1894), "Foaie interesantă" (1897), "Sămănătorul" (1901) și "Viața literară". Înființată la 1 ianuarie 1894, la București, revista "Vatra", concepută în descendența "Daciei literare" și a "Tribunei" va apărea doar în 44 de numere, bilunare, până în august 1896. Publicația, culturală și literară, de orientare tradiționalistă, i-a avut ca directori pe I. Slavici, I.L. Caragiale și G. Coșbuc. Poetul era apreciat deja
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
din această populație recurge la . Se observă, însă, și o anumită convergență între modul de viață al populației imigrante și cel al vechilor francezi autohtoni. Franța era, în 2009, cea mai fertilă țară europeană după Islanda și Irlanda, cu o descendență finală a femeilor născute în 1959 de și cu un indicator conjunctural al fertilității de pe femeie ( în Franța metropolitană). Schimbările cunoscute de familia franceză între anii 1960 și 2000 sunt numeroase și profunde. Nașterile sunt, în majoritate, rezultatul planificării, în urma
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
dar având configurație de lucrare de sine stătătoare. Publicistica poetului e însă constituită după canoanele articolelor de ziar, amintind prea puțin de poet; proza sa este de un puternic realism, înscriindu-se cu primul volum "Așa am învățat carte" în descendența unor modele majore cum este Creangă în evocarea satului sau Anton Bacalbașa și G. Brăescu în reconstituirea mediului cazon.
Dumitru Corbea () [Corola-website/Science/317518_a_318847]
-
artistic. Expune pentru prima dată în jurul anului 1913, dar abia după război își începe cu adevărat activitatea expozițională, cu o lungă serie de expoziții anuale personale și participări la Saloane, de-a lungul deceniului al treilea. Practicând un stil de descendență grigoresciană, abordând însă arii tematice neexplorate de maestru (spiritualitatea religioasă a țăranului român), Chirovici cunoaște un mare succes la publicul vremii, destul de tradiționalist, între cumpărătorii săi fideli numărându-se și perechea suverană a României. Urmează o perioadă de introspecție artistică
George Chirovici () [Corola-website/Science/317659_a_318988]
-
investiție masivă pentru acest proiect. La Congres au avut loc dezbateri aprinse în legătură cu locul unde să fie amplasat combinatul; unii îl doreau lângă Constanța, la Năvodari sau la Mangalia, dar Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a opus acestor idei, el însuși având descendențe gălățene. Construcția combinatului a avut loc împotriva dorințelor Uniunii Sovietice al carui lider, Nikita Hrușciov, sprijinit de Cehoslovacia si RDG, state mai puternic industrializate decât România, dorea ca partea sudică a CAER-ului să se axeze mai mult pe agricultură
ArcelorMittal Galați () [Corola-website/Science/318089_a_319418]
-
Sofia de Nassau. Împăratul și împărăteasa Germaniei au fost prezenți la nuntă iar căsătoria a fost aranjată ca semn că Suedia aparține sferei Germane în Europa. Căsătoria a fost populară în Suedia unde prințesa ea era numită ""Prințesa Vasa"", datorită descendenței sale din vechea dinastie Vasa. La 1 februarie 1882, Victoria și Gustaf au vizitat Oslo. Căsătoria a fost aranjată de famiile lor și nu a fost una fericită. În 1890-1891 cuplul a călătorit în Egipt pentru a-și repara relația
Victoria de Baden () [Corola-website/Science/318132_a_319461]
-
puternice, cu care aceștia să simpatizeze, doar pentru a revela mult mai târziu că acestea erau africane sau de altă origine; în unele situații, coperțile cărților au arătat personajele ca fiind albe, deși textul specifica sau implica tenul negru al descendenței africane.. Tema rasială a fost elementul central al unora dintre ficțiunile lui Heinlein. Cel mai clar și controversat exemplu îl constituie "Farnham's Freehold", în care oamenii albi ai viitorului au devenit sclavii unor conducători negri canibali. În romanul din
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
XIX-lea pe Insula Paștelui (Rapa Nui) și care alcătuiește ceea ce pare a fi o scriere sau protoscriere încă nedescifrată, în ciuda încercărilor oamenilor de știință. Cu toate acestea, au fost identificate o serie de date calendaristice precum și informații legate de descendențe genealogice chiar dacă glifele în sine nu pot fi citite. Dacă rongo-rongo se dovedește a fi o scriere, ar fi una dintre cele trei descoperiri independente ale scrisului din istoria umanității (celelalte fiind scrierea cuneiformă, glifele maiașe, și, poate, scrierea chineză
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
stilul baroc și unul care se bazează pe formele mai sobre, rectangulare, caracteristice școlilor din Glasgow și Viena. Din analiza critică a lui Vasile Florea, tributar firii sale dionisiace și imaginative, Apcar Baltazar a ales prima tendință. Opera lui are descendență prerafaelită, urmărind linia ilustratorilor Cristopher Dresser, Walter Crane, Aubrey Beardsley, Selwyn Image, Eugène Grasset, Robert Burns și alții. Ilustrațiile realizate de Baltazar au o atmosferă de mister care transpare în mod evident, așa cum sunt de exemplu grafica care ilustrează poezia
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
și de cea executivă (vezi și articolul Separarea puterilor). Instituția imperială japoneză este cea mai veche monarhie ereditară din lume, existând deja când Japonia a fost menționată pentru prima dată în analele istoriei, ea fiind perpetuată pe o linie de descendență predominant masculină. Împăratul execută funcții ceremoniale, neavând putere reală, nici măcar putere de rezervă. Cu toate că înainte de al Doilea Război Mondial Împăratul era considerat șeful guvernului național, a existat și tendența de a se sublinia rolul său de preot suprem al religiei
Politica Japoniei () [Corola-website/Science/316827_a_318156]
-
aflase și el de existența comorii boierului Vâlcu și, împreună cu Agatha și cu birjarul surdo-mut Casapu, pornesc spre moșia boierului de la poalele Munților Vâlcan. Dându-se drept trimis imperial rus care venise să-i dea un act care să confirme descendența boierului Vâlcu din domnitorul Tihomir, Troianoff este lăsat să intre pe moșie. El îi spune boierului că tronul domnesc trebuie garantat, iar boierul Vâlcu îi invită în Capela Corbului și-i arată într-o firidă din spatele tronului pretins al domnitorului
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
față de comunism. Spre deosebire de mișcările ustașilor croați sau a legionarilor români, care aveau numeroase similitudini cu cea a naționaliștilor ucraineni, ideologia OUN nu a pus un accent deosebit pe antisemitism. Trei dintre liderii ucrainenilor, generalul Mikola Kapustianski, Richard Yary (care avea descendența evreiască) și ideologul Mikola Sțiborski erau căsătoriți cu evreice . În cadrul organizațiilor clandestine ale OUN activau numeroși evrei. OUN considera că dușmanii principali ai ucrainenilor sunt polonezii și rușii, evreii jucând doar un rol secundar. Dacă până la începutul deceniului al patrulea
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
ani, încântând publicul cu melodii „primite” de la mama sa. Pe numele său real Aurica Ion, debutează în orchestra unchiului său, violonistul Ion Matache, într-un local bucureștean în 1939. Din acest moment va primi numele de scenă , care să arate descendența sa. Tot atunci debutează și la Radio București cu un program de melodii argeșene. Apreciată solistă în taraful lui Ion Matache, dar și în Orchestra de muzică populară Radio (sub bagheta dirijorilor Victor Predescu, Nicu Stănescu și Ionel Banu), are
Măriuca Matache () [Corola-website/Science/321209_a_322538]
-
Ludovic al II-lea de Mecklenburg-Schwerin (tatăl lui 62)</br> 125. Ducesa Gustava Karolina de Mecklenburg-Strelitz (mama lui 62)</br> 126. Francisc Josias, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld (tatăl lui 63)</br> 127. Prințesa Anna Sophie de Schwarzburg-Rudolstadt (mama lui 63)</br> Descendența agnatică stă la baza ordinii de succesiune a celor mai multe case regale, potrivit legii salice. În cazul lui Nicolae al II-lea, ea conduce la Casa de Oldenburg, căci toți strămoșii lui pe linie paternă au aparținut acelei case. Casa de
Înaintașii Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/321179_a_322508]
-
Astfel, Jean reușește să organizeze revoluția anti-britanică alături de foștii colaboratori ai tatălui său, care nu-i cunosc adevărata identitate. Mișcarea izbucnește în 1837, localnicilor adăugându-li-se și indienii huron, al căror șef de trib este desemnat un notar cu descendență indiană, apropiat al lui Jean-Fără-Nume. După o primă victorie, forțele revoluționarilor sunt înfrânte și obligate să se retragă pe insula Navy, situată la jumătatea distanței dintre Canada și Statele Unite. Jean-Fără-Nume este capturat și condamnat la moarte, dar Joann reușește să
Familia fără nume () [Corola-website/Science/321316_a_322645]
-
peste un trib african care trăiește într-un sat suspendat în copaci. După ce îl studiază o vreme, cei doi exploratori se decid să ia legătura cu regele lui. Jules Verne profită de acest roman pentru a ilustra teoria darwinistă a descendenței omului din maimuță. Oamenii-maimuță nu au coadă, la fel ca maimuțele mari de genul gorilelor și cimpanzeilor, însă, spre deosebire de toate tipurile de maimuțe, au doar două mâini, nu patru. Elementul cel mai important îl constituie capacitatea de a folosi limbajul
Satul aerian () [Corola-website/Science/321323_a_322652]
-
științei moderne, care consideră că strămoșul omului (începând cu "Homo erectus") deținea această caracteristică. Descoperirile ulterioare în domeniul paleoantropologiei, printre care fosila Lucy găsită de Yves Coppens și craniul fosil Toumaï, au demonstrat că nu se poate vorbi de o descendență a omului din cimpanzei, gorile, bonobo sau urangutani, ci mai curând de o „înrudire”. Cartea prezintă unele similitudini cu poveștile despre Tarzan, scrise celebre de scriitorul Edgar Rice Burroughs. Scriitorul american menționează la rândul său existența unor oameni-maimuță, dar aceștia
Satul aerian () [Corola-website/Science/321323_a_322652]
-
lui Mercha, "Shum" (guvernator) al provincie Tembien, și al soției sale "Woizero" („Damă”) Silass Dimtsu (Amata Selassie), fiica "Dejazmach"-ului ("duce") Dimtsu Debbab din Enderta, nepotul puternicului "Ras" Wolde Selassie din Enderta. Prin linia bunicii dinspre tată, Yohannes putea revendica descendență solomonidă; bunica dinspre tată era "Woizero" Workewoha KaleKristoss din Adwa, nepoata lui "Ras" Mikael Sehul, și a soției sale Aster Iyasu, fiica împărătesei Mentewab și a amantului ei Melmal Iyasu. Yohannes avea descendență solomonidă mai îndepărtată prin familia din Tembien
Yohannes al IV-lea al Etiopiei () [Corola-website/Science/320505_a_321834]
-
linia bunicii dinspre tată, Yohannes putea revendica descendență solomonidă; bunica dinspre tată era "Woizero" Workewoha KaleKristoss din Adwa, nepoata lui "Ras" Mikael Sehul, și a soției sale Aster Iyasu, fiica împărătesei Mentewab și a amantului ei Melmal Iyasu. Yohannes avea descendență solomonidă mai îndepărtată prin familia din Tembien a tatălui său, tot printr-o legătură feminină. Tatăl Amatei Selassie, Dimtsu din Endarta, făcea parte din familia care deținea puterea în Tigray în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, iar
Yohannes al IV-lea al Etiopiei () [Corola-website/Science/320505_a_321834]